Despăgubire. Decizia 1761/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL Nr. 1761
Ședința public din 20 mai 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECTORI: - -
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de ctre reclamanta - SRL C-N, împotriva Sentinței civile nr. 152 din 23 ianuarie 2009 pronunțat de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect despgubire.
La apelul nominal se prezint reprezentantul reclamantei recurente - SRL C-N, administrator, asistat de avocat dr. de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațial la fila 6 din dosar, lips fiind celelalte prți.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c recursul se afl la primul termen de judecat, este legal timbrat cu 4 lei tax judiciar de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, precum și c nu s-a solicitat judecarea cauzei în lips.
Se constat c recursul este declarat în cadrul termenului procedural, precum și c a fost comunicat cu intimatul, o dat cu citația.
La data de 19 mai 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului intimat Consiliul Local al municipiului C-N, prin intermediul creia solicit respingerea recursului ca fiind nefondat.
Se comunic un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamantei recurente care nu solicit lsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștinț de conținutul întâmpinrii.
La solicitarea instanței de a preciza la ce dat s-a introdus acțiunea în anulare împotriva hotrârii Consiliului Local, reprezentantul reclamantei recurente, administrator arat c primul demers a fost fcut în data de 1 decembrie 2005, iar la ședința din 2 martie 2006 renunțat la pretențiile sale, întrucât nu se cunoștea întinderea pagubei produse.
Întrucât reprezentantul recurentei arat c nu are alte cereri sau excepții Curtea în temeiul art. 150.pr.civ. declar închise dezbaterile și acord cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente - SRL C-N susține recursul așa cum a fost motivat în scris învederând c sentința civil atacat este nelegal întrucât s-a interpretat și aplicat greșit art. 19 din Legea nr. 554/2004. Cunoașterea pagubei de ctre reclamant nu putea fi fcut înainte de a rmâne irevocabil Sentința civil nr. 575 din 2 martie 2007 pronunțat de Tribunalul Cluj în dosarul nr- prin care s-a anulat actul administrativ cauzator de pagub. Aceast hotrâre a rmas irevocabil în 21 februarie 2008, practic termenul de prescripție de un an - în cazul - SRL C-N - curge din 28 februarie 2008, astfel încât a formulat acțiunea în interiorul acestui termen de prescripție. Subliniaz c reclamanta nu putea cunoaște paguba decât în momentul în care hotrârea Consiliului Local a încetat s-și produc efectele, abia în luna februarie 2008, o dat cu pronunțarea deciziei de respingere a recursului de ctre Curtea de Apel Cluj. Apreciaz c suma pretins ca pagub și daune materiale este perfect întemeiat. Acțiunea a fost promovat în termen legal astfel încât solicit admiterea acesteia așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecat conform facturii și chitanței depuse.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.152 pronunțat la 23.01.2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost admis excepția prescripției, respins ca prescris cererea formulat de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al mun. C-
Pentru dispune astfel instanța a reținut c în cauz sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr.554/2004 potrivit crora când persoana vtmat a cerut anularea actului administrativ fr a cere în același timp și despgubiri termenul de prescripție pentru cererea de despgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia s cunoasc întinderea pagubei, cererile adresându-se instanțelor de contencios competente, în termen de 1 an prevzut la art.11 alin.2. În acest context arat Tribunalul, sentința nr.575/2007 prin care s-a anulat hotrârea nr.491/2005 a fost pronunțat la data de 02.03.2007. În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Cluj în care s-a pronunțat sentința civil mai sus indicat, reclamanta a formulat, inițial și o cerere de obligare a pârâtei la plata daunelor materiale și morale ocazionate de emiterea hotrârii (45.000 lei, daune materiale și 45.000 lei, daune morale), considerat ca fiind nelegal de ctre reclamant. Chiar dac ulterior reclamanta a renunțat la soluționarea acestei cereri, prin formularea acesteia, se prezum c reclamanta avea cunoștinț despre existența și întinderea pagubei cauzate de actul administrativ contestat. De altfel, chiar în motivarea cererii, arat instanța, reclamanta justific cuantumul prejudiciului prin efectuarea unei comparații între veniturile realizate în ultimele 8 luni anterioare intrrii în vigoare a HCL nr. 491/2005 și primele 8 luni dup intrarea în vigoare a acestui act administrativ. Rezult astfel c reclamanta avea cunoștinț despre existența și întinderea pagubei cel mai târziu la momentul formulrii de ctre ea a precizrii de acțiune în cadrul dosarului nr- al Tribunalului Cluj și la care a renunțat ulterior, moment anterior datei de 02.03.2007 la care s-a pronunțat sentința civil nr. 575/2007.
