Despăgubire. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 129
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta revizuenta prin împuternicit C, împotriva sentinței nr. 854 din data de 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat procurator C pentru recurenta revizuentă și consilier juridic pentru intimatul Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Juridică, lipsind intimata Prefectura D - Comisia Județeană De Aplicare A Legii Nr. 9/98.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Procurator C pentru recurenta revizuentă, depune un set de acte.
Consilier juridic pentru intimatul Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Juridică nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru observarea actelor depuse.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părților asupra recursului.
Procurator C pentru recurenta revizuentă pune concluzii de admitere a recursului și admiterea cererii de revizuire.
Consilier juridic pentru intimatul Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Juridică pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentinței nr. 854 din data de 16 aprilie 2009, Tribunalul Dolja respins cererea de revizuire ca tardivă, formulată de revizuienta - prin împuternicit C, în contradictoriu cu pârât PREFECTURA D-COMISIA JUD DE APLICARE A LG 9/1998, și pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -COMISIA CENTRALĂ DE APLICARE A LG 9/1998.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 31 mai 2002, reclamanta, prin procurator C, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor - Comisia Centrală de aplicare a Legii 9/1998 să se dispună modificarea hotărârii nr.308/2002, cu cheltuieli de judecată.
La data de 4 decembrie 2002, reclamanta a precizat acțiunea, solicitând a fi modificată decizia nr. 308/2002, în sensul de a se stabili în mod corect despăgubiri și de a se constata că singurul moștenitor legal al defunctului este contestatoarea, cealaltă moștenitoare a decedat la 28 mai 2002.
La data de 2 mai 2003 formulat cerere de intervenție principală din partea numiților și, în calitate de legatari universali ai autoarei.
În ședința publică din 4 februarie 2004, instanța a dispus introducerea în cauză, ca intimată, a Comisiei județene de aplicare a Legii 9/1998, ținând cont că se solicită modificarea hotărârii dată de această instituție.
Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.67 din 6.02.2004, a admis în parte cererea principală formulată de contestatoarea C, în calitate de procurator pentru și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții și.
A modificat Hotărârea nr.308/2002 a Comisiei Centrale pentru aplicarea Legii 9/1998 și hotărârea nr.76/2002 a Comisiei Județene de aplicare a Legii 9/1998, în sensul că valoarea compensațiilor acordate actualizate până în octombrie 2003 este de 2.848.615.477 lei.
S-a luat act că intervenienții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Instanța a reținut că valoarea compensațiilor a fost preluată din raportul de evaluare, care a stat la baza emiterii hotărârii 5/2000, hotărâre ulterior invalidată, fără ca această valoare să fie măcar actualizată corespunzător la data când s-a emis Hotărârea nr.76/2002.
Că din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că autorul a deținut suprafața de 10 ha teren extravilan și 2400 mp intravilan, iar expertul a evaluat ca intravilan doar 1000 mp diferența de 1400 mp fiind inclusă și evaluată ca teren extravilan.
Referitor la susținerea contestatoarei C, ca hotărârea să fie emisă numai pe numele acesteia, s-a reținut că a instituit ca legatari universali pe și, situație în care vor veni în concurs ca moștenitori legatari. Mai mult, la decesul autoarei, dreptul de creanță se născuse în patrimoniul acesteia.
Cât privește cheltuielile de judecată, s-a reținut că intimaților nu li s-a putut reține vreo culpă nefiind întrunite condițiile art.274 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Prefectura Județului D - Comisia județeană de aplicare a Legii 9/1998 și reclamanta, prin procurator
Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 9/1998 a criticat sentința, arătând că Tribunalul Dolj, în mod greșit a aplicat dispozițiile Legii 9/1998, stabilind valoarea compensațiilor prin actualizare la 2.848.615.477 lei.
Recurenta a criticat sentința, în sensul că a solicitat instanțe să constate că este singura moștenitoare legală a autorului și să-i fie stabilite în mod corect despăgubirile ce i se cuvin în raport de indicele de inflație.
Instanța de fond nu a stabilit în mod corect valoarea compensațiilor acordate, nefiind stabilită în funcție de devalorizarea monedei naționale, în hotărâre menționându-se că despăgubirile sunt reactualizate până în octombrie 2003, cu toate că aceasta este pronunțată în februarie 2004.
A fost admisă în mod greșit cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții și, consemnându-se în hotărâre că intervenienții sunt legatari universali ai autoarei, lucru incorect, deoarece legatul a fost revocat tacit, defuncta întocmind acte juridice și efectuând fapte din care rezultă voința ei internă de a revoca tacit legatul instituit familiei.
