Despăgubire. Sentința 2619/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2619
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei la 27 mai 2009, 3 iunie 2009, 10 iunie 2009 și pentru astăzi 17 iunie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 27 ianuarie 2009, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, obligarea acestora din urmă la plata sumei de 48.023,57 lei, actualizată conform ratei inflației, sumă reprezentând cea de-a doua tranșă de compensații bănești acordate în temeiul Legii nr. 9/1998.
În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat instanței că prin Hotărârea nr. 667/18.10.2001 a Comisiei județene C pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Ordinul nr. 5425/11.07.2006, s-a aprobat plata către reclamantă de compensații bănești în sumă de 80.039,28 Ron.
Dacă prima tranșă, în sumă de 32.015,71 RON i-a fost achitată în luna decembrie 2006, cea de-a doua tranșă nu i-a mai fost achitată nici până în momentul de față, deși a revenit cu cereri în acest sens, având mare nevoie de bani datorită unor probleme medicale.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 27 martie 2009, pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că guvernul, ca organ colegial, fără personalitate juridică, ce asigură realizarea politicii interne și externe a țării, precum și conducerea generală a administrației publice, poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, ipoteză neîntrunită în speță. Potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998, "plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția Economică.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 31 martie 2009, pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de APEL BUCUREȘTI, competența aparținând potrivit Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 9/1998 Tribunalului Constanța. În speță este vorba de neexecutarea parțială a unui titlu ce nu emană de la instanța de contencios pentru a fi aplicabile disp. Cap. 3 din Legea nr. 554/2004, care reglementează expres procedura de executare a titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-au admis acțiunile formulate potrivit dispozițiilor acestei legi.
Examinând acțiunea reclamantei prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Abordând mai întâi excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței în soluționarea prezentei pricini, Curtea o apreciază ca nefondată.
Astfel, prezenta acțiune nu se subsumează ipotezei speciale vizată de disp. art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, pentru a fi incidente dispozițiile derogatorii în materie de competență cuprinse în acest text, care conferă competența tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul; acest text vizează exclusiv acțiunile prin care se supun controlului judecătoresc hotărârile comisiei centrale, de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor locale, respectiv de soluționare a eventualelor contestații.
Prin prezenta acțiune se urmărește tocmai obținerea unui titlu executoriu, în condițiile în care legea nu conferă un atare caracter nici hotărârii comisiei locale, nici a comisiei centrale.
În consecință, Curtea apreciază ca fiind incidente reglementările generale în materie de competență cuprinse în prevederile Legii nr. 554/2004, care - în art. 10 alin. 1 - prevede "Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel".
Pârâții fiind autorități publice centrale, competența de primă instanță aparține Curții de Apel, iar în privința competenței teritoriale aceeași normă generală, din art. 10 alin. 3, prevede că "Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau celei de la domiciliul paratului".
2. Trecând la examinarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, Curtea o apreciază ca întemeiată, în condițiile în care legea nu prevede în sarcina acestuia nici un fel de obligații în privința plății compensațiilor în temeiul Legii nr. 9/1998, o atare competență aparținând pârâtei.
Potrivit disp. art. 38 alin. 1 din HG nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, "Plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică".
În consecință, Curtea va respinge acțiunea reclamantei față de pârâtul Guvernul României, pentru lipsa calității procesuale pasive.
3. Trecând la analizarea fondului litigiului, Curtea reține că, potrivit disp. art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, "În cazul in care compensatiile se platesc in anul in care au fost stabilite, acestea se acorda la nivelul la care au fost validate de comisia centrala, iar in situatia in care se achita in anul urmator, directiile generale ale finantelor publice le actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de catre Institutul National de Statistica inaintea platii, fata de luna decembrie a anului anterior. Esalonarea platilor nu poate depasi 2 ani consecutivi".
După cum se poate observa, în cazul reclamantei, despăgubirile au fost stabilite încă din anul 2001, fiind validate abia în 2006, an în care - în luna decembrie - s-a și făcut plata primei tranșe, de 40%. Cea de-a doua tranșă trebuia achitată în anul următor, adică în anul 2007; mai mult, a fost depășit și termenul maxim pe care se putea face eșalonarea, recte 2 ani consecutivi.
În aceste condiții, Curtea reține ca scadentă obligația de plată a celei de-a doua tranșe, de către pârâta, astfel că va admite acțiunea reclamantei și - în temeiul disp. art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 și art. 38 alin. 1 din HG nr. 753/1998 - va obliga această din urmă pârâtă să achite reclamantei suma de 48.023,57 lei, actualizată cu rata inflației, reprezentând tranșa a doua a compensațiilor bănești în temeiul Legii nr. 9/1998.
