Despăgubire. Decizia 1623/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR. 849,-
DECIZIA NR. 1623
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICARE LEGII 290/2003 cu sediul în B, sector 1, STR. - -, nr. 3. împotriva deciziei nr. 1105 din 30.09.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,în contradictoriu cu intimatul domiciliat în com., STR. -, nr. 150, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind contestatoarea - Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinare din partea intimatului, contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 al. 2 civ.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimat arată că motivul prevăzut de art. 318 pr.civ. invocat de contestatoare nu poate fi admis, întrucât legea are în vedere acele greșeli materiale, care sunt săvârșite în legătură cu examinarea recursului.
Solicită respingerea contestației în anulare, ca nefondată potrivit susținerilor din întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1105/30 septembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva sentinței nr. 393 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant și a obligat recurenta la plata sumei de 4500 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această deciziei Curtea de Apel Ploieștia reținut faptul că intimatul reclamat este posesorul unei creanțe, certe, lichide și exigibile, rezultate din Hotărârea nr. 106/12.09.2007 emisă de Instituția Prefectului - Județul D, prin care i s-au recunoscut de către Comisia de aplicare a legii nr. 290/2003 dreptul la despăgubiri bănești în valoare de 107.626 lei, în calitate de beneficiar al dispozițiilor acestui act normativ.
Prin art. 18 al Legii 290/2003 s-a prevăzut modalitatea de plată a acestor despăgubiri, care se face pe bază de cerere scrisă, adresată Autorități Naționale Pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea legii 290/2003, intimatul reclamant urmând întocmai această procedură, rezultată și din anexa la Hotărârea nr. 106/2007, pe care a comunicat-o autorității competente la data de 14.09.2007, astfel încât era îndreptățit la plata despăgubirilor, eșalonat, în modalitatea reglementată de lege.
Prin nr.HG 1120/30.08.2006 s-au aprobat Normele Metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003, care au fost întrutotul respectate la emiterea hotărârii nr.106/2007, prin care intimatul a devenit titularul creanței reprezentată de despăgubiri în valoare de 107.626 lei.
Prin HG57 din 16.01.2008, publicată în 70/30.01.2008 a fost modificat art. 17 din HG 1120/2006, la lit. h, reglementându-se atribuția serviciului pentru aplicarea legii 290/2003 de a propune reanalizarea sau revocarea actelor administrative apreciate ca fiind emise cu nerespectarea dispozițiilor legii 290/2003.
Se arată prin decizie că aceste modificări legislative, nu pot aduce însă atingere hotărârilor anterioare emise cu respectarea procedurii prev. de HG 1120/2006 de către Comisiile locale de aplicare a legii 290/2003, altfel s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, prev. de art. 1 civ. și de art. 15 al. 2 din Constituția României, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept, intimatul reclamant fiind posesorul unui "bun" reprezentat de creanța constatată prin hotărârea nr. 106/2007, în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum corect a stabilit și prima instanță.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar interpreta că modificarea legislativă vizează norme de procedură de imediată aplicare, inclusiv pentru hotărârile pronunțate anterior, din adresa nr. 3407/22.05.2009 Prefectului Județului D, a rezultat că Autorități Naționale Pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea legii 290/2003 nu a solicitat reanalizarea dosarului și nici revocarea hotărârii nr. 106/2007, care continuă să-și producă efectele, așa cum a fost adoptată, intimatul fiind îndreptățit la plata despăgubirilor stabilite în cuprinsul acesteia, cum în mod judicios a concluzionat instanța de fond.
Instanța de recurs constatând că sentința atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare, prev. de art. 304 civ. în baza disp. art. 312 al. 1 civ. a respins recursul pârâtei, ca nefondat.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 B, susținând că în mod greșit instanța de recurs a respins recursul său formulat împotriva sentinței nr. 393 /2009 a Tribunalului Dâmbovița, deoarece legea urmărește acordarea unor măsuri reparatorii, iar hotărârea nr. 106/2007 a Comisiei Județene D de aplicare a Legii nr. 290/2003, prin care s-au acordat intimatului despăgubiri, a fost ilegal emisă, fără respectarea prevederilor Legii nr. 290/2003 și a nr.HG 1120/2006, pentru care recurenta a solicitat modificarea prevederilor art. 17 din nr.HG 1120/2006, Guvernul României adoptând Hotărârea nr. 57/2008, care prevede la art. 17 lit. h că în situația în care se constată încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, se propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi.
Arată contestatoarea că, pentru a beneficia de măsurile reparatorii, potrivit art. 2 alin. 1 din nr.HG 1120/2006, persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate în momentul refugiului bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii și în situația imposibilității dovedirii acestor situații cu acte art. 2 alin. 4 teza a II-a din hotărâre prevede că aceasta se completează cu declarațiile a cel puțin doi martori, declarații autentificate, reclamantul însă nefăcând dovada imposibilității de a procura înscrisurile doveditoare, astfel încât hotărârea nr.106/2007 a Comisiei Județene D este dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2003.
Mai susține contestatoarea că ia solicitat intimatului să-și completeze dosarul însă acesta în loc să efectueze demersuri pentru obținerea înscrisurilor a formulat cerere de chemare în judecată a contestatoarei, astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 318-321 Cod procedură civilă solicită admiterea contestației în anulare.
Cu actul nr. 18383/16.11.2009, intimatul, a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare, deoarece toate motivele contestației în anulare sunt de fapt apărări de fond examinate deja cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârea irevocabilă a instanței de recurs, fiind reiterate critici cu privire la temeinicia și legalitatea deciziei nr. 106/2007, prin care i-au fost acordate despăgubiri, critici ce au fost respinse în mod irevocabil de către instanța de recurs, astfel încât nu pot face obiectul contestației în anulare.
Curtea, examinând decizia prin prisma contestației în anulare, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce se formulează în cazurile limitativ prevăzute de art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
În speță, contestatoarea nu a invocat niciunul din cazurile limitativ prevăzute de aceste dispoziții, ci a invocat aceleași motive de recurs, care au fost analizate de instanța de recurs la pronunțarea deciziei nr.1105/30.09.2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate motive ce vizează fondul litigiului, ci doar unul din cazurile limitativ prevăzute de art. 317 și 318 Cod procedură civilă, ceea ce în speță nu a fost îndeplinite, astfel încât Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 pr.civ. ca o consecință a respingerii contestației în anulare, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestației în anulare formulată de contestatoarea AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICARE LEGII 290/2003 cu sediul în B, sector 1,-, împotriva deciziei nr. 1105 din 30.09.2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,în contradictoriu cu intimatul domiciliat în com.,-, Județ
Obligă contestatoarea la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. CMF
4 ex./19.11.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
