Despăgubire. Decizia 1596/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 09.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1596
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.12.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.613/02.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, și, având ca obiect despăgubiri.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 03.12.2009, respectiv 10.12.2009 potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 16.12.2009, parte integrantă din prezenta hotărâre, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T, și:
- obligarea acestora (Inspectoratul de Poliție al Județului T și ) să îl despăgubească cu daune materiale 100 lei, morale 100 lei și cominatorii pentru faptul emiterii actului: proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002
- anularea actului proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002.
Față de cel de al treilea pârât -, reclamantul a formulat o cerere de obligare la daune materiale rezultând din onorariul pe care i l-a plătit în dosarul penal vizând accidentul produs la data de 14.12.2002, consemnat în actul proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002 și daune morale în sumă de 2.000 lei.
În dezvoltarea motivării acțiunii sale reclamantul a descris împrejurările legate de accidentul produs la data de 14.12.2002, accident care a constituit față de reclamant obiectul dosarului penal nr.1976/2003 în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 819/24.03.2003.
În probațiune a atașat în copie, actele privind accidentul produs la data de 14.12.2002, dosarul penal nr.1976/2003, inclusiv cererea sa pe care a adresat-o Inspectoratului de Poliție al Județului T solicitând să se dispună anularea actului proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002, înregistrată la sediul pârâtului sub nr.20142/04.07.2008 (filele 6-19 dosar).
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T și Șeful Inspectoratului Comisar de poliție au depus la dosar întâmpinare (filele 20-22 dosar) prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul. Pe cale de excepție, în apărare, au invocat excepția lipsei de interes, acesta nu mai este actual față de data producerii accidentul la data de 14.12.2002, accident în care reclamantul a fost implicat în calitate de conducător auto. Pârâtul face referire și la prevederile art.10 alin.1 din nr.OG27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor, precizând că reclamantul a avut mai multe cereri cu același conținut astfel încât, raportat la temeiul legal indicat, după conexarea petițiilor cu același conținut, acestea au fost clasate făcându-se mențiunea despre faptul că s-a răspuns cererii.
Cu privire la cererea reclamantului de anulare a actului proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002, pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T și au arătat că petentul a avut posibilitatea să îl atace odată cu fondul în cadrul procesului penal, aspect tranșat de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 5537/18.11.2005.
În dosarul de față, actul proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002, nu este un act administrativ potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
În probațiune în apărare pârâții au depus la dosar dovezile referitoare la răspunsurile trimise reclamantului (filele 23-28 dosar).
Pârâtul avocat a depus la dosar întâmpinare (filele 29-30 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului. A invocat în apărare pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive față de faptul că nu el a redactat sau semnat actul a cărui anulare o cere reclamantul - proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002.
De asemenea apărându-se pe cale de excepția a invocat autoritatea de lucru judecat raportat la Sentința civilă nr.3162/14.11.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.552/2004, definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins acțiunea reclamantului având ca și obiect restituire onorariu, dar și excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretenții din anul 2003, dar și inadmisibilitatea acțiunii.
În probațiune a atașat Sentința civilă nr.3162/14.11.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.552/2004, definitivă și irevocabilă (filele 31-33 dosar).
Prin sentința civilă nr.613/02.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului T, Șeful Inspectoratului Comisar de poliție și avocat și a obligat reclamantul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul a solicitat instanței de contencios administrativ să se dispună anularea actului - proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002 (filele 7-9 dosar).
Raportat la acest interes evident de a obține anularea actului menționat, reclamantul a formulat cererile de despăgubiri: materiale, morale, daune cominatorii față de pârâții: Inspectoratul de Poliție al Județului T, Șeful Inspectoratului Comisar de poliție și avocat.
Cu privire la primii doi pârâți, pretinde că nu i-ar fi răspuns la cererea formulată la 3 iulie 2008 (fila 6 dosar), cerere prin care a solicitat respectivilor pârâți să anuleze actul proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002.
Actul proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002 constituit probă în cadrul dosarului penal nr.1976/2003 în care reclamantul a fost judecat penal pentru accidentul produs la data de 14.12.2002, soluționat prin pronunțarea sentinței penale nr. 819/24.03.2003.