4. Actualizarea sumei va viza atât perioada de la expirarea celor 60 de zile de la emiterea hotărârii comisiei județene și până la validarea acesteia de către Cancelaria Primului-Ministru, cât și perioada ulterioară, având în vedere că plata celei de-a doua tranșe nu s- făcut în cursul anului de validare, recte 2006.
Temeiul actualizării pentru prima perioadă se desprinde din interpretarea adusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2007, pronunțată în interesul legii și, prin urmare, consacrând o dezlegare în drept obligatorie pentru instanțe, potrivit disp. art. 329 alin. 3 teza finală pr.civ.
Pentru lămurirea rațiunii actualizării, trebuie să supunem atenției prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940.
Astfel, potrivit acestui text de lege, "În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate"
Prin urmare, dacă este real că Legea nr. 9/1998 a prevăzut expres și limitativ situația în care se procedează la actualizarea compensațiilor, în egală măsură este real că obligația legală a Comisiei era aceea de a se pronunța într-un interval maxim de 60 de zile.
Iar prevederea legală care limita actualizarea la cea de-a doua tranșă a fost astfel reglementată în considerarea unei prezumate și firești așteptări că validarea/invalidarea măsurilor adoptate de către comisia locală se va face cu respectarea termenului impus de lege.
Iar legiuitorul a prezumat că o mică întârziere de 60 de zile la plată (perioada legală de validare) nu produce petenților un prejudiciu considerabil, astfel încât să se impună actualizarea și într-o atare ipoteză.
În situații precum cea de față însă, în care de la emiterea hotărârii comisiei județene au trecut aproape 5 ani, considerațiunile avute în vedere de legiuitor atunci când a prevăzut obligația actualizării pentru tranșa a doua de plată (nota, exigibilă în anul următor stabilirii ei, potrivit art. 8 alin. 2 din lege) se regăsesc și aici cu prisosință.
Doar o interpretare precum cea statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2007 asigură o reală compensare a reclamantei, exact în sensul și cuantumul dorit de legiuitor prin reglementarea adoptată.
În acest sens, în argumentarea deciziei sale în interesul legii, instanța supremă a statuat că "principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora".
Pornind de la argumentele expuse mai sus și de la considerentele ÎCCJ expuse în decizia mai sus pomenită, Curtea apreciază că actualizarea compensațiilor se face doar începând de la momentul expirării celor 60 de zile în care trebuie să se pronunțe comisia centrală, iar nu de la momentul adoptării hotărârii comisiei județene; întrucât instanța supremă nu a clarificat în mod expres acest aspect, Curtea apreciază că această interpretare se desprinde implicit din motivarea deciziei, dar mai ales din reglementarea legală; așa cum am arătat, pentru ipoteza respectării termenului de 60 de zile (respectarea legii a fost premisa de la care pleacă legiuitorul), s-a considerat neglijabilă eventuala devalorizare, astfel că nu s-a impus actualizarea pentru acest interval. În schimb, pentru perioada ce excede acestui interval, soluția este cea adoptată de instanța de fond.
O interpretare contrară ar fi discriminatorie în raport de persoanele cărora, spre pildă, le-a fost validată hotărârea comisiei locale în a 58-a zi, deci în intervalul prevăzut de lege, ipoteză în care după cum rezultă din interpretarea ÎCCJ, nu se aplică actualizarea sumei pentru acest interval de 58 de zile, dacă o persoană căreia i s-a validat hotărârea în a 62-a zi, spre pildă, ar beneficia de actualizare pentru toate 62 de zile.
5. Cea de-a doua perioadă de actualizare, respectiv de la validare și până la plată, pentru ipoteza neplății în anul validării, ipoteză întrunită în speță, temeiul actualizării se regăsește în textul legii, respectiv al art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, mai sus redat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în mun. B, victoriei nr. 1, sector 1, prin urmare, respinge acțiunea reclamantei față de acest pârât.
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței.
Admite acțiunea formulată de reclamanta ,. În mun. C,-, -. B,. 24, jud. C, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în mun. B, Calea nr. 202, sector 1, și, în consecință:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 48.023,57 lei, actualizată cu rata inflației, reprezentând tranșa a doua a compensațiilor bănești în temeiul Legii nr. 9/1998.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.5 ex. MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
