Despăgubire. Sentința 14/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 14
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul domiciliat în Focșani,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, G, G, REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 27.01.2009, când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -, Regia Națională a Pădurilor Romsilva -, G, G, și.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale ce i-au fost pricinuite prin desfacerea disciplinară nejustificată a contractului său de muncă.
În motivarea acțiunii sale, acesta a susținut că prin Hotărârea nr. 1/29.03.2005, Consiliul de disciplină al Regia Națională a Pădurilor - s-a propus Directorului general al desfacerea disciplinară a contractului său de muncă din funcția de director al Direcției Silvice Prin decizia nr. 5/23.05.2005 Consiliul de Administrație al a respins contestația formulată de reclamant împotriva hotărârii Consiliului de disciplină.
Așa fiind, prin decizia nr. 432/10.06.2005 Directorul General al a dispus desfacerea disciplinară a contractului său de muncă, pentru abaterile disciplinare grave comise de acesta în perioada anilor 2004 - 2005 cât a îndeplinit funcția de director al Direcției Silvice
Împotriva acestor măsuri, reclamantul a formulat două acțiuni în justiție, acțiuni finalizate prin decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, prin sentința nr. 129/31.10.2006 Curtea de Apel Galația dispus anularea hotărârilor Consiliului de disciplină si Consiliului de administrație, soluție rămasă irevocabilă. Totodată, prin sentința nr. 125/18.11.2005 aceeași instanță a dispus anularea ca tardiv emisă a deciziei nr. 432/10.06.2005, soluție menținută prin Decizia nr. 2963/19.09.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Întrucât de la data declanșării conflictului și până la introducerea acțiunii de față reclamantul a încercat prejudicii materiale constând în deplasarea la diferite instanțe în diferite localități, precum și deplasarea la diverse unități spitalicești și de sănătate, a solicitat obligarea celor două autorități pârâte la plata de câte 10.000 lei cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, acesta a solicitat și obligarea acestora la plata sumei de câte 300.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciul încercat prin suferința fizică și psihică, tracasarea și prejudicierea imaginii sale publice prin măsurile dispuse împotriva sa.
Alături de cele două autorități care au inițiat procedura disciplinară, reclamantul a solicitat a răspunde și pârâții persoane fizice care au avut funcții de conducere sau de decizie în cadrul și respectiv
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei hotărârile judecătorești despre care a făcut vorbire, din care rezultă că măsurile disciplinare dispuse împotriva sa au fost anulate într-o perioadă de aproape doi ani în care s-a judecat cu pârâtele.
De asemenea, reclamantul a depus la dosarul cauzei mai multe acte medicale, din care rezultă că în perioada litigiului, acesta a suferit mai multe afecțiuni, care, au fost determinate de stresul cauzat de procesele purtate.
A mai depus reclamantul la dosarul cauzei copii de pe unele jurnale apărute în județul V, în care demiterea sa din funcția publică a fost comentată în termeni de natură a-i afecta imaginea publică (" rătăcesc prin hățișurile mafiei pădurilor din V", "Direcția Silvică Focșani auto-decapitată", "Șeful direcției silvice, funcție penală" etc. filele 48 - 70 vol. 2).
La cererea reclamantului, Curtea a dispus efectuarea unei expertize medico legale, prin care să se stabilească dacă afecțiunile de care suferă reclamantul au debutat in perioada litigiului purtat și daca între apariția acestora și stresul cauzat de litigiu poate exista legătură de cauzalitate.
Din raportul de expertiză medico legală și răspunsul la obiecțiunile pârâtului rezultă că reclamantul s-a aflat în evidența medicului de familie în perioada 2005 - 2007 cu hipertensiune arterială, dislipidemie, hepatită cronică, discopatie lombo-sacrală cu discartroză, litiază renală cu infecții urinare repetate, sindrom anxios depresiv, iar în perioada mai-august 2005 fost diagnosticat cu zona forma severă cu sechele neurologice.
Atât tulburările depresive cât și zona, a concluzionat expertiza au putut fi determinate și întreținute de stresul psihic cauzat de situația litigioasă în care s-a aflat.
acestora sunt de lungă durată, manifestându-se prin perestezii și dureri supărătoare. A mai concluzionat expertiza că starea de stres putea influența și valorile tensiunii arteriale. Restul afecțiunile reclamate de acesta nu au avut legătură de cauzalitate cu situația litigioasă.
Prin întâmpinările formulate, pârâții au solicitat respingerea acțiunii atât pe fond cât și pe cale de excepție.
Astfel pârâții persoane fizice au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând ca nu s-au făcut răspunzători pentru luarea față de reclamant a măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă. De asemenea ca și și, aceștia au susținut și invocat excepția tardivității acțiunii, care a fost promovată în noiembrie 2007 deși reclamantul putea și trebuia să o promoveze din anul 2005, când a avut cunoștință atât de prejudiciu cât și de persoanele care i l-au pricinuit.
Pe fond, aceștia au susținut că între desfacerea contractului de muncă și bolile de care suferă reclamantul nu ar fi legătură de cauzalitate, astfel încât pretențiile sale sunt nejustificate.
Pe de altă parte, stresul încercat de acesta s-ar fi datorat și unui accident produs de fiul său, fapt oricum irelevant, deoarece reclamantul posedă atât permis de conducere cât și de port armă. Or, dacă ar fi atât de bolnav precum pretinde, nu ar putea nici conduce și nici uza de armă de vânătoare.
