Despăgubire. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ nr.138/R/-.Dosar nr.4916/62/R/-./2008
Ședința publică din data de:-20 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Comșa- -- JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - ---- președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
- - grefier-șef secție
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâteleDirecția Generală a Finanțelor Publice B, Direcția Controlului FiscalșiDirecția Generală de Administrare a Contribuabilidin cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, împotriva Sentinței civile nr.713/CA din data de 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.-, având ca obiect "despăgubire".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursurilor în ședința publică din data de 17 februarie 2009, dată când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, în baza art.260, alin.1 Cod procedură civilă și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea asupra recursului pentru astăzi, 20 februarie 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CU RTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.713/CA/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta "", în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Direcția Controlului Fiscal B și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili și, în consecință, au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 28.542,51 lei, din care suma de 12.206,76 lei reprezintă devalorizarea sumei de 237.979 ROL, respinsă nelegal la rambursare, calculată în funcție de indicele de inflație pe perioada 25 martie 2002 - 30 septembrie 2004 (data respingerii la rambursare - data restituirii efective); suma de 1.399,40 lei reprezintă devalorizarea sumei de 36.254.000 ROL, costul expertizei contabile în dosarul nr.3354/2002, calculată în funcție de indicele de inflație pe perioada 20 octombrie 2003 - 2 noiembrie 2004, respectiv de la data plății la data restituirii efective; suma de 14.028,94 lei reprezintă dobânda legală calculată asupra sumei de 316.237.979 ROL și suma de 906,80 lei reprezintă dobânda legală calculată asupra sumei de 36.254.000 ROL. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 59 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În speță, sunt aplicabile dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală prevăzută de art.998, art.999 cod civil combinat cu art.1 din Legea nr.29/1990, paguba fiind cauzată de o autoritate publică unei persoane juridice.
Atâta cât Legea nr.29/1990 nu distinge, paguba cauzată trebuie acoperită integral atât sub aspectul prejudiciului efectiv cât și a beneficiului nerealizat.
Paguba, respectiv beneficiul nerealizat reprezentând dobânda legală calculată asupra sumei de 316.237.979 lei (ROL) a fost cunoscută de societatea reclamantă numai la data restituirii acestei sume de pârât și anume în 30 septembrie 2004 conform extrasului de cont.
De asemenea dobânda legală a fost calculată și la suma de 36.254.000 lei (ROL) reprezentând cheltuielile de judecată ce au fost restituite societății reclamante la data de 2 noiembrie 2004 potrivit Ordinului de Plată nr.1875.
Instanța de fond a constatat că în cauză sunt întrunite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale și anume fapta culpabilă materializată prin emiterea unor acte administrative nelegale, respectiv Procesul-verbal de control nr.8/25 martie 2002 și Decizia nr.508/22 mai 2002 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin care în mod nelegal s-a respins de la rambursare suma de 316.237.979 lei, respectiv s-a respins contestația administrativă.
Paguba cauzată societății reclamantei constă în lipsa de folosință a sumei sus menționate de 316.237.979 ROL, pe perioada cuprinsă între 25 martie 2002 (data respingerii cererii de restituire a ) - 30 septembrie 2004 (data restituirii TVA conform extrasului de cont).
De asemenea, paguba constă și în lipsa de folosință a sumei de 36.254.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată pe perioada cuprinsă între data plății și data restituirii acestor sume potrivit Ordinului de Plată nr.1875 conform situației de calcul din dosar nr-.
Raportul de cauzalitate dintre actele administrativ fiscale și prejudiciu este vădit, deoarece prin aceste acte s-a respins nelegal și neîntemeiat rambursarea sumei de 316.237.979 lei la care reclamanta avea dreptul, aspect stabilit irevocabil prin Sentința civilă nr.2935/C/2 iulie 2003 Tribunalului Brașov. Acest fapt a condus la un beneficiu nerealizat cuantificat și prin dobânda legală calculată până la data restituirii sumei nelegal reținută ( de rambursat,) respectiv dobânda la cheltuielile de judecată ocazionate de efectuarea expertizei contabile.
Culpa pârâtelor constă în respingerea de la rambursare a deductibilă prin încălcarea dispozițiilor legale, respectiv prin emiterea unor acte administrativ fiscale nelegale prin care i-a fost încălcat un drept al societății reclamante stipulat de prevederile legale fiscale.
S-a produs societății reclamante și un prejudiciu efectiv constând în devalorizarea sumelor de 316.237.979 lei și 36.254.000 lei de la data încheierii actului administrativ, respectiv plata expertizei contabile și până la data restituirii efective a acestor sumei, iar acest prejudiciu poate fi acoperit prin acordarea ratei de inflație.
Dată fiind participația comună a pârâtelor la încălcarea dreptului societății reclamante, în cauză sunt aplicabile prevederile art.1003 Cod civil privind solidaritatea pasivă, pârâtele au fost obligate în solidar la plata prejudiciului conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Direcția de Control Fiscal B și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili din cadrul Autorității Naționale de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul prevederilor art.304, pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că în mod greșit au fost obligate la plata unor sume de bani reprezentând devalorizarea monedei și dobânda legală, în materia răspunderii civile delictuale fiecare element trebuie dovedit, lucru pe care reclamanta nu l-a făcut, ci doar l-a invocat; nu sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, urmare a încălcării principiului neretroactivității legii civile; obligația de plată a fost îndeplinită operativ, urmare a respingerii recursului, solicitarea reclamantei nu este justificată, neexistând temei juridic; organele fiscale au procedat conform dispozițiilor speciale în materie fiscală, nu se poate aplica dreptul comun. Reclamanta a ales să urmeze procedura jurisdicțională prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.13/2001. Suma a fost restituită în totalitate, cererea nu mai are obiect. Nu s-a produs un prejudiciu și nu se poate reține o culpă a sa. Dispozițiile comune în materia raporturilor civile și comerciale nu pot fi aplicabile și față de bugetul de stat. Lipsa vinovăției organului fiscal este evidentă, iar reclamanta nu a făcut dovada înregistrării unui prejudiciu. Nu pot fi aplicate prevederile Codului civil și nici dispozițiile Ordonanței de Guvern nr.9/2000; obligațiile care fac obiectul cererii nu sunt purtătoare de dobânzi.
La dosar a depus întâmpinare intimata reclamantă "", solicitând respingerea recursului. Se arată că sunt întrunite cerințele atragerii răspunderii administrativ patrimoniale, actele au fost ilegale, iar prejudiciul suferit de ea constă în neutilizarea în circuitul economic a sumei de bani respinsă la rambursare. Fapta ilicită există, deoarece actele au fost anulate de instanță, iar referitor la vinovăția organelor fiscale, se citează prevederile art.35 din Decretul nr.31/1954. nu înseamnă același lucru cu dobânda.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată cărecursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță. Procesul verbal de control nr.8/25.03.2002 a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă. În baza acestui act administrativ fiscal "" nu a primit suma de 316.237.979 ROL. Suma i-a fost restituită/compensată în 30 septembrie 2004.
Reclamanta a pretins repararea pagubei create în patrimoniul său prin actul ilegal.
Curtea urmează să analizeze în speță întrunirea condițiilor de atragere a răspunderii administrativ patrimoniale, o formă specifică a răspunderii în dreptul administrativ.
Condițiile reținute din analiza dispozițiilor Legii nr.29/1990 (acestea sunt aceleași și în viziunea Legii nr.554/2004) sunt: a). actul administrativ să fie ilegal; b). existența prejudiciului; c). raportul de cauzalitate între actul ilegal și prejudiciu și d). culpa autorității publice.
În cauza dedusă judecății s-a stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă că actul administrativ fiscal - Proces verbal de control nr.8/2002, întocmit de Administrația Finanțelor Publice și menținut de Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin respingerea contestației, prin Decizia nr.508/2002, este ilegal. Prima condiție este îndeplinită.
În baza acestui act administrativ ilegal, reclamantei i s-a refuzat restituirea anumitor sume de bani. Într-adevăr, ulterior i s-au restituit/compensat aceste sume, dar moneda națională s-a devalorizat, iar reclamanta nu a putut folosi banii în dezvoltarea activității sale comerciale. A pretins repararea acestui prejudiciu.
Instanța apreciază că actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, iar dobânda legală este prețul lipsei de folosință.
Este unanim acceptat că prejudiciul trebuie reparat integral.
de cauzalitate dintre actul ilegal și prejudiciul suferit este dovedită. "" nu a primit banii reprezentând deductibil (care i-au fost restituiți în același cuantum solicitat, deși se devalorizaseră ca urmare a inflației), ca urmare a actului administrativ fiscal constatat ilegal de instanța de judecată.
Consecința imposibilității folosirii acestei sume de bani a fost suferirea unui prejudiciu prin devalorizarea monedei între data plății și cea a restituirii și nerealizarea unui beneficiu prin utilizarea acestor sume în circuitul economic sau pur și simplu prin depozitarea într-un cont bancar cu obținere de dobânzi. Actul administrativ fiscal, ca manifestare de voință a recurentei este cauza prejudiciului suferit.
