Despăgubire. Sentința 142/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 142
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 16 aprilie 2009 privind acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în C, cartier, str. -, -.1,.6, județul D în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, ambele cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 16 aprilie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚII și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să emită decizia reprezentând titluri de despăgubire pentru imobilul situat în C,-, jud. D, să se dispună asupra unui termen de executare a obligației precum și asupra sancționării autorității pentru întârzierea punerii în executare a obligației potrivit prevederilor art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004.începând cu data pronunțării hotărârii și până la emiterea deciziei și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că prin dispoziția 18029/20.12.2005, Primarul Municipiului C s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul cu titlu de măsuri reparatorii situat în C,- preluat abuziv, că dosarul a fost înaintat de Primăria C către cu propunerea de acordare a despăgubirilor, conform procesului verbal nr. 22985/2006, întreaga documentație fiind înregistrată de pârâtă sub nr. -/08.02.2006. și că deși au trecut mai mult de 18 luni nu s-a emis decizia privind titlurile de despăgubire.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1, 8, 18 alin. 1, art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004, art. 7 Capitolul VII din Legea 247/2005 și art. 6 CEDO.
La dosar s-au depus, adresa nr. -/22.05.2007 a, adresa nr. 27153/2007 a Primăriei Mun. C, cereri formulate de reclamantă adresate pârâtelor.
Pârâta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 18029/2005 emisă de Primăria Mun. C în temeiul art. 4 din legea 554/2004 solicitând sesizarea instanței de contencios administrativ competentă și suspendarea cauzei.
S-a mai susținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată arătându-se că dosarul aferent dispoziției nr. 18029/20.12.2005 emisă de Primăria Mun. Caf ost înregistrat la secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 19183/CC fiind declanșată procedura administrativă prev. de Titlul VII din Legea 247/2005.
S-a mai susținut că soluționarea dosarului reclamantei se face prin aplicarea unei proceduri speciale reglementate în legea nr. 247/2005 care implică mai multe etape între acestea fiind și cea a evaluării.
Cu privire la această etapă pârâta a precizat că urmează ca printr-un proces de selecție aleatorie dosarul să fie transmis evaluatorului, explicându-se în continuare modul de lucru al acestuia.
Pârâta a mai subliniat faptul că ulterior primirii dosarului și efectuării raportului de evaluare se va emite decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Cu privire la aplicarea amenzii prev. de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004 s-a susținut că aceste dispoziții legale sunt incidente doar în situația în care există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă iar autoritatea refuză să o pună în executare.
La data de 19.02.2009 reclamanta a formulat o completare a cererii de chemare în judecată solicitând obligarea autorității pârâte să transmită dosarul de despăgubiri evaluatorului sau societății de evaluare desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În ședința publică din 19 martie 2009 reclamanta a precizat cadrul procesual sub aspectul părților în sensul că a formulat acțiunea atât împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
La data de 14.04.2009 pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare arătând că Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților nu are competența de emitere a deciziei, aceasta revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și că ulterior emiterii acestei decizii se va efectua plata despăgubirilor bănești în urma opțiunilor persoanelor îndreptățite potrivit art. 18 din Titlul VII din Legea 247/2005 așa cum a fost modificat prin OUG nr. 81/2007.
De asemenea, prin întâmpinarea formulată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 18029/2005 emisă de Primăria Mun. C în temeiul art. 4 din legea 554/2004 solicitând sesizarea instanței de contencios administrativ competentă și suspendarea cauzei.
Cu privire la cererile formulate de pârâte, de sesizare a instanței de contencios administrativ competentă privind soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 18029/2005 emisă de Primăria Mun. C, Curtea le-a respins la data de 19.03.2009 și respectiv 16.04.2009 pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 4 alin 1 din Legea nr. 554/2004 "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate."
Excepția de nelegalitate reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalității unui act administrativ.
Verificând în ce măsură actul contestat pe calea excepției de nelegalitate se circumscrie definiției actului administrativ dată prin Legea nr. 554/2004, Curtea constată că actul cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate are caracter civil pentru următoarele considerentele.
Sub aspectul calificării raportului juridic dedus judecății pe calea excepției de nelegalitate, respectiv raport juridic de drept administrativ sau de drept civil, în funcție de domeniul de reglementare prev. de Legea nr.10/2001, respectiv recunoașterea calității persoanelor îndreptățite de proprietar al imobilelor preluate abuziv și procedurile de restituire ale acestora, se constată că litigiile având ca obiect procedurile de restituire în natură a imobilelor sau au caracter civil indiferent de calitatea unității deținătoare autoritate publică sau societate comercială.