Prin decizia nr.1166 din 17 decembrie 2004, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea de APEL CRAIOVAa reținut că instanța de fond nu a fixat cadrul procesual în condițiile în care din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că se contestă implicit și Hotărârea comisiei județene de aplicare a Legii 9/1998, din cadrul Prefecturii și că se impunea introducerea ca parte a comisiei județene și citarea în această calitate.
Soluționând cererea, fără a pune în discuția părților clarificarea obiectului cererii de chemare în judecată, și fără citarea comisiei județene de aplicare a Legii 9/1998 din cadrul Prefecturii D, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă și a principiilor oralității și contradictorialității.
Primind cauza spre rejudecare, Tribunalul Dolja înregistrat-o la nr.475/CA/2005 și a dispus citarea părților.
Prin sentința nr.240 din 20 iunie 2005, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, a completat hotărârea nr.76/28.01.2002 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii 9/1998, în sensul că se acordă și despăgubiri bănești reprezentând diferența între reactualizarea sumei de 209.070.640 lei contravaloare teren intravilan, în raport de coeficientul de creștere a câștigurilor salariale medii nete pe economie pe perioada martie 1999 - mai 2002 și această sumă, precum și diferența între reactualizarea sumei de 287.344.886 lei, contravaloare teren extravilan (agricol) în raport de coeficientul de creștere a prețului de consum pe perioada martie 1999 - mai 2002 și această sumă.
Au fost obligate pârâtele la 3.500.000 lei, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că se impune în baza dispoz.art.12 din Normele metodologice de aplicare a Legii 9/1998, evaluarea suprafeței de 1000 mp. ca teren situat în intravilan și evaluarea suprafeței de 1400 mp ca teren agricol.
În privința cererii de intervenție, s-a reținut că aceștia au calitatea de moștenitori testamentari ai persoanei beneficiare stabilite prin hotărâri judecătorești și de aceea au posibilitatea, potrivit dreptului comun, să stabilească sumele ce li se cuvin.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta prin procurator C, intervenienții și, precum și pârâta DGFP
Recurenta reclamantă a arătat că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece nu se stabilește cuantumul concret al compensațiilor ce i se cuvin, având în vedere că a solicitat actualizarea la zi a sumelor stabilite, potrivit coeficientului de inflație și nu a fost evaluată suprafața de 1400 mp și nici actualizată la zi.
Intervenienții au criticat sentința atacată, susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a Legii 304 pct.9 Cod pr.civilă, că sunt moștenitori legatari ai defunctei, beneficiară a despăgubirilor acordate în baza Legii 9/1998.
Pârâta DGFP Das usținut că hotărârea este netemeinică, deoarece se bazează pe o interpretare eronată a probelor administrate.
Astfel, a arătat recurenta pârâtă, că prin declarația autentificată sub nr.1090/30 aprilie 2002 de Biroul Notarului Public, C, în calitate de mandatară a lui, au arătat că nu au nici o obiecțiune în ceea ce privește compensațiile bănești acordate prin Hotărârea nr.308/26.04.2002 a Comisiei Centrale de aplicare a Legii 9/1998, ceea ce echivalează cu o renunțare la dreptul de a solicitarea acordarea despăgubirilor cuvenite, deci nu este îndeplinită condiția existenței unui drept personal al persoanei interesate, condiție indispensabilă promovării unei acțiuni în justiție.
Prin decizia nr.1099 din 1 noiembrie 2005, Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursurile declarate de reclamanta și intervenienții și și s-a admis recursul DGFP D, în numele Comisiei Centrale de aplicare a legii 9/1998.
S-a modificat sentința, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a avut în vedere următoarele:
Defunctul a deținut pe teritoriul Bulgariei teren. După apariția Legii nr.9/1998, moștenitorii defunctului au formulat cereri pentru acordarea compensațiilor bănești.
Inițial, s-a emis Hotărârea nr.5/1.08.2000 a Comisiei județene D de aplicare a Legii 9/1998, dar pentru că reclamanta, deși era nepoată de fiu, s-a emis Hotărârea nr.76/28.01.2002, prin care s-a stabilit valoarea compensațiilor bănești la 500.140.066 lei, iar ca moștenitori -, în calitate de soție supraviețuitoare și, în calitate de nepoată de fiu.
Această hotărâre a Comisiei Județene D de aplicare a Legii 9/1998 a fost validată de Comisia Centrală de aplicare a Legii nr. 9/1998, prin hotărâre nr. 308 din26 aprilie 2002, atât în privința valorii compensațiilor, cât și a persoanelor beneficiare.
