Despăgubire. Decizia 2164/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 2164
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.431 din data de 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru intimata pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M, lipsind recurentul reclamant și intimatul pârât MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care Curtea, a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală. Menționează că Guvernul nu a emis o hotărâre prin care cultura de muștar din județul M să fie inclusă în categoria culturilor agricole afectate, pentru care se acordă despăgubiri.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.431 din 13 martie 2008, Tribunalul Mehedinția respins excepția de necompetență materială, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a, cu privire la petitul 1 din acțiune privind anularea adresei nr.4941 din 22 octombrie 2007, admis excepția inadmisibilității petitului 2 din acțiune privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri și a respins excepția tardivității înștiințării despre calamitatea culturii, iar pe fond a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că este competent material să soluționeze acțiunea reclamantului, întrucât nu solicită anularea unui act administrativ emis de, motiv pentru care acest pârât nu are nici calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care se solicită anularea unei adrese emise de DADR M, iar cererea reclamantului privind obligarea celor doi pârâți la plata unor despăgubiri în sumă de 90072 lei, actualizată cu rata inflației la data plății este inadmisibilă, având în vedere că ea se întemeiază pe dispozițiile art.8 din Legea 381/2002, iar instanța nu are o astfel de competență, ci doar aceea de a obliga pârâta DADR- de a continua procedura prevăzută de această lege.
Referitor la excepția tardivității înștiințării despre calamitatea culturii, tribunalul a apreciat că este nefondată, întrucât termenul de 3 zile prevăzut de art.11 alin.2 din Ordinul MAAP nr.419/2002 este un termen de recomandare și nicidecum unul de decădere ori de prescripție.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a constatat că în condițiile în care cultura de muștar din județul M nu fost inclusă în categoria culturilor afectate pentru care se acordă despăgubiri, nu poate să oblige pârâta DADR să continue procedura prevăzută de Legea 381/2002 în vederea plății despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând interpretarea greșită a dispozițiilor aplicabile în cauză.
A susținut că în mod eronat prima instanță a interpretat dispozițiile art.14 din Legea 381/2002, atunci când a reținut că Ministerul Agriculturii propune Guvernului emiterea unei hotărâri în care să se prevadă culturile pentru care se acordă despăgubiri, când în realitate obligația acestui pârât constă în sesizarea Guvernului pentru declararea stării de calamitate într-o anumită zonă și nu stabilirea culturilor pentru care se acordă despăgubiri, cum greșit s-a indicat de pârâtă.
A mai arătat că pârâta DADR M, în situația transmisă la Ministerul Agriculturii și Alimentației, a introdus și cultura de muștar ca fiind cultură afectată de fenomenul de secetă, că prin HG 1202/2007 a fost declarată stare de calamitate în județul M, astfel că potrivit prevederilor art.6 și 8 din Legea 381/2002 îndeplinește condițiile pentru a beneficia de despăgubiri.
DADR Maf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea a formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, susținând în acest sens inadmisibilitatea criticilor formulate, deoarece reclamantul nu a investit instanța cu judecarea unei cereri având ca obiect obligarea sa de a sesiza Guvernul, în vederea emiterii hotărârii de recunoaștere a stării de calamitate și a cerut anularea adresei emise de DADR M, prin care s-a refuzat plata despăgubirilor pentru culturile calamitate și obligarea la plata cu acest titlu a sumei de 90.072 lei actualizată cu indicele de inflație.
Analizând sentința, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente:
Legea 381/2002, astfel cum a fost modificată, reglementează acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură.
În acest sens, dispozițiile art.4 din lege prevăd alocarea către Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor de la bugetul de stat, a sumei destinate despăgubirii producătorilor agricoli și subvenționării sumelor de asigurare, ca urmare a efectelor negative ale fenomenelor naturale și ale bolilor prevăzute la art.2.
Legiuitorul a mai prevăzut ca pagubele să fie constatate de către o comisie numită de prefectul județului (art.9), rezultatul constatărilor și documentele întocmite în acest scop centralizându-se la direcția generală pentru agricultură și industrie alimentară județeană (art.10), ce are obligația ca în termen de 3 zile de la data centralizării acestora să trimită o informație detaliată MAAP și apoi să transmită documentele acestui minister, în vederea stabilirii sumelor necesare acordării despăgubirilor (art.11 și 12).
Se mai reține că potrivit art.13 din aceeași lege, după verificarea documentelor de constatare calamităților, MAAP aprobă sumele necesare pentru despăgubirea producătorilor agricoli, individualizate pe județe, care se transmit direcțiilor generale pentru agricultură și industrie alimentară județene, precum și direcțiilor sanitar județene.
Din interpretarea dispozițiilor mai sus arătate, rezultă că cel care are obligația de a aproba plata acestor despăgubiri este Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, și nu direcția generală pentru agricultură și industrie alimentară județeană, aceasta din urmă având doar obligația de a îndeplini procedura prevăzută de lege la art.10,11 și 12, mai sus arătată.
În acest sens se mai au în vedere și dispozițiile art.7 din lege, din care rezultă că MAAP este cel care administrează, utilizează și gestionează sumele pentru despăgubirea producătorilor agricoli, astfel că în mod greșit instanța de fond a constatat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar în raport de aceasta a apreciat competența sa în soluționarea cauzei.
Din actele depuse la dosar rezultă că prin adresa nr.4941 din 22.10.2007 a cărei anulare se solicită,pârâta DADR M nu face altceva decât să-l încunoștințeze pe reclamant, că potrivit dispozițiilor legale nu-i pot fi acordate despăgubirile cerute, însă în realitate, potrivit celor mai sus arătate, ministerul este cel care are competența să aprobe sumele necesare pentru despăgubirea producătorilor agricoli, și nu direcția județeană, ori prin petitul 2 al acțiunii reclamantul solicită expres plata acestor despăgubiri.
Chiar dacă tribunalul este competent să soluționeze primul petit, faptul că se solicită și plata despăgubirilor pentru calamități, cerere în raport de care MAAP are calitate procesuală pasivă, se constată că în cauză operează o prorogare de competență, astfel că rangul acestui pârât, care este o instituție centrală, atrage competența de soluționare a curții de apel, potrivit art.10 alin.1 din Legea 554/2004.
Față de cele expuse, se constată constată că hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, astfel că în baza dispozițiilor art.3041pct.4 Cod pr.civilă și art.312 alin.3 Cod pr.civilă se va admite recursul, va fi casată sentința atacată și se va reține cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de APEL CRAIOVA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.431 din data de 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Casează sentința și reține cauza spre competentă soluționare în primă instanță de către Curtea de APEL CRAIOVA.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/19.11.2008
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
