Despăgubire. Sentința 1244/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1244
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.03.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17.03.2009 și apoi la 24.03.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 26.04.2007 sub nr-, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației si Internelor si Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se constate ca faptele prezentate sunt fapte de discriminare conform art. 2 alin. 1 si 2 din OG nr. 137/2000 si să se dispună obligarea pârâților la plata de daune morale reclamantului, in solidar, în cuantum de 300.000 RON, ca urmare a discriminării sistematice pe bază de stare civilă si a consecințelor grave ale acestor fapte asupra vieții sale de familie cu minora si asupra vieții sale personale, conform art. 21 alin. 1, 2 din OG nr. 137/2000.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat ca, prin sentința civilă nr. 2629/2000, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamant si numita, încredințându-se acesteia din urmă spre creștere si educare minora -, iar prin decizia irevocabilă nr. 1643/2001 a Curții de Apel Cluj -N, s-a stabilit programul de vizitare a minorei, ca parata a săvârșit o serie de fapte de discriminare prin răspunsurile date reclamantului la datele de 14.07.2004 si de 20.12.2004, la adresele depuse de reclamant la datele de 07.07.2004 si de 07.12.2004, prin faptul ca a permis trecerea frontierei de către minora - in scop de imigrare, la datele de 4.12.2004, de 02.02.2006 si de 23.09.2006, prin modul in care a elaborat Legea nr. 248/2005 si prin răspunsul dat la 27.09.2006 la cele aproximativ 10 memorii si notificări prealabile trimise de reclamant în perioada iulie 2006-22.09.2006, precum si ca parata MAI a săvârșit și el fapte de discriminare în privința reclamantului, prin răspunsul dat la data de 01.02.2006.
A mai învederat reclamantul ca, prin Hotărârea nr. 87/ 14.03.2006, CNCD a constatat ca Legea nr. 248/2005 conține elemente de discriminare si a recomandat MAI sa ia toate masurile necesare in vederea eliminării acestor prevederi discriminatoriu si ca MAI a formulat acțiune în anulare a acestei Hotărâri, formându-se dosarul nr-,aflat pe rolul Curții de Apel București.
In dovedire, reclamantul a depus o serie de înscrisuri.
Parata MIRA a formulat la data de22.05.2007 întâmpinareîn cauză, prin care a invocat excepția necompetentei materiale a instanței.
Prinîntâmpinaredepusă la data de31.05.2007,parata a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, excepția lipsei procedurii prealabile si excepția conexității prezentei acțiuni cu cea care face obiectul dosarului nr-,aflat pe rolul Curții de Apel București. -
Prinnote de ședință,depuse la data de02.10.2007,reclamantul a învederat ca obiectul acțiunii, formulate in contradictoriu cu pârâții MAI si, consta in (1) a se constata ca cele doua autorități publice prin acte administrative si/sau nesoluționarea in termen a cererilor ce le-au fost adresate, au săvârșit fapte calificate ca fiind dediscriminare, conform art.2alin.1, 2din OG nr.137/2000 si (2)in subsidiar, a se obliga pârâții la plata de daune morale reclamantului in solidar, în cuantum de 300.000 RON, ca urmare a discriminării sistematice pe baza de stare civila si a consecințelor grave ale acestor fapte asupra vieții sale de familie cu minora - si asupra vieții sale personale, conform art.21a1in.1, 2din OG nr.137/2000.
In motivare, s-a arătat ca faptele care se solicita sa fie avute în vedere de instanța sunt ulterioare datei de 10.07.2006, ca, pentru a preveni a treia ieșire ilicita din țară a unicului copil al reclamantului, in perioada iulie2006-22.09.2006,reclamantul a trimis aproximativ 10 memorii și notificări prealabile, ca, in cazul a8dintre aceste memorii, nu a primit nici un răspuns, ca, prin răspunsul dat la27.09.2006,a încălcat dispozițiile imperative ale Legii nr.248/2005,ca modul in care aceasta parata a înțeles să soluționeze sau sa nu soluționeze cererile amintite au dus la scoaterea minorei din tara pentru a treia la data de23.09.2006 și căreprezintă fapte de discriminare maniera in care pârâții au înțeles să aplice prevederile legale, diferit în privința tatălui fata de mama.
Prin sentința civilă nr.2819/ 13.11.2007,pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr-,a fost admisa excepția necompetentei materiale a instanței și a fost declinata competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 1
Prin sentința civilă nr.3263 din 11.03.2008, Judecătoria Sectorului 1 B, a admis excepția de necompetență materială, declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție în favoarea pronunțării regulatorului de competență.
Prin Decizia nr.2482 din 13.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr-, iar prin precizările depuse la dosarul cauzei la 22.12.2008, reclamantul a solicitat ca la pronunțarea hotărârii să se aibă în vedere că faptele săvârșite de pârâți, aferente modului de soluționare a cererilor sale referitoare la ieșirile din țară ale fiicei sale, cât și aferente modului de creare a unui cadru legislativ nediscriminatoriu în ceea ce privește călătoriile în străinătate ale minorului și părinților, fac obiectul prezentei cauze.
Pârâtul a invocat excepția puterii lucrului judecat relativă, având în vedere că pe rolul Curții de Apel Bucureștia fost înregistrat dosarul civil nr- având ca obiect solicitarea reclamantului, ca instanța de judecată să constate faptul că pârâtul a permis în mod ilegal, trecerea frontierei României minorei la 23.09.2006 prin punctul de trecere a frontierei Aeroportul Internațional C-N, iar prin sentința civilă nr.2976 din 21.11.2007 a fost respinsă ca nefondată această acțiune.
Prin notele depuse la dosarul cauzei, reclamantul a arătat că, asemenea magistraților din România, care se luptă pentru drepturi personale patrimoniale, va continua să lupte pentru apărarea drepturilor sale personale familiale, atașând articole de presă în acest sens.
Analizând cu prioritate în temeiul dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2976 din 21.11.2007, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și, cererea având ca obiect constatarea vătămării drepturilor sale de către pârâtul, prin aceea că a permis, în mod ilegal, trecerea frontierei României minorei la 23.09.2006, obligarea pârâtului la plata de daune morale și la plata de daune materiale.
Prin Decizia civilă nr. 949 din 19.02.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondate recursurile declarate de recurentul reclamant și recurenta pârâtă.
Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă calificarea ca fiind fapte de discriminare a vătămărilor drepturilor legitime ale reclamantului prin atitudinea pârâtului de a permite trecerea frontierei României, minorei și obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale.
Curtea reține că deși reclamantul a invocat în susținerea cererii de chemare în judecată dispozițiile OG 137/2000, a urmărit prin promovarea prezentei acțiuni, constatarea de către instanța de judecată vătămărilor drepturilor și intereselor sale legitime, menționate anterior.
Potrivit dispozițiilor art.1201 Cod civil, este autoritate de lucru judecat, când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea reține că în raport de definiția dată acestui element al raportului juridic civil, respectiv pretenția formulată prin cerere și dreptul invocat, se poate aprecia asupra identității acestuia în cele două cauze menționate, chiar dacă aparent acesta este formulat diferit, în cele două cereri, întrucât scopul final urmărit este același.
În ceea ce privește identitatea de cauză, ca fundament al raportului juridic dedus judecății, ca temei juridic al cererii, Curtea reține că și această condiție este îndeplinită.
Reclamantul tinde în promovarea celor două cereri de chemare în judecată la valorificarea aceluiași drept subiectiv pretins a fi încălcat de către pârâți, respectiv dreptul la despăgubiri pentru fapta considerată ilicită, săvârșită de către pârâți, care ar fi permis ilegal trecerea frontierei de către minora.
Apreciind că în cauză este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, în considerarea celor expuse anterior și în baza art.1204 Cod civil, Curtea va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge cererea de chemare în judecată pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge cererea formulată de reclamantul domiciliat în B, str. - nr.27,. 5, sector 2 în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B, piața nr.1 A, sector 1 și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ cu sediul în B,--4, sector 6, pentru autoritate de lucru judecat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./5 ex.
23.04.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