Analizând întregul material probator administrat în cauză Curtea apreciază că acțiunea este fondată urmând să o admită în parte ca atare.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâți, Curtea reține în primul rând că pârâții persoane fizice nu au calitate procesuală. Este adevărat că pârâții au avut fie funcții de conducere și răspundere în cadrul și, precum și funcții de execuție care au influențat la luarea măsurii, însă în exercițiul atribuțiunilor lor de serviciu nu pot fi făcuți răspunzători în lipsa dovedirii unei atitudini vădit culpabile.
Raportul juridic obligațional invocat de reclamant are drept subiecte pasive autoritățile publice care au dispus măsurile desființate de instanțe, nu acte sau fapte aparținând pârâților persoane fizice.
Pentru acest considerent, Curtea va respinge acțiunea față de aceștia primind excepția lipsei calității lor procesuale pasive.
Curtea va respinge totodată și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului.
Așa cum prevăd dispozițiunile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea prejudiciului.
În cauză, termenul de un an trebuie raportat la două circumstanțe, una de natură obiectivă si una de natură subiectivă.
În mod obiectiv, reclamantul a luat cunoștință de soluția pronunțată de la data de 22.12.2006, așa cum rezultă din mențiunea făcută pe copia Deciziei nr.2963/19.09.2006, fila 151.
Din punct de vedere subiectiv, întinderea prejudiciului nu putea fi cunoscută pe deplin nici la data introducerii acțiunii de față, deoarece bolile de care suferă acestea au potențial de agravare, iar prestigiul acestuia nu a fost în nici-un chip restabilit printr-o acțiune pozitivă, reparatorie a autorităților pârâte.
Pentru aceste considerente, introducerea acțiunii de față la data de 5 noiembrie 2007 se situează in interiorul termenului de un an prevăzut de art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, indiferent de modul de abordare, obiectiv sau subiectiv.
Pe fond, acțiunea reclamantului este întemeiată urmând a fi admisă cu următoarea motivare:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
În cauza dedusă judecății, deși reclamantul nu a indicat temeiul de drept al cererii sale, aceasta se încadrează in dispozițiunile art. 18 alin. 3 și 19 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale sau morale, daca reclamantul a solicitat acest lucru.
Totodată, art. 19 menționează că atunci când persoana vătămata a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
În cauza de față, reclamantul nu a solicitat odată cu anularea măsurii disciplinare și despăgubiri, astfel încât devin aplicabile dispozițiunile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Așa cum în mod constant a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție, repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii în situația anterioară a victimei.
Atât în doctrină cât și in jurisprudența unitară a, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei sau prestigiului profesional.
În speță, autoritățile pârâte prin măsurile abuzive dispuse, i-au vătămat reclamantului în primul rând un drept fundamental dreptul la muncă, cauzându-i în același timp și prejudicii de ordin moral, prin afectarea gravă a onoarei și demnității ocrotită de lege.
Atitudinea abuzivă i-a afectat reclamantului în același timp grav și starea de sănătate. Cu actele medicale depuse la dosarul cauzei, dar mai ales cu raportul de expertiză medico legală, reclamantul a făcut dovada ca în perioada litigiului a încercat un prejudiciu material constând atât în repetatele deplasări la instanțele judecătorești cât și la diferite instituții sanitare în vedere ameliorării stării sale de sănătate.
Aceste cheltuieli, care în mod obiectiv nu pot fi evidențiate decât prin prezența acestuia la diferite termene de judecată la instanțe aflate în alte localități precum și la multele spitale în care a fost internat pentru intervenții medicale și tratament (situație care rezultă din actele medicale, biletele de spitalizare, analiza medicale etc.) au fost apreciate la suma de 20.000 lei pe care ar urma să le suporte în mod egal cele două pârâte instituții publice.
În ceea ce privește prejudiciul moral, pe lângă starea de sănătate înrăutățită în mod indubitabil, reclamantul a fost prejudiciat și prin apariția în presa locală a unor articole cu caracter defăimător, cu repercursiuni de imagine negativă în opinia publică.
În ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri, în raport de suferințele fizice și psihice cauzate de afecțiunile de care suferă, dar și de prestigiul și onoarea puse la îndoială prin numeroasele procese purtate precum și prin reflectarea în media a evenimentelor, sumele pretinse de acestea pot constitui o justă și integrală reparațiune.
Pentru toate aceste considerente, admițând acțiunea față de pârâții și, Curtea va dispune obligarea acestora la plata către reclamant a sumei de câte 10.000 lei fiecare cu titlu de daune materiale și la câte 300.000 lei fiecare cu titlu de daune morale.
Totodată, potrivit art. 274 din Cod procedură civilă, acestea vor fi obligate către reclamant și la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții persoane fizice G, G, față de care respinge acțiunea ca atare.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în Focșani,-, jud. V, față de pârâții MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA și în consecință;
Obligă pe pârâte să-i plătească reclamantului suma de câte 10.000 lei fiecare cu titlu de despăgubiri civile, și de câte 300.000 lei fiecare cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâte să-i plătească reclamantului suma de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. Ap./09.06.2009
Tehnored. /15ex./12.06.2009
Comunicat 15 ex./15.06.2009
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