Recurenta susține că lipsește vinovăția organului de control fiscal.
"Fapta ilicită" este reprezentată de emiterea actului administrativ ilegal, care nu se poate face fără o vină a organului administrativ. Nu se cere reclamantei să dovedească culpa organului sau funcționarului, culpa se prezumă.
Am arătat că răspunderea invocată este o formă specifică răspunderii în dreptul administrativ, nu o răspundere civilă delictuală tipică.
Deși suma plătită i-a fost restituită reclamantei nu se poate reține că cererea acesteia de reparare a prejudiciului este fără obiect. Obiectul cererii, pretenția concretă a reclamantei, este de a i se repara integral prejudiciul. Prin erodarea monedei naționale, partea care primește aceeași sumă de bani plătită, suferă un prejudiciu. Punerea reclamantei în situația anterioară efectuării plății în baza actului administrativ fiscal ilegal, presupune actualizarea sumei cu indicele de inflație.
Aplicarea indicelui de inflație nu reprezintă altceva decât aplicarea principiului echității.
Banii trebuie aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Dobânda solicitată reprezintă câștigul, folosul, profitul nerealizat de reclamantă. Dacă intimata reclamantă investea banii ar fi obținut un câștig.
Reactualizarea sumei și dobânzile solicitate nu reprezintă accesorii ale obligației principale. Am arătat că acestea reprezintă: indexarea cu mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale, iar dobânda tocmai beneficiul nerealizat.
Acordarea sumelor pretinse nu echivalează uoî mbogățire fără justă cauză. de aproape 3 ani, sumele nerestituite de organul fiscal nu au putut fi utilizate în circuitul economic.
Art.1088, alin.1 Cod civil conferă dreptul la daune interese d valoare egală cu dobânda legală, ori de câte ori există o întârziere în executarea obligației bănești; fără ca creditorul să fie nevoit să probeze existența și întinderea unui prejudiciu.
În cazul răspunderii delictuale, cel care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este de drept în întârziere fără a fi necesară efectuarea vreunei formalități speciale în acest scop.
Este recunoscut, atât în legislația românească, cât și în legislația altor țări europene, principiul cu privire la caracterul de ordine publică al legislației fiscale, aplicabil tuturor prevalărilor obligatorii - impozite și taxe. Ca o consecință a acestuia, rezultă că contribuabilul nu poate fi obligat a plăti mai mult decât datorează în mod legal; iar autoritățile administrativ fiscale nu trebuie să provoace modificări în comportamentul economic și social al contribuabilului prin actele sale.
B credință, de asemenea, trebuie respectată, atât de administrația fiscală, dar și de contribuabil.
Tot valoare de principiu are și obligativitatea reparării integrale a prejudiciului. Legile fiscale invocate de recurente nu prevăd, dar nici nu interzic aplicarea de dobânzi pentru sumele plătite nedatorat sau nerestituite în termen.
Este un principiu general recunoscut de sistemele legislative ale statelor membre ale Uniunii Europene, conform căruia orice act injust sau orice omisiune naște obligația de a repara prejudiciul cauzat ca o consecință a actului sau omisiunii. Această prevedere reflectă și obligația autorităților de stat de a repara prejudiciul cauzat în virtutea îndeplinirii atribuțiilor lor. (În acest sens sunt și prevederile art.215 din Tratatul CEE).
Dispozițiile privind răspunderea nu se aplică "bugetului de stat", cum afirmă recurenta, ci autorității publice care a emis actul administrativ fiscal ilegal.
S-a aplicat Legea nr.29/1990 în vigoare la data nașterii raportului juridic dedus judecății și nu o lege nouă, care nu poate reactiva. Doar dispozițiile de procedură sunt de imediată aplicare.
În prezent, art.117 din Ordonanța de Guvern nr.92/2003 republicată, reglementează modalitatea restituirii de sume, iar art.24 din același act normativ stabilește dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.312, alin.1 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.304, pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice (cu sediul în B, B-dul -, nr.7, jud.B), Direcția Controlului Fiscal B(cu sediul în B, B-dul -, nr.7, jud.B) și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili din cadrul Autorității Naționale de Administrare Fiscală (cu sediul în B,-, sector 5), împotriva Sentinței civile nr.713/CA/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -Pentru- - - - -
eliberată din funcție, semnează
Președintele instanței,
Grefier,
Red.:-/20.02.2009
Dact.:-/4 ex./03.03.2009
Jud.fond:-
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara
