Despăgubire. Sentința 315/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 315
Ședința publică de la 20 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
Grefier - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, prin mandatari și, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că pârâta a depus la data de 05.11.2009, prin serviciul "registratură", întâmpinare.
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe de a soluționa cauza și rămâne în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
Prin cererea inregistrata la 16.06.2009 sub nr. 5504/2 reclamanta, prin mandatari și a chemat in judecata pe parata AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata la plata sumei de 112.778,98 actualiata la data platii efective, suma ce reprezinta 40% din totalul compensatiei acordate prin Decizia nr. 417/10.02.2009 a
In fapt, reclamanta a aratat ca prin Decizia nr. 417/10.02.2009 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a hotarat plata sumei totale de 281.947,44 lei, reprezentând compensatii pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre România si Bulgaria, semnata la C la 7 septembrie 1940.
Conform comunicării, prin care i se aduce la cunoștiintă validarea Hotărârii nr.3545/28.01.2008 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea legi nr. 9/ 1998, s-a dispus totodată plata sumei de 112.778,98 lei reprezsntând 40 % din totalul compensației acordate, restul sumei urmând a fi platita in cursul anului următor.
I s-a invederat, totodată, ca in vederea efectuării plății să transmita cerere scrisă prin care solicită plata; dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială sau la CEC si copie după cartea de identitate.
Reclamanta a precizat că la data de 03.03.2009 a trimis către o cerere - insoțitâ de dovada deschiderii unui cont la CEC Bank si copie dupa cartea de identitate - prin care solicita plata sumei ce i se cuvine (respectiv a sumei de 112.718,98 lei reprezentând 40 % din totalul compensatiei acordate), dar nici până la această data nu a beneficiat de plata acestor bani.
A apreciat ca situația dată se circumscrie in drept prevederilor art. 1 alin. 1 si art.2 alin.2 din Legea nr. 554/2004, dreptul subiectiv conferit de Legea nr.9/1998 (plata compensațiilor pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicării tratatului dintre România si Bulgaria, semnata la C la 7 septembrie 1940) fiind vătămat prin refuzul nejustificat implicit (tăcerea administrativă), motiv pentru care a înțeles să formuleze prezenta cerere de chemare in judecată.
Față de cele arătate mai sus, având in vedere ca reclamanta a formulat cerere pentru plata compensatiilor în data de 03.03.2009 si nici pana in acest moment această plata nu a fost efectuată, cererea sa a ramas fara răspuns,
In drept, au fost invocate prevederile legii nr. 554/2004.
In dovedirea cererii reclamatii au depus copii de pe decizia nr. 417/10.02.2009 a paratei, cereri adresate paratei si acte de stare civila.
Intrucat reclamanta nu si-a indeplinit obligatia de a depune o copie a actiunii pentru a fi comunicata paratei, cauza a fost suspendata prin incheierea din 7.10.2009.
La 22.10.2009 reclamanta a depus cerere de repunere pe rol.
La 5.11.2009 parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata deoarece compensatiile se acorda in limita sumelor aprobate anual.
La termenul din 20.01.2010 a fost pusa in discutie exceptia necompetentei materiale a instantei, exceptie invocata din oficiu.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea retine, cu privire la exceptia necompetentei materiale a acestei instante, ca reclamanta a formulat o cerere in baza legilor nr. 554/2004 si 9/1998.
Potrivit art. 7 al. 4 din legea nr. 9/1998 hotararile comisiei centrale, in prezent, pot fi atacate in termen de 30 de zile de la comunicare la sectia de contencios adminstrativ a tribunalului in raza caruia domiciliaza solicitantul.
Prin urmare legea nr. 9/1998, ca lege speciala a prevazut o competenta speciala pentru a ataca actele emise de in baza acestei legi.
Este adevarat ca potrivit art 10 din legea nr. 554/2004 litigiile "privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel", iar parata este o autoritate centrala, insa in speta se aplica prevederile actului normativ special.
Legea nr. 554/2004 la art. 1 al. 1 prevede ca "rice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Potrivit art. 2 lit i din legea nr. 554/2004 "este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile"
De aici reiese, ca nesolutionarea in termen legal a unei cereri este asimilata actului administrativ, la fel si nepunerea in executare a unei decizii favorabile, cum este cazul in speta in care nu a fost pusa in executare decizia paratei nr. 417/10.02.2009 prin care s-a dispus plata de compensatii in cuantum de -,44 lei in favoarea reclamantei.
Prin urmare daca atacarea actului adminstrativ se face potrivit legii speciale la sectia de contencios administrativ a tribunalului d e pe raza caruia domiciliaza reclamantul, atunci si nesolutionarea in termenul legal a cererii de emitere a actului administrativ si nepunerea in executare a actului administrativ este tot de compenta acelei instante.
Se constata intemeiata exceptia necompententei materiale a Curtii de Apel B si in baza art. 7 al. 4 din legea nr. 9/1998 si a art. 1 si 2 lit i din legea nr. 554/2004 va declina cauza la instanta competenta.
Drept urmare va declina, in baza textelor de lege invocate mai sus si a art.158 cod procedura civila, competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului B Sectia a IX-a de Contencios Administrativ si Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Declina competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta, prin mandatari și cu domiciliul ales in B,-, sector 1 in contradictoriu cu parata AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR cu sediul in B, nr. 202, sector 1 in favoarea Tribunalului B Sectia a IX-a de Contencios Administrativ si Fiscal.
Dispune trimiterea dosarului la instanta competenta.
Cu drept de recurs in 5 zile de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 20.01.2010.
PRESEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. CP (2 ex.)
Dact. TI
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina
