Despăgubire. Sentința 3031/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 3031
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsi părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că obiectul pricinii este cerere de despăgubire-pretenții și că procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale și reține pricina spre soluționarea excepției.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, sub nr-, reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1399,14 lei reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pe anul 2005, în cuantum de 360 lei, penalități în cuantum de 319,14 lei pentru factura nr. -/28.11.2005 și taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pe anii 2006 și 2007, în cuantum de 720 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin HG nr. 977/2003 și Legea nr. 533/2003 privind aprobarea OUG nr. 71/2003 a fost instituită obligația de plată taxei pentru serviciul public de televiziune pentru persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiilor și reprezentanțelor acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine.
Reclamanta mai arătat că legiuitorul prezumă calitatea de beneficiar al serviciilor respective pentru toate persoanele juridice, că instituirea unei astfel de prezumții și stabilirea de plano calității de beneficiar tuturor persoanelor juridice, fără fi condiționată de posesia receptoarelor, s-a realizat prin modificarea textului art. 40 al Legii nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 112 Cod procedură civilă, Legii nr. 553/2003 și ale HG nr. 977/2003.
La data de 13.10.2008 reclamanta a formulat precizare la acțiune prin care a arătat că penalitățile de întârziere au fost calculate până la data de 24.05.2008.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta invocat excepția prematurității formulării cererii, motivat de faptul că litigiul este de natură comercială, evaluabil în bani, iar anterior sesizării instanței reclamanta avea obligația de încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă.
Pe fondul cauzei, pârâta solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că taxa fost achitată, fiind cuprinsă în factura de energie electrică.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Sectorului 3 pronunțat Sentința civilă nr. 10032/03.11.2008, prin care a dispus admiterea excepției prematurității formulării cererii și respingerea cererii, ca prematur formulată.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea reclamantei fiind formulată în materie comercială impune respectarea disp. art. 7201Cod procedură civilă, iar în cauză nu s- făcut dovada efectuării procedurii obligatorii prealabile prevăzută de aceste dispoziții legale, care echivalează cu o condiție suspensivă ce afectează dreptul la acțiune.
Împotriva Sentinței civile nr. 10032/03.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, susținând că în mod eronat instanța de fond a calificat cererea ca fiind formulată în materie comercială, că textul de lege pe care s- întemeiat soluția dată, respectiv art. 7201Cod procedură civilă, nu este aplicabil în speță.
Prin Decizia Comercială nr. 333/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- Comercială s- dispus admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București - Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal.
La Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată sub nr-, iar în ședința publică din data de 06.05.2009 fost reținută în pronunțare asupra excepției de necompetență materială instanței.
Prin Sentința civilă nr. 1715/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal s- dispus admiterea excepția de necompetență materială instanței și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere natura de drept administrativ litigiului, stabilită prin decizia de casare nr. 333/04.02.2009, obligatorie pentru judecătorul fondului, potrivit disp. art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, faptul că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu constituie taxă fiscală în înțelesul disp. art. 1 alin. 1 și 2 din Codul d Procedură Fiscală, ci este orientată direct către bugetul propriu al unei persoane juridice de drept privat, asimilată autorităților publice, respectiv către Societatea Română de Radiodifuziune care, conform art. 1 din Legea nr. 41/1994 republicată, este înființată ca serviciu public autonom de interes național.
De asemenea, s- avut în vedere calificarea juridică acestei taxe reglementată de art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 republicată ca fiind contraprestație stabilită în sarcina tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, în raport de serviciul public oferit de societatea reclamantă, precum și disp. art. 10 din Legea contenciosului administrativ, conform cărora litigiile care privesc autoritățile publice centrale (implicit cele asimilate acestora, conform art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată sub nr-.
În ședința publică din data de 01.10.2009, Curtea invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială instanței, pentru următoarele motive:
Acțiunea dedusă judecății este o acțiune în pretenții prin care reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune solicită obligarea pârâtei SC SRL la plata sumei de 1399.14 lei reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pe anul 2005, penalitățile aferente facturii fiscale nr. -/28.11.2005 și taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pe anii 2006 și 2007.
Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu precizează instanța competentă în soluționarea acestor litigii, împrejurare față de care, potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, competența revine judecătoriei în funcție de câtimea obiectului cererii,
În speță, este incidentă ipoteza prevăzută de art. 5 alin. 1 din HG nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, în care plata taxei se face în baza unei facturi fiscale, ca document financiar-contabil, iar nu în baza unui act administrativ pentru atrage competența instanței de contencios administrativ.
Prevederile art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se referă exclusiv la actele administrative ce privesc taxe, iar nu la facturile fiscale ori la litigiile în legătură cu executarea obligațiilor stabilite în sarcina societăților comerciale prin emiterea unor facturi fiscale.
Prin urmare, obligațiile societăților comerciale la plata taxelor ce le incumbă în baza unor facturi fiscale se execută potrivit dreptului comun în materie, ceea ce atrage competența instanței de drept comun, iar nu competența instanței de contencios administrativ, care este competență specială, derogatorie de la dreptul comun, pe care, atunci când a fost cazul, legiuitorul prevăzut- în mod expres.
Simpla denumire de "taxă" în privința plății ce incumbă persoanelor juridice nu este de natură a atrage automat competența derogatorie prevăzută de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, pentru considerentele menționate, în temeiul disp. art. 158 și art. 159 Cod procedură civilă, Curtea va dispune admiterea excepției de necompetență materială instanței și declinarea competenței de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială instanței, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în B,--64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în B,-, -B,. B,. 63, sector 3, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 2 ex.
14.10.2009
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