Autoritățile publice, în cadrul procedurilor de restituire, au calitatea de unitate deținătoare a bunului a cărui restituire este solicitată, și nu acționează în regim de putere publică potrivit art. 2 alin. 1 lit. din Legea nr. 554/2004, raporturile juridice cu persoana îndreptățită sau cu terții având caracter civil, nefiind supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Mai mult, caracterul civil al dispoziției primarului este subliniat și de dispozițiile art. 25 alin. 4 din Legea 10/2001, republicată, potrivit cu care "decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia are forță probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară".
Prin excepție de la caracterul civil al raporturilor juridice născute din aplicarea Legii 10/2001 și al actelor juridice emise în cadrul procedurilor reglementate de această lege, prin capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 s-a reglementat procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv ce nu pot fi restituite în natură, în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Ministru acționează în regim de putere publică, având astfel calitatea de autoritate publică, deciziile adoptate de aceasta fiind acte administrative atacabile cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit art. 19 din Capitolul Vi, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Decizia Comisiei Centrale reprezintă un act administrativ supus controlului instanței de contencios doar în situația stabilirii despăgubirilor pentru imobilul de restituit, nu și în situația în care se stabilește, în urma reevaluării situației juridice, posibilitatea restituirii în natură, potrivit art. 21 alin. 2 din Cap. VI, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 potrivit cu care decizia de restituire în natură urmează regimul juridic prev. de art. 23 alin. 4 din Legea 10/2001, fiind supusă jurisdicției civile.
În consecință, având în vedere că obiectul excepției de nelegalitate îl constituie un act de natură civilă și nu un act administrativ, respectiv, Dispoziției nr. 18029/2005 emisă de Primăria Mun. C prin care unitatea deținătoare recunoaște calitatea numitei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit Legii 10/2001 și propune acordarea de despăgubiri de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a respins cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, Curtea, constatând că emiterea deciziei referitoare la acordarea de titluri de despăgubire este în competența exclusivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 13 alin. 1 Titlul VII din Legea nr, 247/2005, o apreciază întemeiată, urmând aoa dmite, respingând acțiunea reclamantului față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Examinând pe fond acțiunea, Curtea constată că aceasta este fondată în parte, conform motivelor ce se vor expune în continuare.
Reclamantul din prezenta cauză a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001,să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C,- preluat abuziv, imobil expropriat și demolat.
Prin dispoziția 18029/20.12.2005, Primarul Municipiului C s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul cu titlu de măsuri reparatorii situat în C,- preluat abuziv în același timp dispunându-se transmiterea dosarului către secretarul Comisiei Centrale din cadrul.
Din adresa nr. -/22.05.2007 aflat la fila 8 din dosar se constată că dosarul reclamantei nr. 19183/CC a fost selectat în mod aleatoriu în urma ședințelor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor urmând a fi transmis unui evaluator.
Curtea constată că reclamanta a început procedurile de recuperare a unui bun al său sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală, cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pronunțându-se la 20.12.2005.
Ulterior după transmiterea dosarului către, respectiv Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor reclamanta a formulat mai multe demersuri pentru ca cererea sa să fie soluționată, în acest sens fiind răspunsul aflat la fila 8 dosarului.
Reclamanta au introdus acțiunea la data de 22.01.2009.
Așadar între data depunerii cererii și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 8 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Curtea apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, se va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform Dispoziției 18029/20.12.2005 a Primarului Municipiului
Curtea consideră că în speță s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamanților.
Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.
Între acestea se înscrie legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, lege care a fost modificată prin legea nr. 247/2005.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel în baza art. 11 din Constituția României Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă, încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, Curtea consideră că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art.6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor de aproximativ 6 ani creează reclamanților o sarcină excesivă,incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, Curtea apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Se va respinge cererea de sancționare a autorității pentru întârzierea punerii în executare, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
Față de motivele enunțate în prezenta hotărâre, acțiunea reclamanților va fi admisă în parte, va fi obliga pârâta Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform Dispoziției 18029/20.12.2005 a Primarului Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în C, cartier, str. -, -.1,.6, județul D în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, ambele cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1.
Obligă pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând de titlu de despăgubire pentru imobilul situat în C,-, jud.
Respinge acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Respinge capătul de cerere privind aplicarea amenzii.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. /5ex/22.05.2009
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie
