Despăgubire. Sentința 169/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 169
ȘEDINȚA DIN DATA DE 13.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - 4 - în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVUZUALULUI având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta reprezentată de avocat cu delegație la dosar - fila 6, pârâtul reprezentat de consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură la data de 08.01.2010 reclamanta a depus la dosar CD-ul cu înregistrarea emisiunii sancționată prin decizia a cărei anulare se solicită.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat și nici probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 297/2009 emisă de pentru următoarele considerente: așa cum rezultă și din aspectele reținute de pârât în motivarea deciziei, nu au existat elemente de natură să afecteze dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor. Consideră că motivele reținute de pârât la emiterea deciziei contestate nu se circumscriu criteriilor reglementate de art. 16 alin.3 din Codul audiovizualului, astfel încât emisiunea nu poate fi încadrată în categoria celor interzise minorilor sub 15 ani. Simpla dezaprobare de către unii telespectatori ai emisiunii, a formatului acesteia sau a persoanelor nu reprezintă nici temei legal pentru aplicarea unei măsuri care are semnificația unei cenzuri.
Consilierul juridic al pârâtului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele detaliate în întâmpinare.
Curtea reține cauza pentru soluționare.
CURTEA,
Deliberând în condițiile art.256 pr.civ, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2009, reclamanta - 4 - în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVUZUALULUI a solicitat anularea Deciziei nr.297/24.02.2009 emisă de pârât, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 10.000 lei și obligarea pârâtului la plata de daune interese și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin actul contestat, pârâta a sancționat postul de televiziune 4 - cu sancțiunea amenzii, pe motiv că a încălcat disp.art.16 al.1 și 3 din Decizia nr.187/2006 privind Codul d e reglementare a conținutului audiovizual și art.39 alin.2 din Lg.504/2002 a audiovizualului, în cadrul emisiunii " cu ", ediția din 27.01.2009.
Reclamanta susține că decizia nr.297/24.02.2009 îi încalcă dreptul constituțional garantat la libera exprimare, iar conținutul emisiunilor aferent cărora a fost adoptată măsura sancționării nu este unul susceptibil de încălcare a normelor în legislația audiovizuală invocată de pârât.
Mai arată că, pârâta a făcut aplicare mai mult decât extinsă în interpretare a dispozițiilor legale care reglementează protecția minorilor în cadrul emisiunilor de televiziune întrucât, în realitate nu au existat elemente de natură să "afecteze dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor".
În sensul că, emisiunea a purtat, pe toată durata difuzării sale, semnalul de avertizare cu privire la necesitatea acordului părinților în ceea ce privește vizionarea de către minori, iar aspectele relevate de pârât nu se circumscriu criteriilor reglementate de art.16 alin.3 din Codul audiovizual, emisiunea putând fi încadrată la categoria celor interzise minorilor sub 15 ani.
Cu privire la limbajul folosit în cadrul emisiunii, susține că nu a fost nici un moment unul licențios, emisiunea fiind de divertisment și nu culturală, fiind folosite aluzii verbale consacrate de mult timp drept caracteristice emisiunilor de divertisment, difuzate în aceleași interval orar, iar abuzurile verbale de genul "măiestrie sexuală" sau "putere de seducție" nu pot fi apreciate ca triviale sau vulgare, și nici considerate un limbaj licențios care afectează dezvoltarea fizică, psihică sau morală a minorilor.
Reclamanta apreciază că, simpla dezaprobare de către unii telespectatori (în cazul de față o singură telespectatoare care a formulat o sesizare) ai emisiunii nu reprezintă temei legal pentru aplicarea unei măsuri ce are semnificația unei cenzuri.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.93 din Lg.504/2002.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările din dosar în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr.297/24.02.2009 reclamanta radiodifuzorul - 4 - a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea art.30 alin.2 din Lg.504/2002 coroborate cu ale art.16 alin.1 și 3 din decizia A nr.187/2006, privind Codul d e reglementare a conținutului audiovizualul (fila 9).
