Despăgubire. Decizia 317/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 317/2010
Ședința publică de la 9 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de recurentul - reclamant G și recurentul-pârât MUNICIPIUL BMR EPREZENTAT PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 2438/01.07.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect despăgubire.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 februarie 2010, când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2438 din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 2730/100/208, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Municipiul BMr eprezentat prin Primar și în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului 252.365 lei despăgubiri și 5.939 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată la 13.06.2008 reclamantul Gac hemat în judecată pârâtul Municipiul BMp rin Primar pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la echivalentul în lei a sumei de 1.000.000 Euro, reprezentând despăgubiri materiale și morale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost păgubit prin executarea unei lucrări de construcție realizate în baza autorizației de construire nr. 145/27.04.2005. Această autorizație a fost anulată prin Decizia civilă 1575/18.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar -.
la casa reclamantului s-au datorat excavării executate la baza versantului pe care se afla casa reclamantului, fără asigurarea prealabilă a unui sistem de sprijinire. La casă au apărut fisuri verticale și orizontale, inclusiv în elementele de rezistență, pereții de demisol parter și fundație.
Autorizația a fost anulată deoarece nu a existat acordul prealabil al vecinilor.
Prin emiterea unei autorizații nelegale s-a săvârșit o faptă ilicită care este de natură să atragă răspunderea civilă delictuală a emitentului actului nelegal. Deși autorizația anulată a fost emisă de Primar, răspunderea aparține unității administrativ teritoriale deoarece primarul este un organ al persoanei juridice pârâte, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 35 din Decretul nr. 31/1954.
La 03.09.2008 la cererea reclamantului s-a încuviințat o expertiză în specialitatea construcții pentru a se stabili care este valoarea lucrărilor de reparații necesare la casa reclamantului.
Din conținutul expertizei s-a reținut că, la casa reclamantului au apărut multiple fisuri la fațadele laterale, fațada vest, nord și est. Acest fisuri au apărut inclusiv la garaj, bucătărie, subsol, spălătorie, centrala termică, hol, intrare terasă, parter, mansardă și împrejurimi. Practic toată casa este fisurată, inclusiv în structura de rezistență.
și deplasările în plan orizontal și vertical apărute la trotuarul de protecție din aval de imobil arată că versantul de pământ s-a deplasat ca urmare a excavărilor efectuate la bază, situație în care este necesară asigurarea stabilității acestuia.
Valoarea de circulație a imobilului reclamantului a fost stabilită de expert la nivelul sumei de 1.773.785 lei. lucrărilor de construcție degradată a fost stabilită la un procent de 56,61% care valoric reprezintă 1.009.461 lei.
Expertiza a stabilit că numai 25% din totalul lucrărilor afectate necesită consolidări, reparații, tencuieli și zugrăveli. Valoarea consolidărilor și reparațiilor a fost stabilită de expert la nivelul sumei de 252.365 lei, concluzie care a fost împărtășită de instanță.
Expertul a lămurit că înainte de executarea lucrărilor de construcție în aval de casa reclamantului, la casa acestuia nu au existat fisuri și degradări. Această împrejurare a fost dedusă de expert din conținutul Raportului inspecției de risc de sub nr. 1132/23.02.2005 întocmit de B M, necesară pentru întocmirea unui contract de asigurări.
de fisurare are un caracter continuu începând din 30.11.2005, când au început excavările pentru executarea construcției din aval. Acest fenomen continuă și în prezent deoarece versantul de pământ nu este stabil.
S-a reținut că proiectul de execuție pentru casa reclamantului nr. 324/1997 respectă condițiile din avizul geotehnic referitoare la adâncimea de fundare și centuri armate, situație în care apărarea pârâtei că la ivirea fisurilor în construcție ar fi concurat și culpa reclamantului, nu a fost primită.
Tribunalul a considerat că expertiza a răspuns la toate obiectivele stabilite și că nu sunt întrunite condițiile art. 212(1) Cod procedură civilă pentru efectuarea unei noi expertize, așa cum a cerut pârâta cu cererea înregistrată la 22.06.2009.
Instanța a apreciat nerelevantă pentru soluționarea cauzei să examineze pentru ce motiv s-a dispus anularea autorizației 145/27.04.2004. Un act administrativ declarat nelegal atrage după sine restabilirea situației anterioare, iar dacă anterior anulării actului s-au cauzat prejudicii unor terți, acestea trebuie reparate.
