Despăgubire. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 222/CA

Ședința publică de la 1 iunie 2009

Completul constitui din:

PREȘEDINTE: Adriana Gherasim

JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad

JUDECĂTOR 3: Monica Costea

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamanții, domiciliată în C în C,-, județul C și, domiciliat în comuna, județul C, ambii cu domiciliul ales la sediul societății ȘI - cu sediul în C, str.- nr.41, etaj 1,.1, împotriva sentinței civile nr. 33 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1, având ca obiect despăgubire.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenții - reclamanți reprezentanți de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 72259/01.06.2009, lipsind intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.

Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.

Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța pune în discuția apărătorului recurenților-reclamanți modalitatea de depune a contestației la instanța de fond.

Având cuvântul, avocat învederează instanței că contestația a fost depusă la data de 14.01.2008 și este în termen. Urmează a verifica acest aspect. În susținerea recursului depune: Tabel comparativ cu privire la bunurile lăsate în Bulgaria, comuna și decizia nr. XXI din 19 martie 2007 a - Secțiile unite pe care s-a bazat al doilea capăt de cerere.

Cu privire la cadrul procesual, apărătorul recurenților arată că nu are alte cereri de formulat apreciind cauza în stare de judecată.

Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu disp. art. 150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.

Având cuvântul, avocat arată că contestația a fost formulată în termen și susține concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 33/2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat pe cel de al II- lea capăt de cerere privind actualizarea despăgubirilor. Cu cheltuieli de judecată.

Instanța rămâne în pronunțare.

După rămânerea dosarului în pronunțare, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă avocat care depune la dosar plicul cu care face dovada depunerii contestației la instanțe de fond la data de 14.07.2008.

CURTEA

Asupra recursului in contencios administrativ de fata:

Prin cererea înregistrată sub nr. 217/118/15.01.2008 pe rolul Tribunalului Constanța reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, anularea Deciziei nr. 441/14.11.2007 și validarea hotărârii nr. 1031/01.02.2002 emisă de Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, pentru toate bunurile validate prin aceasta și obligarea pârâtei la plata valorii actualizate în raport de indicele inflației a compensațiilor bănești în cuantum de 1.201.977.500 lei și 795.422.400 lei începând cu data de 01.02.2002 până la data de 14.11.2007.

În motivarea cererii s-a arătat că, prin Hotărârea nr. 1031/01.02.2002 emisă de Comisia Județeană C, s-au acordat despăgubiri bănești pentru bunurile abandonate de autorul lor în Bulgaria, în valoare de 1.201.977.500 ROL pentru ternul agricol în suprafață de 22,97 ha și 795.422.400 ROL pentru locuințe, dependințe și teren aferent, însă pârâta a validat hotărârea numai pentru suma de 1.201.977.500 ROL pentru terenul agricol în suprafață de 22,97ha, omițând acordarea de despăgubiri și pentru locuințe, dependințe și teren aferent.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. 3 și 4 din Legea nr. 9/1998, art. 6 alin. 7 din OUG nr. 25/2007 și HG nr. 286/2004.

Anexat cererii s-au depus: Hotărârea nr. 1031/01.02.2002, comunicare și decizia nr. 441/14.11.2007.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii motivat de împrejurarea că autorul reclamanților a fost despăgubit la venirea în țară și a depus documentația aferentă Deciziei nr. 441/14.11.2007.

Prin sentința nr.33/20.01.2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reținând, în esență, că potrivit situației de avere imobiliară autorul reclamanților, deținea în Bulgaria 32 ha. și 4700 mp. teren arabil, o casă cu teren aferent 2500 mp. un grajd și 5000mp. grădină.

Din contractul de vânzare cumpărare din 13.06.1947 rezultă că autorul reclamantului a fost despăgubit cu 10 ha. teren agricol și o casă cu dependințe și 3325 mp. Aferent, situate în comuna B jud.

S-a reținut că nu a fost achitat prețul stipulat în contractul de vânzare cumpărare, astfel acesta a fost reziliat conform art. 9 din contract, astfel autorul reclamanților a intrat în mod gratuit în posesia acestor bunuri.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 " cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".

Apreciind că autorul reclamantului a fost despăgubit la venirea în țară pentru 10 ha teren și 1500 mp teren intravilan, instanța a constatat că în mod corect au fost stabilite despăgubiri numai diferența de 22,97 ha teren arabil.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții si criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate:

-Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celui de-al doilea capăt de cerere, respectiv acordarea compensațiilor bănești actualizate, ceea ce atrage casarea sentinței întrucât în calea de atac nu poate fi analizată cauza sub toate aspectele.

-Pe fondul cauzei, recurenții susțin că din probele depuse rezultă că bunurile lăsate in aveau o valoare mult mai mare. La data depunerii cererii, reclamanții au arătat că au fost trecute in proprietatea statului bulgar atât terenul agricol cât si construcția, dependințele si terenul aferent.

Analizând legalitatea si temeinicia hotărârii atacate din prisma acestor critici, Curtea apreciază întemeiat motivul de nelegalitate pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea dedusă judecații instanței de fond reclamanții au solicitat:

-anularea deciziei nr.441/14.11.2007 si validarea hotărârii 1031/01.02.2007 emisa de Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.9/1998.

-obligarea pârâtei la plata valorii actualizate in raport de indicele de inflație a compensațiilor bănești in cuantum de 1.201.977,500 si 795.422.400 lei.

Din considerentele sentinței recurate rezultă că tribunalul a analizat temeinicia deciziei contestate din prisma actelor doveditoare depuse la dosar. Capătul de cerere având că obiect plata valorii actualizate nu a făcut obiectul analizei instanței de fond care, deși in dispozitiv respinge acțiunea in totalitate in considerente nu face nici o referire la temeinicia capătului doi de cerere.

Principiul rolului activ al judecătorului, consacrat de art.129, 130 Cod de procedură civilă, obligă instanța să se pronunțe în concret asupra tuturor capetelor de cerere.

Omisiunea instanței de a soluționa o cerere formulată în acțiunea cu judecata căreia a fost investită împiedică instanța de control să analizeze legalitatea și temeinicia acestei cereri în raport de aspectele invocate în calea de atac. Pronunțarea asupra unei cereri pentru prima dată în recurs ar lipsi partea de un grad de jurisdicție, aceasta având la dispoziție doar căile de retractare.

Art.312 alin 5 Cod de procedură civilă prevede că în cazul nepronunțării asupra fondului sentința atacată va fi casată cu trimitere, pentru ca instanța ce a pronunțat hotărârea casată să rejudece cauza cu respectarea principiului disponibilității părților.

Prin urmare, această critică, ce vizează nelegalitatea hotărârii sub aspectul nepronunțării asupra unui capăt de cerere, se reține ca fiind întemeiată.

- Referitor la criticile privind fondul cauzei, Curtea reține că, potrivit art.3 din Legea nr.9/1989: "în cazul, în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2."

Din actele depuse de reclamanți - situație de avere rurală, declarație, act de vânzare-cumpărare -, rezultă că autorul acestora, a deținut în, Bulgaria, 32 ha teren arabil, 5000 mp grădină, 300 teren pentru vie, 2500 mp curte și construcție.

La recolonizarea sa în România, autorul reclamanților primește de la statul român 10 ha teren precum și o casă cu trei camere și dependințe cu teren aferent de 3325 mp.

În ceea ce privește casa și terenul de 3325 mp reclamanta recunoaște faptul că a primit, la stabilirea în România, imobilul în această compunere, situat comuna B, județul

Ori, având în vedere bunurile imobile primite de colonist, despăgubirile acordate în aplicarea Legii nr. 9/1998 trebuie să privească doar prejudiciul real, adică numai imobilele care au rămas în proprietatea statului bulgar și pentru care nu au fost primite compensații.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că aceste despăgubiri privesc doar diferența de teren arabil, critica recurenților reclamanți fiind astfel neîntemeiată.

Față de considerentele sus expuse, Curtea, apreciind incidente dispozițiile art.312 alin.5 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și va casa parțial sentința numai în ceea ce privește capătul de cerere nesoluționat privind actualizarea sumelor calculate, cauza urmând să fie rejudecată numai pe acest aspect. Dispozițiile referitoare la anularea Deciziei 441/2007 vor fi menținute ca legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursulformulat în contencios administrativ și fiscal de reclamanții - domiciliată în C în C,-, județul C și - domiciliat în comuna, județul C, ambii cu domiciliul ales la sediul societății ȘI - cu sediul în C, str.- nr.41, etaj 1,.1, împotriva sentinței civile nr. 33 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 - cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1, având ca obiect despăgubire.

Casează parțial sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.

Menține sentința recuratăîn privința modului de soluționare al capătului I de cerere.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 01 iunie 2009.

pt. Președinte,

- -

aflată în o, semnează cf. art.261 (2) cod pr. civilă,

Vicepreședinte instanță

-

pt. Judecător,

- -

aflată în o, semnează cf. art.261 (2) cod pr. civilă,

Vicepreședinte instanță

-

Judecător,

- -

pt. grefier

- -

în o, semnează cf.

art.261(2) Cod pr.civilă

Prim grefier

02 iunie 2009

jud.fond.

red.dec.jud. /12.08.2009

4 exemplare

Președinte:Adriana Gherasim
Judecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Despăgubire. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Constanta