Despăgubire. Decizia 298/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 298
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 FEBRUARIE 2010
CURTEA DIN:
PRESEDINTE: S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER:
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 890 din data de 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR -SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurenta - reclamantă, reprezentată de avocat, lipsind intimata - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR -SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus întâmpinare din partea intimatei - parate.
Se comunică un exemplar de pe întâmpinare recurentei - reclamante.
Recurenta - reclamantă, prin avocat, depune practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.
Recurenta - reclamantă, prin avocat, pune concluzii de admitere a recursului, modificare a sentinței atacate in sensul admiterii acțiunii.
Arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond respingând cererea de despăgubire motivat de lipsa sumelor alocate pentru plata acestora. Sub acest aspect, arată că susținerile paratei, astfel cum au fost reținute și de către instanța de judecată nu au fost probate cu nici un mijloc de probă, fiind de notorietate faptul că in anul 2009 sumele necesare acordării despăgubirilor au fost alocate insă plata s-a făcut pe criterii subiective.
Mai arată apărătorul că instanța a interpretat cu rea credință dispozițiile art 10 alin 2 din Legea nr 290/2003 și dispozițiile art 18 alin 5 din HG nr 1120/2006, din analiza sistematică a acestora rezultând că despăgubirile se acordă in termen de 1 an de la data comunicării deciziei comisiei județene sau in funcția de disponibilitățile bănești in maximul 2 ani eșalonat in două tranșe de 60 și respectiv 40 % și 40 și respectiv 60 % in funcție de cuantumul acestora cu actualizarea celei de a doua tranșe cu indicele de creștere a prețurilor.
Astfel, arată că legiuitorul instituie o prezumție legală a existenței sumelor cu titlu de despăgubiri.
CURTEA
Deliberând asupra RECURSULUI CIVIL DE FAȚĂ, CONSTATĂ CĂ PRIN Sentința civilă nr.890/28.09.2009 Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că suma acordată reclamantei cu titlu de compensații bănești prin hotărârea nr.114/2007 urma să fie achitată reclamantei în condițiile art.10 al.2 din Legea 290/2003, condiții care nu au fost respectate întrucât nu au existat suficiente alocații bugetare în vederea achitării acestor sume.
A apreciat prima instanță că în aceste condiții nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al pârâtei în sensul că nu există exprimarea explicită cu exces de putere a voinței pârâtei de a nu rezolva cererea reclamantei, atâta timp cât neplata sumelor solicitate s-a datorat insuficienței fondurilor alocate de la bugetul de stat în acest scop.
Totodată s-a arătat că din reglementările cuprinse în dispozițiile art.18 al.6 din HG 1120/2006 reiese că pe cale legală s-a stabilit calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea sumelor neplătite în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către față de luna decembrie a anului anterior.
O astfel de acțiune nu poate fi admisă în opinia primei instanțe, atâta vreme cât debitorul obligației de restituire se află în imposibilitate obiectivă de a-și îndeplini această obligație, neavând alocate suficiente resurse bugetare în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - recurentă, criticând-o pentru nelegalitate și arătând că deși termenul de efectuare a plății prevăzut de art.10 al.2 din legea 290/2003 s-a împlinit la 4.09.2008, pârâta intimată nu și-a îndeplinit nici până în prezent obligația legală.
În mod eronat, a interpretat prima instanță, dispozițiile art.18 al.6 din HG 1120/2006 fără avea în vedere dispozițiile art.10 al.2 din legea nr.290/2003 care stabilesc că despăgubirile sau compensațiile bănești stabilite prin hotărârile comisiilor pentru aplicarea legii 290/2003 se acordă în termen de un an de la comunicarea hotărârii și în anumite condițiile în mod eronat în funcție de cuantumul despăgubirilor.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că din interpretarea dispozițiilor art.18 al.5 din normele metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003 reiese că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, astfel încât nu se poate reține existența unui refuz nejustificat în cauză de soluționare a cererii reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.114/26.06.2007 Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii 290/2003 Iad ispus acordarea de despăgubiri bănești în cuantum total de 254.344 lei în favoarea reclamantei, hotărâre comunicată recurentei la 4.09.2007.
Potrivit dispozițiilor art.10 al.2 din legea nr.290/2003 "despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului B, după caz, sau a hotărârii prevăzute laart. 8alin. (4) sau (6), respectiv laart. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute laart. 11alin. (1)".
Conform art.18 al.5 din HG 1120/2006 pentru aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003 "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B pentru aplicareaLegii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicareaLegii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei".
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale reiese că în situația în care cuantumul despăgubirilor depășește 100.001 lei, plata sumelor se face în două tranșe pe parcursul a doi ani consecutivi, ultima tranșă urmând a fi potrivit al.6 din art.18 al HG 1120/2006, actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună, comunicat de.
Curtea reține că în cauză pârâta - intimată nu a acordat recurentei niciuna dintre aceste tranșe, deși obligația plății primei tranșe îi revenea până la 4.09.2008, iar cea de-a doua tranșă trebuia plătită până la 4.09.2009 (actualizată potrivit art.18 al.6 din HG 1120/2008), în aceste condiții neputând fi reținută apărarea acesteia referitoare la lipsa alocării fondurilor necesare plății, atâta vreme cât îi revenea obligația legală de a solicita aceste sume, având în vedere data emiterii și comunicării hotărârii.
Instanța de control judiciar va înlătura și reținerile judecătorului fondului referitoare la faptul că recurenta nu ar putea beneficia decât de actualizarea sumelor prevăzute în hotărârea Comisiei Județene I, pe de o parte având în vedere faptul că această actualizare are în vedere doar cea de-a doua tranșă, iar pe de altă parte ținând cont că pârâta-intimată nu a achitat nici măcar prima parte a compensațiilor, deși a expirat și termenul de executare a celei de-a doua tranșe.
Și cererea privind acordarea daunelor cominatorii pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației de plată a intimatei apare ca fiind întemeiată în considerarea intervalului mare de timp scurs de la data la care pârâta avea obligația achitării primei tranșe a compensațiilor și având în vedere temeiurile legale anterior menționate.
Coroborând aspectele reținute mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta este îndreptățită la plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii 290/2003, motiv pentru care va admite recursul, va modifica în tot sentința în sensul că o va admite și va obliga pârâta să achite despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 114/26.06.2007 a Comisiei Județului I pentru aplicarea Legii 290/203 sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 Ron pe zi de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 890 din data de 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, in dosarul nr.-, in contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR -SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003.
Modifică în tot sentința.
Admite acțiunea.
Obligă pârâta să achite despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 114/26.06.2007 a Comisiei Județului I pentru aplicarea Legii 290/203 sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 Ron pe zi de întârziere.
Pronunțată în ședința publică azi, 1 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, S
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
17.03.2010
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Ghica Alina