Fapta reținută de autoritatea pârâtă a constat în utilizarea unui limbaj licențios și transmiterea unei emisiuni în care au fost difuzate scene cu conotații sexuale(striptease), precum și imagini cu sânii nud ai uneia dintre protagonistele concursului emisiunea fiind încadrată greșit și difuzată la o oră nepotrivită în raport de conținutul ei, constitiund astfel un fapt de natură a prejudicia dezvoltarea psihică și morală a copiilor.
Art.30(2) din Lg.504/2002 prevede că: "difuzarea în cadrul serviciilor de programe de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, ori datorită mijloacelor tehnice necesare recepției, minorii nu au acces audio sau video la programele respective".
Potrivit art.20 alin.1 din Decizia nr.187/2006 a NA prin Codul d e reglementare a conținutului audiovizual "producțiile audiovizuale prevăzute la art.18 lit.c) (interzise copiilor sub 12 ani) se difuzează numai după ora 20,00 și vor fi însoțite de un semn de avertizare reprezentând un cerc de culoare albă, iar în interiorul acestuia pe fond transparent, nr.12 de culoare albă".
Potrivit art.21 alin.1 din Decizie: "producțiile audiovizuale prevăzute la art.18 lit.d) (interzise copiilor sub 15 ani) se difuzează numai în intervalul orar 22,00-6,000) și vor fi însoțite permanent de un semn de avertizare reprezentând un cerc de culoare albă, iar în interiorul acestuia pe fond transparent, nr.15 de culoare albă".
În speță, emisiunea " cu " din 27.01.2009 a fost difuzată la ora 18,00, oră la care copii au acces neîngrădit la vizionarea programelor și a fost însoțită de semnul de avertizare AP (acord parental) radiodifuzorul apreciind greșit că, producția audiovizuală face parte din categoria emisiunilor care pot fi vizionate numai cu acordul sau împreună cu părinții ori familia.
Din conținutul raportului de monitorizare dar și din vizionarea - depuse la dosar, rezultă că în cadrul emisiunii " cu " s-a folosit un limbaj cu aluzii sexuale, au fost prezentate scene de nuditate, iar tipologia personajelor și reperele morale oferite copiilor sau adolescenților, nu puteau conduce la clasificarea producției audiovizuale în categoria celor prev.de art.18 lit.b) din decizia 187/2006, astfel cum eronat a încadrat-o reclamanta.
Multiplele criterii prev.de art.18 alin.3 din Decizia nr. 187/2006 ca fiind jaloane de clasificare a producțiilor audiovizuale printre care sunt și cele arătate anterior și menționate în Decizie la lit.e, f, i, k, l, obligau titularul licenței audiovizuale (în speță reclamanta) să încadreze corect emisiunea în categoria producțiilor audiovizuale interzise copiilor sub 15 ani pentru care ora de difuzare este numai după 22,00.
Întrucât art.16 alin.2 din Decizia nr.187/2006 prevede că responsabilitatea clasificării producțiilor audiovizuale revine titularilor de licență, în mod corect pârâtul a constatat că reclamanta a încălcat prev. art.39 al.2 din Lg.504/2002 și ale art.16 al.1 și 3 și art. 21 al.1 din Decizia nr.187/2006.
În consecință, pentru considerentele anterior expuse, constatând că actul contestat este legal, Curtea va respinge primul capăt de cerere ca neîntemeiat și făcând aplicarea principiului conform căruia accesoriul urmează soarta principalului (accessorium sequitur principale), va respinge ca neîntemeiate și capetele de cerere subsecvente privind exonerarea de plata amenzii și de obligare a pârâtului la plata de daune interese.
Astfel fiind, în temeiul art.93 alin.3 din Lg.504/2006, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - 4 -, cu sediul în B,-, corp B, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVUZUALULUI, cu sediul în-, sector 5,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
EF/4ex.
02.02.2010
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria
