Despăgubire. Decizia 190/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--07.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.190
Ședința publică din 09.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T împotriva sentinței civile nr. 794/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă mandatar în reprezentarea reclamantului intimat și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus note scrise.
Reprezentantul pârâtei recurente depune delegație, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ T, pentru ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța, să-i recunoască reclamantului dreptul la despăgubire conform disp.art.3 al.1 din HG 1415/2004 modificată și completată prin HG 1580/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate în vederea lichidării focarelor de boli transmisibile ale animalelor, constatarea refuzului DADR T la recunoașterea dreptului de despăgubire prin sistarea plății si interpretarea eronată a disp.art. 3 al.1 din HG 1415/2004, obligarea pârâtei la respectarea dispozițiilor HG 1415/2004 modificată și completată, respectiv întocmirea documentației, avizarea acesteia și transmiterea centralizatorului decontului Direcției Generale Buget Finanțe din cadrul, sub sancțiunea unei penalități pentru fiecare zi de întârziere; obligarea DADR T la plata despăgubirilor prevăzute de HG 1415/2004 stabilită de comisia de evaluare potrivit fișei de evaluare.
In motivare, reclamantul arată în esență faptul că la data de 28.06.2006 cu ocazia identificării cabalinelor anemopozitive de către o comisie de evaluare, s-a constatat că un proprietatea reclamantului cu nr. de identificare -- cât și al altor cetățeni din localitatea Pădureni, au fost diagnosticate ca fiind pozitive conform examenului serologic prin ID pentru diagnosticul B-205- anemie infecțioasă ecvină. Reclamantul a fost înștiințat că potrivit HG 1415/2004 este obligat să predea calul în vederea sacrificării urmând a fi despăgubit tot potrivit acestor dispoziții pe baza documentațiilor ce urmau a fi întocmite de DSVSA T cât si de DADR T în urma sacrificării acestor cabaline, iar în caz de refuz va fi sancționat contravențional cu suma de 3000 RON.
În aceeași zi comisia de evaluare a întocmit fisa de evaluare a cabalinelor si a evaluat calul său.
Odată cu ridicarea cabalinelor de către SC SRL A, în vederea dirijării spre abatorizare, această firmă i-a plătit reclamantului 0,9 RON/kg animal, spunându-i că diferența o va primi cu titlu de despăgubire așa cum s-a promis de către DSVSA
Reclamantul consideră că dreptul la despăgubire potrivit HG 1415/2005 trebuia să vină din partea statului și nu este condiționat de existența unei tranzacții între DSVSA T și SC SRL A iar biletul de adeverire a proprietății era un act doveditor de proprietate, nu în baza unui contract de vânzare cumpărare întrucât prețul nu era cel real ci unul derizoriu. Consideră că în mod eronat a interpretat DADR T sintagma "proprietar" conform HG 1415/2004 în accepțiunea acesteia "proprietar este un așa zis cumpărător" care a oferit un preț derizoriu în comparație cu valoarea cabalinelor stabilită prin fișa de evaluare.
In drept își întemeiază acțiunea pe disp. HG 1415/2004, HG 1580/2005 și Legea nr. 554/2004. Depune la dosar practică judiciară în materie.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta DIRECTIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA T, depusă pentru termenul de judecată din 23.06.2009 aceasta solicită respingerea acțiunii reclamantului, întrucât în urma verificării dosarelor depuse pentru încasarea despăgubirilor pentru caii sacrificați, s-au constatat o serie de nereguli privind îndeplinirea condițiilor de acordare a despăgubirilor prevăzute de HG nr. 1415/2004. Astfel, diverse firme au achiziționat de la proprietari, persoane fizice, caii diagnosticați cu anemie infecțioasă, devenind astfel proprietarii acestor cai pe care i-au transportat la abatoare autorizate spre a fi sacrificați.
În urma acestei tranzacții a avut loc o schimbare a proprietarilor animalelor, încălcându-se prevederile Ordinului Ministrului 686/2003 privind aprobarea planului pentru eradicarea accelerată a anemiei infecțioase ecvine pe teritoriul României, care la art. 5.2.1. lit.j prevede că se interzice comercializarea ecvinelor provenite contaminate. Totodată, în urma acestei tranzacții nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare a despăgubirilor, așa cum prevede HG 1415/2004, în sensul că proprietarii cailor diagnosticați cu anemie infecțioasă nu mai îndeplinesc calitatea de proprietari ai cailor sacrificați în abator, caii fiind înstrăinați înaintea sacrificării.