În respectivul dosar penal în reprezentarea reclamantului s-a prezentat pârâtul avocat.
Prin Sentința civilă nr.3162/14.11.2006 (filele 31-33 dosar) pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.552/2004, definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea în pretenții: restituire onorariu (din dosarul penal nr.1976/2003), formulată de reclamantul împotriva pârâtului avocat.
Reclamantul a formulat cereri repetate de anulare a actului proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002, la care pârâtul Inspectoratul de Poliție al Jud. T i-a răspuns în limitele dispozițiilor art. 10 alin.1 din nr.OG27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor (filele 23-25 dosar).
În drept, în ceea ce privește cererea reclamantului de a se dispune anularea actului - proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002:
Deliberând asupra excepțiilor (inadmisibilității, lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului ) invocate potrivit prevederilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.28 alin.1 din Legea nr. 554/2004 s-a constatat că sunt întemeiate excepțiile invocate de pârâți, sens în care s-a respins cererea cu obiect anularea actului - proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002, pe excepții în ceea ce privește cererea reclamantului de a se dispune anularea actului - proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002.
În primul rând este incidentă în cauză excepția inadmisibilității față de faptul că actul atacat de reclamantul, cu privire la care a solicitat instanței de contencios administrativ să se dispună anularea, nu constituie un act administrativ astfel cum este definit actul administrativ de dispozițiile art. 2 alin.1 lit. c), ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Actul proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002 constituit o probă materială în cadrul dosarului penal nr.1976/2003 soluționat prin Sentința penală nr.819/24.03.2003, în care a fost cercetat și judecat pentru implicarea sa directă în accidentul produs la data de 14.12.2002, așa încât cu privire la această cerere devin incidente și dispozițiile art. 5 ale legii contenciosului administrativ care exclud din sfera de competență a contenciosului administrativ analizarea anumitor acte.
În ceea ce privește acest petit - anularea actului - proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002, pârâtul avocat nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât actul proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002, nu a fost emis ori semnat de pârât.
Referitor la solicitarea reclamantului adresată pârâților Inspectoratul de Poliție al Jud. T și Șeful Inspectoratului Comisar de poliție de a-i comunica răspunsul la cererea sa de anulare a actului înregistrată la sediul pârâtului T la data de 3 iulie 2008, s-a respins ca nefondată întrucât pârâții au făcut dovada comunicării răspunsurilor în limitele respectării dispozițiilor art.10 alin.1 din nr.OG27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor, (filele 23-25 dosar), reclamantul având mai multe cereri cu același conținut pe perioada anilor 2002, de când s-a emis actul de cercetare și anul 2008.
Cu privire la solicitarea de a fi despăgubit (daune materiale, morale și cominatorii) de către pârâți, s-a respins ca neîntemeiată. Față de pârâții Inspectoratul de Poliție al Jud. T și Șeful Inspectoratului Comisar de poliție se constată că aceștia au făcut dovada comunicării răspunsurilor în limitele legii, la petițiile repetate adresate de reclamant către Inspectoratul de Poliție al Jud. T, iar în ceea ce-l privește pe pârâtul avocat, pe de o parte acesta nu are nici un rol în emiterea actului care îl nemulțumește pe reclamant - proces verbal de cercetare la fața locului din 14 2002, iar pe de altă parte există autoritate de lucru judecat (Sentința civilă nr.3162/14.11.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.552/2004, definitivă și irevocabilă) în ceea ce privește eventualele pretenții decurgând din cererea de restituire onorariu avocat din dosarul penal nr.1976/2003.
Raportat la conținutul cererii reclamantului mai trebuie menționate următoarele dispoziții ale Codului d e procedură civilă:"Art. 723
Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
CAP. 4^1 judiciare și despăgubiri
ART. 108^1
Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:
a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice;"
Văzând prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă a fost obligat reclamantul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul reprezentând onorariu avocat conform Chitanței nr.00047/26.05.2009 emisă de Cabinet Avocat, Seria - - nr. 00047, depusă în original la ultimul termen de judecată, la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă și a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, fiindu-i îngrădit și dreptul la informație prin răspunsuri incorecte.