În motivarea deciziei 1525/18.10.2006 s-a reținut de altfel, și împrejurarea că autorizația a fost emisă sub condiția depunerii unei documentații conforme cu avizele exprimate, ceea ce nu a fost legal. geotehnic a recomandat efectuarea unui zid de sprijin, care nu s-a realizat. Cu alte cuvinte nu numai lipsa acordului reclamantului exprimat în fața autorității a atras anularea autorizației de construire 145/2005.
În ceea ce privește daunele morale, s-a reținut că reclamantul nu și-a motivat capătul de cerere privind acordarea acestei categorii de despăgubiri, nu a arătat ce atingere i s-a adus onoarei, reputației sau demnității sale prin emiterea autorizației de construire nr. 145/2005, anulată în 2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Municipiul B M, prin primar și reclamantul
HGMunicipiul B M, reprezentat de primarul, a solicitat în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond, în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii în despăgubire formulată în cauză și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului arată că prima instanță a pronunțat hotărârea atacată fără a cerceta temeinic și judicios fondul cauzei. In acest sens soluția instanței de fond a fost dată în baza unui probatoriu incomplet, respectiv în baza unei expertize în construcții extrem de sumară care nu a dat o rezolvare concretă problemelor tehnice ridicate în speță.
Instanța nu a încuviințat efectuarea unei contraexpertize care urma să stabilească în ce proporție degradările constatate la imobilul reclamantului s-au produs anterior, respectiv posterior emiterii autorizației de construire, deoarece este cert și recunoscut de reclamant că la nici 6 luni de la edificarea casei de locuit, aceasta prezenta numeroase fisuri, fiind necesare tencuieli periodice.
Susține excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la dispozițiile art. 19 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, în baza căreia acțiunea în despăgubire, formulată pe cale principală, după anularea actului administrativ, trebuie introdusă în termen de un an de la data la care reclamantul a cunoscut sau a trebuit să cunoască întinderea pagubei. În speță data de la care începe să curgă termenul de prescripție, este anterioară datei de 28.05.2007.
În considerentele sentinței nu se evidențiază nici o deficiență privitoare la documentația tehnică depusă în vederea emiterii autorizației de construire, documentație care prevedea expres necesitatea stabilizării terenului din amonte. Această condiție a fost impusă de autoritatea locală ca un element premergător demarării oricăror lucrări de edificare a construcției ce urma să fie ridicată.
Apreciază că vinovăția autorității ar putea fi pusă în discuție în măsura în care s-ar constata că aceasta nu ar fi luat toate măsurile necesare pentru ca soluția tehnică adoptată în vederea edificării imobilului pentru care s-a solicitat autorizarea, să fie aptă de a proteja sub toate aspectele deținătorii de imobile învecinate.
Responsabilitatea autorității în emiterea autorizației de construire se limitează la modalitățile și condițiile anterioare și concomitente emiterii actului administrativ, neputând fi angajată ulterior pe parcursul executării lucrărilor de construire.
Din conținutul autorizației de construire rezultă că acest act administrativ impune beneficiarului cu titlu imperativ îndeplinirea tuturor condițiilor tehnice impuse, respectiv a recomandărilor prevăzute în studiul geotehnic întocmit în acest sens.
Apreciază că autoritatea locală, odată cu emiterea autorizației de construire și-a luat toate măsurile de precauție pentru ca lucrările autorizate să fie realizate în condiții de maximă siguranță pentru imobilele învecinate.
Faptul că beneficiarul autorizației de construire nu a respectat în totalitate cerințele tehnice prevăzute în avizele și acordurile aferente, nu a respectat întocmai tehnologia de realizare a excavațiilor, nu a întocmit proiectul tehnic necesar realizării lucrărilor de sprijinire a versantului, nu poate atrage responsabilitatea autorității.
Consideră că este necesar de a cerceta și o eventuală culpă a reclamantului în producerea acelor degradări ( fisuri ) constatate la propriul său imobil. Este de notorietate faptul că terenul din zonă este extrem de instabil, iar studiile geotehnice au evidențiat în mod indiscutabil acest lucru.
In aceste condiții se impune în mod clar a se determina dacă casa de locuit deținută de reclamant a fost edificată la parametri tehnici impuși de situația terenului din zonă, respectiv dacă acest imobil a respectat în totalitate proiectul tehnic întocmit în acest sens. Reclamantul recunoaște faptul că apariția unor crăpături la fundația casei sale de locuit este anterioară emiterii autorizației de construire.
Pentru aceste considerente apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, nefiind în prezența unei fapte culpabile a autorității locale, neexistând un raport de cauzalitate între emiterea autorizației de construire și prejudiciu reclamat, motivele de nelegalitate ale acestui act administrativ fiind străine de raportul juridic obligațional invocat de reclamant.
Reclamantul G, prin recursul său a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate, respectiv de a dispune obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 1.000.000 euro, reprezentând despăgubiri și daune morale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că sentința atacată este parțial nelegală în ceea ce privește respingerea capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului la daune morale și limitarea despăgubirilor materiale la suma de 252.365 lei.
Învederează instanței că pârâtul se face responsabil atât de prejudiciile materiale generate de degradările cauzate imobilului proprietatea reclamantului, prin emiterea autorizației de construire în mod nelegal, cât și de prejudiciile morale cauzate prin lezarea demnității, onoarei și reputației reclamantului, după cum și a suferințelor psihice la care acesta a fost supus ca urmare a conduitei umilitoare la adresa reclamantului din parte pârâtului.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale, arată că în mod nelegal instanța de fond a limitat valoarea acestora la suma indicată anterior, câtă vreme din raportul de expertiză rezultă că, ponderea lucrărilor de construcție afectate, este de 56,61 %, iar valoarea acestor structuri afectate este de 1.009.461 RON. Pe de altă parte, expertul arată că valoarea consolidărilor este estimativă, valoarea reală, adică întinderea exactă a prejudiciului putând fi cunoscută numai după executarea efectivă a lucrărilor de consolidare, motiv pentru care apreciază că suma reprezentând despăgubiri materiale trebuia stabilită cel puțin la nivelul de 1.009.461 RON.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor daune morare, arată că prin conduita umilitoare la adresa reclamantului din partea funcționarilor publici puși să aplice legea în domeniul executării construcțiilor, aceștia au produs grave prejudicii de ordin moral reclamantului, prin atingerea adusă onoarei, demnității și probității profesionale și morale, după cum și prin cauzare de traume psihice.
Consideră că în aprecierea importanței prejudiciului moral trebuie avute în vedere repercursiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății fizice și psihice, asupra onoarei și demnității reclamantului.
Examinând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate Curtea reține urătoarele:
Pârâtul recurent Municipiul BMa invocat în principal ca motiv de recurs necercetarea fondului pricinii ceea ce ar atrage în opinia recurentului casarea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Susținându-și acest motiv de recurs se arată că soluția instanței de fond a fost dată în baza unui probatoriu incomplet, respectiv în baza unei expertize în construcții extrem de sumară care nu a dat o rezolvare concretă problemelor tehnice ridicate în speță și mai mult decât atât împotriva acesteia au fost formulate obiecțiuni, la care expertul a dat răspunsuri echivoce, fără fundament tehnic și vădit subiective.
S-a mai susținut de către recurent că a solicitat pentru termenul din 26.06.2009 efectuarea unei contraexpertize, cerere care cu toate că a fost argumentată temeinic de către pârâtul recurent a fost respinsă nejustificat.
Motivul de casare invocat de pârâtul recurent se circumscrie prevederilor art.312 alin.5 proc.civ. respectiv în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Procedând însă la analizarea motivelor care în concret sunt apreciate de către recurent ca îndeplinind condițiile textului mai sus citat, Curtea reține însă că acestea vizează administrarea unei probe respectiv efectuarea unei contraexpertize care se încuviințează în cazul în care instanța are nelămuriri referitoare la obiecțiunile formulate de părți, ori în speță expertul a răspuns punctual la toate obiecțiunile formulate așa încât nu erau necesare noi lămuriri care să determine proba cu efectuarea unei contraexpertize. Cât privește modalitatea de stabilire a valorii de piață expertul a aplicat un coeficient statistic, unanim acceptat, cu privire la suprafața reală existentă la fața locului motiv pentru care nu se putea aprecia ca fiind necesară efectuarea unei contraexpertize pentru aceste considerente.
În concluzie, în fapt motivele invocate de recurent și care ar determina o casare cu trimitere spre rejudecare, nu subzistă în speță întrucât prima instanță a pronunțat hotărârea cercetând fondul cauzei și având la bază toate probele administrate așa încât acest motiv de recurs invocat de pârâtul recurent Municipiul BMa pare a fi neîntemeiat drept pentru care urmează a fi respins.
Un alt motiv de recurs îl constituie greșita aplicare a legii atunci când prima instanță a analizat excepția prescripției dreptului la acțiune din perspectiva aplicării dispozițiilor art.19 alin.1 și 2 din Legea nr. 554/2004. În baza acestei norme legale, acțiunea în despăgubire, formulată pe cale principală, după anularea actului administrativ, trebuie introdusă în termen de 1 an de la data la care reclamantul a cunoscut sau a trebuit să cunoască întinderea pagubei. În speța de față, data de la care ar începe să curgă termenul de prescripție, este anterioară datei de 28 mai 2007 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 2773/2007 de către Judecătoria Baia Mare. În acest dosar s-au efectuat și depus două expertize tehnice în specialitatea construcții ambii constatând degradări produse la imobilul deținut de reclamant.
Așadar este evident că reclamantul avea cunoștință de existența acestor degradări, știa care este cauza producerii acestora și avea posibilitatea cuantificării eventualelor lucrări de remediere și mai mult decât atât autorizația de construire fiind anulată în 18.10.2006 prin decizia civilă nr. 1525/2006 a Curții de APEL CLUJ de la acea dată reclamantul avea toate elementele necesare cuantificării unor eventuale despăgubiri.
Prima instanță a interpretat în mod judicios dispozițiile art. 19 alin.1 și 2 din Legea nr. 554/2004, cât privește excepția prescripției apreciind că termenul de un an de la care începe să curgă dreptul de a cere executarea silită nu poate fi raportat la momentul anulării autorizației administrative deoarece la acea dată reclamantul nu a cunoscut întinderea prejudiciului și cum, prejudiciul cauzat reclamantului constă în degradările continue ale imobilului proprietatea sa datorate faptei culpabile a pârâtului, acestea se produc continuu, motiv pentru care excepția prescripției dreptului la acțiune în mod întemeiat a fost respinsă ca nefondată.
Sub aspectul modificării hotărârii pârâtul recurent Municipiul BMa rată că în speță nu s-a dovedit întrunirea cumulativă a condițiilor impuse de dispozițiile art. 998, 999. civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale sub forma răspunderii pentru fapta proprie, atâta timp cât prima instanță nu a analizat în ce constă fapta ilicită sub aspectul laturii obiective și dacă între această faptă și prejudiciul suferit de reclamant există un raport de cauzalitate.
Din conținutul expertizei tehnice efectuate la data de 03.02.2009 rezultă că la imobilul proprietatea reclamantului au apărut multiple fisuri la fațadele laterale, fațada de vest, nord și est. Aceste fisuri au apărut inclusiv la subsol, spălătorie, centrala termică, la garaj, la hol, bucătărie, intrare terasă, parter, mansardă și împrejmuiri, cu alte cuvinte întreg imobilul este fisurat inclusiv în structura de rezistență. și deplasările în plan orizontal și vertical apărute la trotuarul de protecție din aval de imobil arată că versantul de pământ s-a deplasat ca urmare a excavărilor efectuate la bază, situație în care este necesară asigurarea stabilității acestuia. Pe de altă parte, expertul a lămurit că înainte de executarea lucrărilor de construcție în aval de casa reclamantului, la imobilul proprietatea acestuia nu au existat fisuri și degradări, iar după această dată fenomenul de fisurare are un caracter continuu începând din 30.11.2005 când au început excavările pentru executarea construcției din aval iar acest fenomen continuă și în prezent deoarece versantul nu este stabil.
Nu în ultimul rând din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că proiectul de execuție pentru imobilul proprietatea reclamantului cu nr. 324/1997 respectă condițiile din avizul geotehnic referitoare la adâncimea de fundare și centuri armate situație în care susținerile pârâtului recurent în sensul că la ivirea fisurilor în construcție ar fi concurat și culpa reclamantului nu pot fi primite.
Principala faptă ilicită ce poate fi reținută în sarcina pârâtului recurent constă în emiterea autorizației de construire nr. 145/2005 anulată ulterior de către instanță și care au determinat deprecierea imobilului proprietatea reclamantului.
În aceste condiții nu pot fi reținute apărările pârâtului în sensul neîndeplinirii condițiilor impuse de prevederile art. 998, 999.civil, motiv pentru care recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului BMa pare ca fiind nefondat și în consecință urmează a fi respins potrivit art. 312 alin. 1.proc.civ.
În ceea ce privește recursul reclamantului G acesta este doar în parte întemeiat respectiv sub aspectul acordării daunelor morale.
Cât privește prejudiciul material suferit de reclamant, deși acesta a solicitat obligarea pârâtului la daune materiale în sumă de un milion Euro echivalentul în lei la data plății, în mod întemeiat prima instanță a limitat valoarea despăgubirilor materiale la suma de 252.365 lei potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză. fiind condițiile răspunderii civile delictuale, în mod întemeiat prima instanță a dispus obligarea pârâtului Mun. B M la repararea prejudiciului cauzat reclamantului stabilind că acesta se ridică la nivelul sumei de 252.365 lei reprezentând valoarea consolidărilor și reparațiilor având în vedere faptul că numai 25% din totalul lucrărilor afectate necesită consolidări reparații, tencuieli și zugrăveli.
Cu toate acestea este întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale
Examinarea motivului de recurs privind neacordarea daunelor morale, va porni de la faptul că acestea trebuie analizate reținând caracterul său accesoriu în raport de cererea principală soluționată în condițiile reglementărilor speciale ale Legii nr. 544/2001.
Așadar, Curtea va reține împrejurarea că cererea principală a reclamantului și care vizează obligarea la plata despăgubirilor cauzate acestuia prin fapta proprie a pârâtului a fost admisă reținându-se, în esență culpa autorității în emiterea actului apreciat ca nelegal, acesta fiind emis în executarea unei dispoziții a instanței de judecată, fără o analiză pe fond a solicitării adresate autorității.
Ca atare, temeinicia daunelor morale solicitate urmează a fi analizată pornind de la aceste statuări ale instanței de fond.
Pentru justa și corecta apreciere a prejudiciului moral ne rezumăm a evidenția câteva principii ce stau la baza stabilirii nivelului de despăgubire în astfel de situații și caremutatis mutandispot fi reținute și în prezenta cauză corespunzător particularităților acesteia. Astfel, în literatura de specialitate unită cu practica judiciară pertinentă s-a reținut în ansamblu că indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, în realitate, o reparare a acestuia, in sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii. Stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod firesc, o doza mai sau mai M de arbitrar. Totuși, despăgubirea trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanta si consecințele acesteia pentru persoana vătămată. Aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic si psihic.
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezuma la determinarea "prețului" suferinței fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterala a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului si a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viata normală, liniștită si fericita pentru aceasta in momentul respectiv, dar si in viitor in societatea respectiva. Se face, deci, o apreciere a prejudiciului moral si apoi, in raport cu acesta, se stabilește indemnizația.
Pornind de la aceste statuări se poate observa că se poate stabili o relație cauzală între eventualul prejudiciu moral al reclamantului și prejudiciul material suferit de acesta. Astfel, potrivit normelor legale incidente cauzei - art. 998, 998 cod civil și respectiv art. 19 din Legea nr. 554/2004 prejudiciul suferit de către reclamant ca urmare a faptei culpabile imputabile pârâtului sunt în strânsă legătură și drept urmare reclamantului i se cuvine cu titlu de daune morale care i-au afectat demnitatea, onoarea pe parcursul derulării numeroaselor litigii purtate cu autoritatea care vor fi cuantificate de către instanță la suma de 50.000 ron.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 în referire la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, recursul reclamantului urmează a fi admis iar hotărârea atacată va fi modificată în parte în sensul obligării pârâtului Municipiul BMp rin Primar la plata sumei de 50.000 lei daune morale, restul dispozițiilor sentinței urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de G împotriva sentinței civile nr. 2438 din 01.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul MUNICIPIUL BMr eprezentat prin Primar la plata sumei de 50.000 RON daune morale.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge recursul declarat de către recurentul Municipiul BMp rin Primar împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.CI
Dact./5ex.
18.02.2010
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