La dosar s-au depus: chitanța plata taxei de timbru, copie carte identitate reclamant, cererea reclamantului adresată pârâtei pentru avizarea documentației, adeverința registru agricol, raport privind înregistrarea în bazele de date ale DSVSA Tac abalinelor; adresa - 17681/24.05.2007; Fișa de evaluare cu prețul 2800 lei RON, Buletin de analiză, adresa nr. 56/16.12.1997,Certificat sanitar veterinar de transport; Formular de mișcare pentru medicul emitent, Bilet de adeverire a proprietății și sănătății animalelor, Memoriu justificativ, raport de taiere din 28.06.2006, dispoziția de plata nr. 358/28.06.2006, proces verbal de recepție din 29.06.2006, Borderou de achiziție și plată, chitanță pentru plata sumei de 585 lei la data de 28.06.2006.
Prin sentința civilă nr. 794/20.10.2009, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
A obligat pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ T la avizarea documentațiilor întocmite pe numele reclamantului în baza HG 1415/2004 și la transmiterea acestora în vederea plății despăgubirilor către Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri sub sancțiunea plății unor penalități de 100 lei/zi de întârziere.
A respins în rest acțiunea.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, s-a constatat că în urma examenelor serologice de laborator prin ID pentru diagnosticul anemie infecțioase ecvine (B-205) efectuată de către Laboratorul Sanitar Veterinar de Stat din cadrul Direcției Sanitar veterinare si pentru Siguranța Alimentelor T, un identificate cu nr. -- - aparținând reclamantului a fost diagnosticat cu anemie infecțioasă ecvină.
Conform adeverinței nr. 533/21.04.2006 înregistrată de Primăria (21 dosar) s-a comunicat de către DIRECTIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA T faptul că se va efectua evaluarea cabalinelor în scopul eradicării anemiei infecțioase ecvine la cabaline.
În urma adresei emise de DSVSA T, s-a întocmit fișa de evaluare aflată la fila 40 dosar, respectiv calul proprietatea reclamantului care s-a supus măsurilor dispuse de autoritățile veterinare, a fost examinat constatându-se că suferă de anemie infecțioasă și a fost evaluat la prețul de 2800 lei la data de 27.06.2006 și predat în vederea sacrificării la un abator autorizat. In acest scop reclamantul a procedat la predarea calului către SC SRL A pentru transportul si costul analizelor de sânge gratuit în vederea abatorizării fiind acordat prețul de 0,9 Ron /Kg de către această societate conform dispoziției de plată nr. 358/28.06.2006 aflata la fila 48 dosar. Această societate a transportat cabalinele la abatorul SC SRL din de, jud. B conform procesului verbal de recepție din 29.06.2006 (fila 20 dosar). În acest proces verbal de recepție ca proprietar al cabalinelor figurează reclamantul la poziția 54.
În respectarea prevederilor art. 2 din anexa 2 la HG 1415/2004 în scopul despăgubirii proprietarilor pentru animalele tăiate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, pârâta DSVSA Taî ntocmit documentația necesară ce a fost predată pe baza de PV de predare primire către pârâta DADR T conform actului existent la fila 52- 53 dosar, figurând și reclamantul cu o despăgubire totală de 2800 RON, din care a primit 585 lei.
Urmare a cererii depusă de reclamant sub nr. 769/23.03.2009 (fila 19 dosar) pârâta DADR T nu i-a comunicat acestuia nici un răspuns.
Instanța a constatat că în mod nejustificat nu i s-a recunoscut reclamantului dreptul la acordarea despăgubirilor pentru calul diagnosticat cu anemie infecțioasă ecvină în condițiile în care reclamantul în calitate de proprietar al calului depistat anemopozitiv s-a supus măsurilor dispuse de autoritățile veterinare si l-a predat în vederea sacrificării. Predarea s-a făcut către SC SRL A așa cum a impus pârâta DSVSA T prin adresa trimisă tuturor primăriilor din județul Această societate a achitat un preț de 0,9 Ron/kg urmând ca diferența de plată până la prețul pieței să fie suportat de către pârâta DADR T din fondul bugetar alocat de pârâta.
Ca atare instanța a constatat că prin dispoziția de plată nr. 358/28.06.2006 nu s-a procedat la schimbarea proprietarului, acesta rămânând în continuare reclamantul, aspect confirmat de biletul de adeverire al proprietății nr.-/28.06.2006 (fila 47 dosar), de raportul de recepție a animalelor încheiat la 29.06.2006 la abatorul SC SRL unde figurează proprietar reclamantul la poziția 54 (fila 20 dosar).
În drept, prima instanță a constatat că, conform art. 2 din HG 1415/2004 în cazul măsurilor ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile ale animalelor inclusiv pentru cazurile de suspiciune a bolii care implică tăierea sau uciderea acestora se acordă despăgubiri proprietarilor pentru animalele tăiate, ucise ori altfel afectate în afara celor cuvenite prin asigurări și a sumelor recuperate prin valorificarea produselor si subproduselor de la animalele tăiate, moarte sau ucise.
Potrivit art. 3 al.3 din HG 1415/2004 despăgubirile se acordă în baza documentației întocmite de direcția sanitar veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană iar plata se face din fondurile prevăzute în bugetul. Suma pierderii suferite de proprietar se stabilește de o comisie de evaluare (art.4 al.2) iar documentația astfel întocmită se aprobă de direcția sanitar veterinară si pentru siguranța alimentelor județeană și se depune spre avizare la direcția pentru agricultură si dezvoltare județeană care la rândul său după verificarea documentației va trimite la Direcția Generală Buget Finanțe din cadrul centralizatorul deconturilor pentru stabilirea si plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale ( art. 2 si 3 anexa 2 la HG 1415/2004).
În baza dispozițiilor art. 2 din normele metodologice documentația va cuprinde memoriu justificativ întocmit de medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar veterinare teritoriale unde a fost declarată boala, raportul de notificare a bolilor pentru suspiciuni, fișa de evaluare, copia buletinelor de analiză, procesele verbale si certificatele sanitare veterinare de transport ale animalelor vii, documente care să ateste sumele de bani încasate de proprietarii de animale în urma valorificării prin sacrificare dacă este cazul, de asemenea declarație pe proprie răspundere că animalul a fost asigurat, dacă este cazul si declarație pe proprie răspundere că nu a fost sancționat contravențional conform art. 4 al.1.
Conform art. 26 alin.7 din OG nr. 42/2004 actualizată, plata efectivă se va face de către Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Din actele existente la filele 19-23 si 34-54 dosar rezultă că documentația întocmită pentru acordarea despăgubirilor către reclamant cuprinde toate actele anterior menționate, fiind depuse atât decontul privind stabilirea despăgubirilor, fișa de evaluare întocmită de medicul veterinar, memoriu justificativ întocmit de același medic veterinar, actul sanitar veterinar de declarare a epizootiei, ancheta epizootologică, certificatul sanitar veterinar de transport, formularul de mișcare, buletinul de analiza, procesul verbal de prelevare probe sânge cabaline, biletul de adeverire al proprietății.
Instanța a mai constatat de asemenea că cerințele cuprinse la art. 2 lit. f si g din normele metodologice de aplicare a HG 1415/2004 sunt prevăzute numai în eventualitatea existentei situațiilor la care se referă respectiv dacă animalele erau asigurate sau dacă s-au obținut sume de bani de către proprietarii animalelor în urma valorificării prin sacrificare.
Din decontul pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce i se cuveneau reclamantului întocmit conform anexei 3 la HG 1415/2004 a rezultat că reclamantului nu i se cuvin sume de la societatea de asigurare și că prin valorificarea cărnii a primit suma de 585 lei pentru un, sume ce s-au scăzut din valoarea stabilită în lei reclamantul având o diferență de primit de 2.215 lei.
Ca atare, faptul ca reclamantul a primit o sumă de bani de la SC SRL A cu ocazia predării calului proprietatea sa spre a fi transportat pentru taiere la abatorul SC SRL din județul B nu a condus la schimbarea proprietarului calului aceasta nefiind de natură a-i nega reclamantului dreptul la despăgubirile prev. de HG 1415/2004 ci suma respectivă apreciată ca ținând de valorificarea animalelor anemopozitive a fost scăzută din valoarea stabilită în lei cu titlu de despăgubire.
Ca urmare a recunoașterii dreptului reclamantului la acordarea despăgubirilor prev. de HG 1415/2004 instanța a constatat că din punct de vedere procedural reclamantul a formulat două capete de cerere contradictorii în condițiile în care a solicitat atât obligarea pârâtei DADR T la întocmirea si transmiterea documentației în vederea decontului către sub sancțiunea unei penalități pe fiecare zi de întârziere cât și obligarea DADR la plata despăgubirilor, neputând fi admise ambele petite în cazul recunoașterii dreptului pretins de reclamant și constatării refuzului nejustificat al DADR T la recunoașterea dreptului la despăgubire al reclamantului.
Din analiza prevederilor HG 1415/2004 instanța a constatat că după primirea documentației de la DSVSA pârâta DADR T avea obligația să verifice si să avizeze această documentație în scopul transmiterii la Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a centralizatorului deconturilor pentru stabilirea si plata despăgubirilor conform dispozițiilor art. 26 alin.7 din OG nr. 42/2004 actualizată.
Față de toate cele prezentate supra în considerente, în baza dispozițiilor art. 1 si art.18 din Legea nr. 554/2004 instanța a obligat pârâta DADR T la avizarea documentațiilor întocmite pe numele reclamantului în baza HG 1415/2004 și la transmiterea acestora în vederea plății despăgubirilor în baza art. 26 alin.7 din OG nr. 42/2004 actualizată către Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății unor penalități de 100 lei/zi de întârziere, având în vedere prevederile art.18 alin 5 și 6 din Legea 554/2004.
A respins acțiunea reclamantului în ceea ce privește constatarea stărilor de fapt cuprinse la petitul 1 și 2 precum și cererea de plată directă de către pârâta DADR Tad espăgubirilor apreciind că aceasta este o operațiune subsecventă celei de avizare a documentației reglementate la art. 3 din normele metodologice de aplicare a HG 1415/2004, respectiv plata efectivă conform prevederilor art. 26 alin.7 din OG nr. 42/2004 actualizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanței este nelegală și netemeinică întrucât nu a ținut cont de starea de fapt dedusă judecății.
Astfel pe raza comunei a fost depistată anemie infecțioasă ecvină pentru lichidarea căreia proprietarii animalelor respective au fost obligați să le predea contra unor sume de bani către firma care a transportat animalele la abator.
Recurenta apreciază că de vreme ce firma care a transportat animalele a procedat la achiziționarea acestora, s-a procedat la înstrăinarea acestor animale înaintea sacrificării fiind astfel încălcate prevederile Ordinului nr. 686/2003 și nr.HG 1415/2004 astfel încât proprietarii nu au mai beneficiat de despăgubirea respectivă.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că legislația în domeniu a suferit modificări iar în prezent potrivit art. 26 din nr.OG 42/2004 plata despăgubirilor respective se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța alimentelor în condiții care se stabilesc prin hotărâre a Guvernului și ca atare în prezent dosarele administrative și plata se realizează prin Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T instituție la care a fost returnat dosarul administrative al reclamantului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 204 punctul 9.pr. civ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041Cod procedură civilă Curtea reține că recursul este neîntemeiat, după cum urmează:
Starea de fapt prezentată de reclamant potrivit căreia pârâta recurentă a refuzat acordarea despăgubirilor ce I se cuvin conform art. 3 aliniatul 1 din nr.HG 1415/2004 pentru cabalina proprietatea reclamantului diagnosticată cu anemie infecțioasă ecvină nu a fost contestată de către recurentă aceasta susținând însă că reclamantul a pierdut dreptul la acordarea despăgubirilor respective câtă vreme a procedat la predarea animalului către și ca atare a procedat la transferul dreptului de proprietate nemaiavând dreptul la despăgubiri.
O asemenea susținere a recurentei nu poate însușită de instanțe de recurs întrucât recurenta nu a contestat faptul că predarea animalului către A nu s-a realizat din propria inițiativă a reclamantului ci această obligația le-a fost impusă tuturor proprietarilor ale căror animale au fost depistate ca suferind de boala respectivă; predarea animalului s-a realizat către societatea respectivă pentru efectuarea transportului la abatorul specializat în vederea sacrificării iar faptul că societatea a achitat reclamantului un preț pe kilogram nu conduce la schimbarea proprietarului, aspect confirmat și prin aceea că reclamantul figurează în continuare proprietar conform procesului verbal încheiat la 29.06.2006 cu ocazia recepționării animalelor bolnave.