In hotărârea nr. 308 din 26 aprilie 2002, se precizează că persoana nemulțumită se poate adresa, conform art. 7 pct. 4 din Legea nr.9/1998, instanței judecătorești competente - Secția contencios administrativ a tribunalului, în raza căruia domiciliază, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii Comisie Centrale pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Prin Convenția încheiată în formă autentică la 9 mai 2002, cele două beneficiare ale Legii nr. 9/1998, au împărțit compensațiile bănești și în care se precizează că au înțeles să nu uzeze de prevederile art. 7 pct. 4 din Legea nr. 9/1998, privind contestarea hotărârii la instanțele judecătorești și că nu au nici un fel de obiecțiune cu privire la compensațiile bănești.
De altfel, acestea au fost preluate din declarația dată la câteva zile de la emiterea hotărârii cu nr. 308/2002, respectiv declarația autentificată sub nr. 1090 din 30 aprilie 2002.
Ca urmare, s-a făcut plata acestor compensații în conturile indicate de către pârâți.
Din acestea rezultă faptul că beneficiarii compensațiilor au renunțat la contestarea hotărârii nr. 308/2002 nu au avut nici obiecțiune cu privire la valoarea lor.
Cu toate acestea, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată, după încasarea sumelor ce i se cuveneau.
In condițiile în care persoanele beneficiare au declarat expres, în formă autentică, că nu înțeleg să uzeze de prevederile art. 7 pct. 4 din Legea nr. 9/1998, privind contestarea hotărârii și că nu au obiecțiuni cu privire la compensațiile acordate, cererea reclamantei și cererea de intervenție sunt nefondate, pentru că odată ce părțile au înțeles să renunțe la o cale de atac, nu mai pot utiliza de aceasta.
Intervenienții și, nu pot solicitat anularea hotărârii, în condițiile în care au numai calitatea de moștenitori legatari ai defunctei, care renunțat să conteste actele emise în baza Legii nr.9/1998, și dacă aceasta a renunțat, nu pot contesta actele, putând numai să primească drepturile ce le revin ca moștenitori legatari.
De altfel, în art.8 alin.4 din HG nr.1643 din 7 octombrie 20045, care a aprobat Normele metodologice de aplicare a OG nr.94/2004 se precizează că în cazul în care beneficiarii sau moștenitorii acestora comunică numărul de cont în care se va face plata, înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, aceasta echivalează cu o renunțare la dreptul de a formula contestație.
S-a reținut astfel că cele două beneficiare ale compensațiilor au declarat în formă autentică, că nu înțeleg să conteste hotărârile comisiei județene și a comisiei centrale și că nu au nici un fel de obiecțiune cu privire la cuantumul compensațiilor, indicând în acest scop și conturile în care, la câteva zile, au fost virați banii și respectiv ridicați de către persoanele beneficiare.
La data de 17.11.2005, reclamanta a formulat contestație în anulare, invocându-se nelegalitatea deciziei nr.1099 din1 noiembrie 2005, motivat că instanța nu a inserat în conceptă și nu a dispus citarea Ministerului Finanțelor Publice, ca parte în proces pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă, acțiunea fiind promovată anterior intrării în vigoare a OG 94/2004, situație în care se aplică punctul 1 din Protocolul din 19 octombrie 2004, încheiat între Ministerul finanțelor Publice și Cancelaria Primului Ministru.
Ca motive de netemeinicie se arată că în mod greșit nu s-a primit de către instanța de recurs expertiza contabilă extrajudiciară, deși art.305 Cod pr.civilă permite, iar solicitarea era doar de actualizare a sumei solicitate în funcție de indicele de devalorizare a monedei naționale.
O altă critică se referă la greșita admitere a recursului DGFP D mandatară, deși motivarea mandatarei DGFP D nu poate fi reținută pentru că renunțarea la dreptul subiectiv se poate face oricând în cursul judecății, iar recurenta nu a dat procură specială de renunțare la drept, mandatarei sale
Reclamanta a solicitat despăgubiri, chiar prin cererea introductivă, fiind îndreptățită să promoveze acțiunea, având un drept personal ca descendentă de gradul II a autorilor și (decedată la 28 mai 2005).
Instanța considerat că, nu este întemeiată contestația în anulare.
Potrivit art.317 Cod pr.civilă, hotărârile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
În recurs s-a introdus și a fost citată în cauză Comisia centrală de aplicare a Legii 9/1998, recursul fiind declarat de DGFP D, în baza mandatului nr.31745/21.07.2005.
Susținerea contestatoarei privind necitarea Ministerului Finanțelor nu poate fi primită, deoarece lipsa de procedură cu Ministerul Finanțelor, în situație în care ar exista, atrage nulitatea relativă, și nu absolută.
Nulitatea relativă sancționează actele de procedură îndeplinite cu nerespectarea normelor de natură dispozitivă. Regimul juridic al nulității relative este opus de cel al nulității absolute, putând fi invocată numai într-un anumit termen, iar drept de aoi nvoca este recunoscut numai părții în favoarea căreia a fost prevăzută dispoziția legală.