A mai solicitat micșorarea onorariului avocatului întrucât este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de soția acestuia.
În drept au fost invocate dispozițiile art.274 alin.2, art.304 pct.5, 7,9, art.305, art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Pârâții - intimați au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării pârâții - intimați Inspectoratul de Poliție al Județului T și șeful inspectoratului, Comisar șef de poliție au arătat că la data de 04.07.2008 prin petiția înregistrată la. T sub nr.20142, petentul a solicitat mai multe date privind accidentul rutier din 04.12.2002 în care reclamantul a fost implicat în calitate de conducător auto, iar compartimentul de control din cadrul Taa nalizat conținutul petiției formulate, constatând că petentul sesizează aceeași problemă ce a format obiectul altor petiții anterioare, unde acesta a primit răspuns și că reclamantul nu ridică probleme noi, ci face un comentariu la răspunsul primit.
Astfel, s-a concluzionat că în speța de față ne aflăm în situația prevăzută de art.10 alin.1 din nr.OG27/2002, sens în care s-a propus, iar șeful inspectoratului a aprobat, conexarea celor 3 petiții, fiind comunicat răspuns petentului.
Consideră că nu au fost încălcate prevederile art.105 alin.2 Cod procedură civilă cu ocazia judecării cauzei în primă instanță. Mai mult apreciază că recursul este nemotivat, deși reclamantul - recurent și-a întemeiat recursul în drept.
Pârâtul - intimat în considerentele întâmpinării a arătat că nu sunt îndeplinite prevederile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, instanța de fond nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă și de asemenea nu este incident nici un alt motiv expres prevăzut de lege pentru promovarea recursului, prima instanță în mod justificat a admis excepțiile invocate de către pârâți, excepții care făceau de prisos judecarea fondului.
Cu privire la solicitarea reclamantului - recurent de reducere a onorariului se solicită respingerea acesteia, întrucât potrivit art.274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată iar un onorariu de 1.000 lei în care se includ și deplasările avocatului ales la termenele de judecată, în acest caz pe ruta L - T și retur, este mai mult decât rezonabil. Prin reducerea onorariului plătit avocatului, pârâtul ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nu se poate aprecia că ar fi convenit cu apărătorul un onorariu exagerat.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, domnul a solicitat anularea unui proces verbal de cercetare la fața locului emis de Inspectoratul de Poliție al Județului T la data de 14.12.2002.
Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă pe considerentul că procesul verbal în litigiu este un act premergător, administrat in dosarul penal, astfel încât acesta nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ, față de dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora " nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
Examinând această hotărâre, Curtea reține, într-adevăr că procesul verbal de cercetare la fața locului emis de Inspectoratul de Poliție al Județului T la data de 14.12.2002 are natura juridică a unui act de cercetare penală supus dispozițiilor Codului d e procedură penală în ceea ce privește legalitatea sa și modul de contestare în justiție, constituind un act întocmit de organele de poliție în calitate de organe de cercetare penală.
Sub acest aspect, soluția instanței de fond - de respingere a acțiunii ca inadmisibilă - este legală, împotriva actului atacat putând fi promovate numai căile de atac reglementate de legislația procesual penală.
În aceste condiții, apare ca fiind legală respingerea oricărei cereri de probațiune cu expertiza solicitată de reclamant, acțiunea domniei sale fiind respinsă fără examinarea fondului litigiului.
Cât privește lipsa de apărare invocată de domnul, Curtea constată că instanța de fond a lăsat cauza la a doua strigare, când domnul nu s-a mai prezentat, fără a justifica absența domniei sale. Instanța de fond avea posibilitatea de a soluționa litigiul și în absența domnului, având în vedere dispozițiile art. 152 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dacă, la orice termen fixat pentru judecată, se înfățișează numai una din părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, putând primi excepțiile și apărările părții care lipsește".
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 613/CA/2.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de pârâtul intimat, respectiv la plata sumei de 1000 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.613/CA/2.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 1000 lei către pârâtul, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2009.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în semnează
vicepreședinte
-
GREFIER,
- -
RED:/12.01.2010
TEHNORED:/12.01.2010
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