Așa cum în mod corect s-a reținut prima instanța, predarea calului către nu a fost făcută de reclamant decât în scopul de a se supune măsurilor administrative luate de autorități pentru limitarea efectelor bolii și de aceea el trebuie să fie despăgubit cu suma corespunzătoare din care va fi scăzută suma achitată de societatea de transport. Aceasta este de altfel și practica Curții de APEL TIMIȘOARA care prin decizia civilă nr. 1250/20.11.2008 a respins recursul prezentei pârâte într-o cauză similară reținând că și după transferul animalelor pentru a fi transportate la abator reclamantul a rămas proprietarul de drept al animalelor predate pentru sacrificare, aspect confirmat de același raport de recepție întocmit la 29.06.2006.
Referitor la modificările legislative invocate de recurentă și care ar fi, în opinia acesteia, de natură a conduce la respingerea acțiunii față de aceasta, Curtea reține că deși nr.OG 42/2004 a fost modificată prin nr.OUG 27/2009 și în prezent plata despăgubirilor în cauză se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, acest aspect nu este de natură a conduce la respingerea prezentei acțiunii față de pârâta
Curtea reține astfel că nr.HG 1415/2004 a fost abrogată de nr.HG 1214/7.10.2009 care la art. 6 aliniatul 1 - 3 prevede că despăgubirile se acordă din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG 27/2009 pentru modificarea.OG nr. 42/2004.
La art. 6 aliniatul 5 din același act normative se prevede că dosarele pentru acordarea despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor pentru animalele tăiate, ucise, sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, dosare ce au fost depuse la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sau la unitățile subordonate acestuia anterior datei de 24.03.2009 și nesoluționate vor fi soluționate de aceste instituții în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data depunerii acestora.
În speță, aceste dispoziții sunt pe deplin aplicabile întrucât din actul existent la fila 19 dosar fond, rezultă că reclamantul a înregistrat cererea de despăgubiri anterior datei de 24.03.2009 câtă vreme plângerea prealabilă formulată împotriva refuzului soluționării cererii sale a fost înregistrată sub nr. 769/23.03.2009 și în consecință pârâta T ca unitate subordonată Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale are obligația soluționării dosarului reclamantului.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 aliniatul 1 teza a -II-a Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat re pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T împotriva sentinței civile nr. 794/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Cu opinie separată, în sensul
admiterii recursului declarat de
pârâtă și casarea sentinței cu
trimitere spre competentă
soluționare în primă instanță
la udecătoria Făget.
GREFIER
Red./19.02.2010
Tehnored./22.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
OPINIE SEPARATĂ
Soluția care se impunea era aceea de admitere a recursului declarat de pârâtă, casarea sentinței și trimiterea spre competentă soluționare în primă instanță la udecătoria Făget, pentru că:
Așa cum rezultă din acțiune, în esență, aceasta vizează obligarea pârâților la recunoașterea dreptului reclamantului la plata sumei de 2800 lei cu titlu de despăgubiri ce i se cuvin în calitate de proprietar de animal bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor nr.HG1415/2004 modificat, cu dobânzi legale, și drept urmare obligarea pârâtei la. T la întocmirea documentației, avizarea acesteia și transmiterea către direcția buget finanțe din cadrul în vederea efectuării plății despăgubirilor cuvenite către reclamant.
Deci, obiectul acțiunii îl constituie cererile de a face și respectiv de plată a unei sume bănești, în condițiile nr.HG1415/2004 privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.
Potrivit art.2 din HG nr.1415/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii, Guvernul României a reglementat plata unor despăgubiri pentru proprietarii de animale tăiate, ucise sau altfel afectate, prevăzându-se la art.3 alin.3 din acest act normativ, că acordarea despăgubirilor se realizează în baza unei documentații întocmite de direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța animalelor, avizată de direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană, prevăzându-se la art.4 din HG nr.1415/2004 că plata acestor despăgubiri se face din fondurile prevăzute în că suma pierderii suferite de proprietar prin tăierea, uciderea sau afectarea în alt fel a animalului, la data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarului de boală, se stabilește de o comisie de evaluare, constituită din: specialistul unității pentru ameliorare și reproducție în zootehnie () din cadrul direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, respectiv a municipiului B, medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului B, specialistul de la centrul local de consultanță agricolă, agentul agricol, primarul localității sau reprezentantul acestuia.
Prin Anexa nr.2 la HG nr.1415/2004, au fost reglementate normele metodologice de aplicare ale acesteia, menționându-se la art.2-4 actele care trebuie să cuprindă documentația justificativă pentru obținerea despăgubirilor și respectiv procedura care se urmează de organele abilitate să avizeze documentația și să o transmită direcției generale - buget finanțe din cadrul, care la rândul său face solicitarea de alocare a fondurilor bănești corespunzătoare la.P, care este organul care alocă fondurile către, de unde ulterior acestea se virează în contul direcțiilor agricole județene.
Prin dispozițiile acestui act normativ nu este prevăzută nicio reglementare privitoare la instanța competentă în soluționarea litigiilor legate de aplicarea HG nr.1415/2004 și potrivit legii de organizare judecătorească competența materială a instanței este stabilită numai prin lege.
Așa fiind, în temeiul art.1 alin.1 din Codul d e procedură civilă, revine instanței cu competență generală, și anume judecătoriei, dreptul de a judeca litigiul de față și nu instanței de contencios administrativ.
Concluzia se impune și prin raportare la prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, pentru că în cauză nu se atacă nici un act administrativ de autoritate sau nesoluționarea în termenul legal al unei cereri de către o autoritate publică, ci se solicită plata unor despăgubiri cu caracter civil, în temeiul unui act normativ emis de Guvernul României.
Din acest punct de vedere, este irelevant că pârâta chemată în judecată este organ al administrației de stat, raportul juridic dedus judecății având natură civilă pentru că nu privește emiterea unui act administrativ sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri, așa cum aceste noțiuni sunt definite prin art.2 alin.1 lit.c și h din Legea nr.554/2004.
Se mai reține că nu calitatea de autoritate publică a pârâtei determină natura juridică a litigiului ca fiind de contencios administrativ, ci raportul juridic dedus judecății, știut fiind că organele autorității administrative pot sta și în procese de natură civilă, comerciale, etc.
Se mai observă că nu sunt incidente nici prevederile art. 8 al.1 din Legea nr. 554/2004, privitor la obiectul acțiunii în contencios administrativ, respectiv de solicitare de a se efectua o anumită operațiune administrativă necesară pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, întrucât din analiza art. 3 al.3 din Hotărârea Guvernului nr. 1415/2004, prezentata anterior, rezultă că documentația în baza căreia se acordă despăgubirile nu se întocmește de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, pârâtă chemată în judecată cu privire la acest petit, ci se întocmește de direcția sanitar veterinară și apoi se avizează de către pârâtul T, după care se înaintează Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Deci, potrivit legii, operațiunea de întocmire a documentației nu cade în competența pârâtei Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, pentru că această cerere să determine natura de contencios administrativ a litigiului, aceasta având doar obligația de a aviza o documentație.
Se mai reține că, din interpretarea art. 8 al.1 ultima teză din Legea nr. 554/2004, rezultă fără putință de tăgadă că poate face obiectul contenciosului administrativ numai refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative, ceea ce presupune o manifestare de voință în acest sens din partea autorității administrative, cerință neîndeplinită în cauză pentru că reclamantul nu atacă nici un fel de refuz, solicitarea din acțiune referindu-se la cererea ca instanța să constate un asemenea refuz, ceea ce nu poate face obiectul Legii nr. 554/2004.
Trebuie de asemenea remarcat, că nici nu se poate pune problema unui refuz vătămător, în cauză, în sensul art. 1 al.1 din Legea nr. 554/2004, din partea pârâtei T, atâta timp cât aceasta nu are competența întocmirii documentației prevăzută de art. 3 al.3 din nr.HG 1415/2004, aceasta revenind pârâtei T, care nu a fost chemată în judecată prin acțiune.
Este indiscutabil că potrivit art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 refuzul nejustificat de a soluționa o cerere implică exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu soluționa cererea, ceea ce nu există în cauză, astfel că, analiza cererilor reclamantului duc la concluzia că acesta tinde la obținerea contravalorii despăgubirilor, care i se cuvin potrivit nr.HG 1415/2004 în calitatea sa de proprietar al unui animal bolnav.
Deci, în esență, cum reclamantul nu atacă un refuz explicit al autorității administrative și nici refuzul soluționării în termen legal a unei cereri, acțiunea nu intră sub incidența Legii nr. 554/2004.
JUDECĂTOR
-
Red./04.03.2010
Tehnored.MS/04.03.2010
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Rodica