Recurenta reclamantă nu poate invoca neregularitatea procedurii de citare cu Ministerul Finanțelor, deoarece neîndeplinirea procedurii de citare poate fi invocată doar de partea față de care s-a săvârșit neregularitatea, și nu de părțile care au fost citate în mod legal.
Pe de altă parte, susținerea că Ministerul Finanțelor ar trebui să stea în nume propriu în proces până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, potrivit protocolului încheiat la 19 octombrie 2004 între Ministerul Finanțelor și Cancelaria Primului Ministru nu este fondată.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat judecarea în contradictoriu cu Comisia Centrală de aplicare a Legii 9/1998 ( reprezentată în instanță de Ministerul Finanțelor), astfel că nu este necesară citarea Ministerului Finanțelor în nume propriu.
Ministerul Finanțelor este mandatarul comisiei în fața instanței, așa cum se prevede expres în Protocolul invocat Ministerul Finanțelor nu a fost parte în proces, ci numai mandatar al Comisiei Centrale pentru aplicarea Legii 9/1998.
Criticile privind neprimirea expertizei extrajudiciare, admiterea greșită a recursului DGFP, deși declarația autentificată cu nr.1090/30.04.2002 nu este valabilă sunt critici care privesc fondul cauzei și care nu se încadrează în dispozițiile art.318 Cod pr. civilă, motiv pentru care s- respins contestația în anulare ca nefondată.
La data de 20 iunie 2008 prin procurator formulat cerere de revizuire sentinței nr. 240 din 20.06.20905 pronunțată în dosarul nr. 475/CA/2005.
În motivare precizat că fost lipsă de procedură cu Ministerul Finanțelor Publice, precum și faptul că fost interpretată eronat cererea sa cât și schimbarea cadrului procesual.
La data de 23.01. 2009 pârâtul MEF depus întâmpinare, prin care solicitat respingerea cererii de revizuire.
Analizând cauza de față pe excepția tardivității, instanța a reținut că este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 322 și 324 c revizuirea se poate formula în termen de o lună, care se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când au fost date de instanțe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare.
În speța de față, sentința nr. 240 fost pronunțată în anul 2005, în dosarul nr. 475/CA/2005, iar cererea de revizuire fost înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 20 iunie 2008,deci după 3(trei) ani de zile.
De fapt, revizuienta nu invocă vreun motiv legal de nedepunere cererii în termenul prevăzut de lege( lună).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuenta - prin împuternicit C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Revizuenta, prin motivele de recurs a invocat faptul că nu a fost corect citat Ministerul Finanțelor Publice, iar instanța a refuzat să introducă în cauză Autoritatea Națională de Restituire a Proprietății în subsidiar Serviciul pentru respectarea legii.
De asemenea, a mai precizat că judecătorul de ședință s-a antepronunțat în cauză, în sensul că ii va respinge cererea de revizuire.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.
Intimata a arătat că potrivit art.322 Cod procedură civilă, revizuirea se poate formula împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul iar în cauza de față hotărârea atacată nu îndeplinește nici una din condițiile cerute de codul d e procedură civilă pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac. Sentința nr.240/20.06.2005 pronunțată de Tribunalul Dolj nu a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare și nu este o hotărâre dată de o instanță de apel sau prin neapelare și nu este o hotărâre data de o instanță de recurs prin care se evocă fondul. Totodată, arată că potrivit art.324 alin.1 Cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului. În speță, sentința s-a pronunțat și a fost comunicată în anul 2005, iar prezenta cerere de revizuire a fost promovată în 2008, cu mult peste termenul de revizuire prevăzut de codul d e procedură civilă.
Asupra recursului, Curtea reține că prin sentința recurată instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată de ca tardivă, având în vedere că hotărârea ce face obiectul revizuirii a fost pronunțată în anul 2005, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 20.06.2008, cu mult peste termenul de o lună stabilit de art.324 Cod pr.civ. pentru promovarea unei astfel de cereri.
Recursul declarat împotriva sentinței prin care s-a respins cererea ca tardiv formulată este limitat la motive ce privesc nelegalitatea soluției dată excepției tardivității formulării cererii. Nu pot fi invocate în calea de atac motive ce privesc alte aspecte decât tardivitatea, întrucât prin recurs, ca al doilea grad de jurisdicție, se verifică legalitatea aspectelor analizate și hotărâte de instanța de fond, neputând fi supuse analizei critici ce nu au fost tranșate în prima instanță.
Prin urmare, constatând că motivele de recurs invocate nu privesc greșita soluționare a excepției tardivității cererii, Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta revizuenta prin împuternicit C, împotriva sentinței nr. 854 din data de 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex./02.02. 2010
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Carmina Mitru, Magdalena Fănuță