În consecinț, se arat faț de data cunoașterii existenței și întinderii pagubei, care este anterioar datei de 02.03.2007 și data promovrii prezentei acțiuni, 27.06.2008, în speț termenul de 1 an prevzut de dispozițiile art. 19 rap. la art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a fost depșit, motiv pentru care, excepția prescripției, este întemeiat și va fi admis.
Împotriva soluției artate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulat și precizat.
În susținerea celor solicitate recurenta a artat c hotrârea este nelegal din perspectiva aplicrii greșite a art.19 din Legea nr.554/2004. Astfel, se arat c în armonie cu prevederile menționate acțiunea nu este prescris. Într-adevr potrivit acestei dispoziții normative prescripția începe s curg de la data când pgubitul a cunoscut sau trebuia s cunoasc întinderea pagubei. Or, în condițiile în care dreptul su la despgubiri este dependent de menținerea sau desființarea actului administrativ ilegal pe calea justiției prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei nu poate începe mai devreme de data rmânerii irevocabile a hotrârii prin care instanța de contencios administrativ a desființat sau modificat actul administrativ pgubitor.
În speța de faț nici nu putea fi luat în considerare o alt ipotez de vreme ce prin HCL care a determinat pgubirea reclamantei se interzicea desfșurarea activitții comerciale de tip bar-cafenea, iar aceast hotrâre a continuat s-și produc efectele tocmai pân la rmânerea irevocabil a sentinței judectorești prin care a fost anulat. Și e firesc s fie așa deoarece actul administrativ atacat în contencios își produce efectele, bucurându-se de prezumția de legalitate pân la momentul în care prin hotrâre judectoreasc irevocabil a fost declarat nelegal și desființat ca atare.
Hotrârea judectoreasc este sentința civil nr.575/2007 a Tribunalului Cluj, pronunțat la data de 02.03.2007 în dosar nr-, devenit irevocabil prin decizia civil nr.470/2008 a Curții de Apel Cluj pronunțat la data de 21 februarie 2008, iar acțiunea introductiv de instanț a fost înregistrat la Judec toria Cluj -N pe data de 27 iunie 2008, deci chiar și înuntrul termenului de 1 an de la data cunoașterii sau când reclamanta putea s cunoasc paguba suferit care a putut fi cunoscut numai începând cu data de 21.02.2008.
Mai mult arat recurenta fiind vorba de o interdicție de comercializare efectul pgubitor al acestei interdicții se produce continuu în timp pân la ridicarea interdicției. În aceste condiții se poate vorbi despre posibilitatea cunoașterii pagubei suferite de ctre persoana vtmat abia la momentul încetrii interdicției de timp în care s-a produs paguba și poate evalua cuantumul acelei pagube raportat la respectiva perioad de timp.
Argumentarea pe care o face prima instanț în considerentele sentinței recurate în sensul c reclamanta recurent cunoștea întinderea prejudiciului suferit înc la data înregistrrii acțiunii introductive de instanț prin care a solicitat anularea HCL nr.491/2005 și totodat obligarea pârâtului intimat la plata de daune interese are caracter pur speculativ, motiv pentru care nu poate fi primit.
Cât privește renunțarea la petitul de daune mai arat recurenta, s-a fcut în ideea c la acel moment nu cunoștea întregul prejudiciu determinat de interdicția instituit prin HCL nr.491/2005, urmând ca s promoveze o nou acțiune introductiv de instanț dup rmânerea irevocabil a sentinței civile nr.575/2007 a Tribunalului Cluj, devenit irevocabil prin decizia civil nr.470/2008 a Curții de Apel Cluj pronunțat la data de 21 februarie 2008.
Recurenta a renunțat la judecat, iar nu la însuși dreptul dedus judecții. Ea nu putea formula o acțiune în daune cât vreme HCL nr.491/2005 prin a cror efecte a fost prejudiciat era în vigoare și continua s produc efecte pgubitoare deoarece nu cunoștea nici întreaga perioad a interdicției instituit și deci a pgubirii sale cu caracter continuu în timp pe întreaga durat în care aceast HCL era în vigoare.
Dreptul su de creanț s-a nscut numai în momentul în care hotrârea judectoreasc prin care a fost anulat HCL pgubitoare a devenit irevocabil, deoarece numai atunci creanța sa a devenit cert, lichid și exigibil.
Tot astfel arat recurenta în condițiile în care persoanei vtmate i se recunoștea dreptul de a obține reparațiunea prejudiciului suferit prin actul administrativ ilegal și pe calea dreptului comun, în speț nu opereaz prescripția special prevzut de art.19 din Legea nr.554/2004, ci prescripția general reglementat prin art.3 al Decretului nr.167/1958, care este de 3 ani. Și e firesc s fie așa deoarece este de principiu ca atunci când exist proceduri alternative (una prevzut de legea special, iar alta prevzut de dreptul comun) primesc aplicarea pentru întreaga procedur regulile procedurii pentru care a optat partea interesat, nefiind posibil aplicarea combinat a regulilor din ambele proceduri.
Rspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea c la data de 10.0.32006, recurenta cunoștea întinderea pagubei, astfel c de la aceea dat curge termenul de prescripție și, în consecinț, acest termen s-a împlinit la 10.0.32007. ca atare, susține intimata, acțiunea fiind înregistrat la data de 27.06.2008 cu mult timp dup împlinirea termenului prevzut de lege, în mod corect s-a fcut aplicarea dispozițiilor legale.
Analizând recursul declarat, Curtea reține c nu este fondat.
În acest sens, se reține c, potrivit art. 19 din Legea nr. 554/2004, acțiunea în despgubire trebuia înregistrat în termen de un an de la data la care recurenta a cunoscut sau trebuia s cunoasc întinderea pagubei. În speț, paguba așa cum rezult din acțiunea în anulare a actului administrativ considerat vtmtor era cunoscut în cursul demersului când l-a precizat reclamanta recurent solicitând obligarea la plata despgubirilor ocazionate de emiterea hotrârii în cuantum de 45.000 lei. Prin demersul su recurenta a relevat c paguba rezid din veniturile nerealizate diferențele comparative rezultate din câștigurile obținute prin desfșurarea activitții anterior emiterii actului administrativ și ulterior pe aceeași perioad de 8 luni. Ori, în aceste circumstanțe, chiar dac ulterior se impunea o recalculare, o precizare (majorare, micșorare) a întinderii nu se poate susține c nu s-a cunoscut, deoarece se știa de la acel moment c acesta rezulta din venituri nerealizate, c reprezint diferențe. Prin urmare, faț de cele rezultate din acte și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, în mod corect a reținut instanța c a fost depșit termenul și ca atare excepția este întemeiat.
Evident se relev c era necesar obținerea unei hotrâri irevocabile cu privire la actul vtmtor și c pân la acel moment nu se nscuse dreptul de creanț, iar în privința despgubirilor se aplica termenul general de trei ani prevzut de Decretul nr. 167/1958.
Aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât regulile aplicabile în contencios sunt reglementate de legea contenciosului, act normativ ce nu condiționeaz acțiunea în despgubire de o hotrâre irevocabil. Condiția cerut de actul normativ aplicabil este aceea a termenului de un an, de la data la care a cunoscut sau trebuia s cunoasc paguba. Ori, așa cum s-a artat mai sus, paguba a fost cunoscut din momentul precizrii cererii introductive chiar dac întinderea ei s-a relevat a fi alta decât cea considerat ulterior. Ca atare, raportat la cerințele cerute de legea contenciosului susținerile recurentei sunt nefondate și urmeaz a fi respinse. În plus nici susținerile referitoare la termenul aplicabil nu pot fi reținute deoarece regulile aplicabile sunt cele stabilite de legea contenciosului fiind vorba de despgubiri derivate din vtmarea adus printr-un act administrativ și nu dispozițiile decretului evocat.
Așadar, faț de cele artate, în baza art. 312. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL C-N împotriva Sentinței civile nr. 152 din 23.01.2009, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - ---
Red./dact./2 ex./19.06.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
