Despăgubire. Sentința 32/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 32/F-
Ședința publică din 04 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, plângerea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantele domiciliată în Râmnicu V,-, -.C,.13 și domiciliată în Râmnicu V, bulevardul T, nr.10,-.C,.12, împotriva deciziei nr.2028 din 28.05. 2008, emisă de pârâtul STATUL ROMÂN prin Comisia Centrală a Despăgubirilor cu sediul administrativ în B, Calea, nr.202, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare formulată de pârâtul STATUL ROMÂN prin Comisia Centrală a Despăgubirilor.
Din oficiu instanța ia în discuție introducerea în cauză a terțelor persoane și
De asemenea respinge cererea de suspendare formulată de intimată ca neîntemeiată.
CURTEA
Constată că la 7 ianuarie 2009, și au formulat plângere împotriva deciziei nr.2028 din 28.05.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (D), reprezentantă a Statului Român, solicitând anularea deciziei arătate și obligarea intimatei să emită o nouă decizie în care să fie incluse "toate persoanele îndreptățite" inclusiv contestatoarele.
În motivare se susține că, contestatoarele și sunt succesoare ale defunctului, ce a deținut în proprietate suprafața de 11.725 teren situat în Rm.V, fostă-, teren care a fost preluat abuziv de statul comunist; că acestea au formulat notificare de restituire în temeiul Legii nr.10/2001, emițându-li-se, de către SC SA - prin lichidator, dispozițiile nr.27 din 14.09.2007 și nr.23 din 25.05.2007, prin care a fost propusă acordarea despăgubirilor către acestea, în calitate de moștenitoare legale; că la 25.06.2007 aceste dispoziții i-au fost comunicate Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietății () și Prefectului Județului V; și că, ulterior, acestea au formulat plângere împotriva dispozițiilor arătate, în prezent judecata lor aflându-se în faza apelului.
Contestatoarele mai arată că, în cursul procesului, au aflat că mai există și alte persoane îndreptățite să solicite restituirea aceluiași imobil, motiv pentru care au notificat către cererea de a nu emite decizii cu privire la acest teren fără să aibă în vedere existența dispozițiilor de despăgubire emise în favoarea acestora; și că la această notificare le-a comunicat că prin decizia nr.2028/28.06.2008 emisă de prin care a fost dispusă acordarea de despăgubiri numiților I și, sugerându-le să se îndrepte împotriva acestora pe calea dreptului comun.
În fine, contestatoarele consideră că decizia arătată este nulă, invocând în acest sens dispozițiile art.1 lit.b din Norma metodologică de aplicare a Legii nr.10/2005, în temeiul cărora trebuia să conexeze notificările depuse de mai multe persoane pretinse îndreptățite, iar în cazul în care mai multe persoane invocă un titlu de proprietate ce atestă existența mai multor proprietăți și numai dosarele unora dintre solicitanți sunt complete, acestea se disjung, situație în care se va emite o decizie de restituire în care se va consemna cota ideală prevăzută în titlul de proprietate invocat. Întrucât intimata fusese deja notificată cu privire la existența pretențiilor contestatoarelor, decizia criticată este nelegală susținerea acesteia întrucât potrivit art.23 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, coroborat cu art.1 lit.b și art.4.3 din Norma metodologică din 2007 de aplicare a Legii nr.10/2001, intimata trebuia să emită o singură decizie pe numele tuturor persoanelor îndreptățite. De asemenea, contestatoarele arată că în urma notificării nr.-/2008 intimata avea obligația să își revoce propria decizie în temeiul art.4.7 teza ultimă din Norma metodologică din 2007 de aplicare a Legii nr.10/2001, potrivit căruia "în cazul în care după adoptarea deciziei/dispoziției de soluționare și până la intabularea acesteia apar alte persoane cu vocație succesorală, care au depus în termen cererea de restituire, se va dispune revocarea actului administrativ și emiterea unei decizii/dispoziții conforme cu legea". La dosar a fost depusă copia Dispoziției nr.27/14.09.2007 privind propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă de - lichidator al SC SA, copia Dispoziției nr.23/25.05.2007 emisă de aceeași persoană, copia notificării efectuată prin executorul judecătoresc a celor două dispoziții către (filele 8-11), copia răspunsului dat de contestatoarei (filele 12-14).
La 2 februarie 2009, a formulat întâmpinare, solicitând suspendarea prezentei cauze până la soluționarea unui alt litigiu și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se susține că, în temeiul deciziei nr.52/2007 a, intimata a fost ținută să emită decizia ce constituie obiectul litigiului, căci prin sentința civilă nr.751 din 28.11.2005 a Tribunalului Vâlcea, s-a dispus acordarea de despăgubiri notificatorilor și I în valoare de 566.763 lei, pentru terenul în suprafață de 6.226 deținut de SC SA Rm.V, în contradictoriu cu AVAS.
În consecință, arată intimata, aceasta nu are nicio culpă în emiterea deciziei în litigiu, cu atât mai mult cu cât contestatoarele aveau posibilitatea să conteste decizia emisă de AVAS sau să formuleze cerere de intervenție în litigiul dintre notificatorii și I și AVAS.
La dosar intimata a depus copia Deciziei nr.74/2.04.2007 și copia sentinței civile nr.751 din 28 noiembrie 2005 emisă de Tribunalul Vâlcea.
Înainte de rămânerea în pronunțare instanța a respins cererea de suspendare a soluționării cauzei ca neîntemeiată, căci admiterea ei ar lungi inutil soluționarea cauzei prejudiciindu-le pe contestatoare pentru că pretenția acestora de anulare a deciziei ar rămâne în nelucrare.
Pe fond, curtea constată că nu este fondată contestația.
În fapt, curtea constată că prin Dispoziția nr.23 din 25.07.2007 a fost respinsă cererea de restituire în natură, formulată de și, a suprafeței de 6.226,4 situată în Rm.V,-, și a fost propusă plata despăgubirilor aferente acestui imobil, iar prin Dispoziția nr.27/14.09.2007 a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de și, a suprafeței de 1.700 situată în Rm.V,-, și a fost propusă plata despăgubirilor aferente acestei suprafețe.
La 25.06.2007 și 15.10.2007 au fost înaintate notificări către, contestatoarele susținând că prin aceste adrese au fost notificate dispozițiile arătate mai sus (nr.23/2007 și nr.27/2007).
Prin sentința civilă nr.751 din 28 noiembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea, a fost admisă cererea formulată de și I împotriva AVAS, aceasta din urmă fiind obligată să emită o decizie motivată privind măsurile reparatorii în valoare de 566.763 lei, echivalentul suprafeței de 6.226 situată în municipiul Rm.V (30-37).
Prin decizia nr.74/2.04.2007 emisă de AVAS a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii în valoare de 566.763 lei, pentru terenul în suprafață de 6.226 deținut de SC SA Rm.V, în favoarea lui și I și a fost dispusă înaintarea deciziei privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, însoțită de documentele aferente.
Prin Decizia nr.2028/25.05.2008, a dispus acordarea de despăgubiri către și I pentru terenul de 11.725 ce a aparținut lui.
La plângerea formulată de și, a respins cererea acestora de anulare a deciziei arătate mai sus.
II. În drept, curtea constată că plângerea contestatoarelor este nefondată.
Astfel, curtea constată că nu există nici un motiv de nulitate a deciziei nr.2028/28.05.2008. Singurul motiv invocat de contestatoare, anume, omisiunea de a fi conexat dosarele înaintate acestora pentru acordarea despăgubirilor către I și cu dosarele de acordare a despăgubirilor către contestatoare, nu poate fi primit.
Chiar din contestație rezultă că, contestatoarele se află încă în litigiu cu privire la stabilirea dreptului acestora de a li se acorda despăgubiri pentru terenul invocat de acestea, respectiv suprafața de 6226,4 și respectiv 1700 ce s-ar afla în patrimoniul SC SA. În consecință, acestea nu au încă un dosar înaintat pentru acordarea despăgubirilor, după procedura Legii nr.10/2001 și capitolul VII din Legea nr.277/2005. În consecință, nu i se poate imputa și faptul că acestea nu ar fi conexat dosarul înaintat lor cu privire la despăgubirile la care sunt îndreptățiți I și cu așa numitul dosar al contestatoarelor, întrucât acestea nu au încă un dosar pe rolul instituțiilor arătate.
Existența unui drept cert, lichid și exigibil al lui I și obliga să emită decizia de acordare despăgubirilor acestor persoane. Suspendarea soluționării dosarului acestor persoane, sub motiv că ar exista drepturi eventuale ale altor persoane la acordarea despăgubirilor pentru aceeași suprafață de teren, ar constitui un exces de putere întrucât prin această suspendare s-ar fi adus atingere drepturilor certe, lichide și exigibile arătate mai sus.
Curtea mai constată că textul art.1 lit.b din Norma metodologică de aplicare a Legii nr.10/2001 vizează aplicarea acestei din urmă legi, ori, în speță, obiectul litigiului este aplicarea Capitolului VII din Legea nr.247/2005, respectiv procedura de acordarea despăgubirilor recunoscute în temeiul Legii nr.10/2001. Mai mult, chiar și textul arătat, invocat de contestatoare, statuează că,în cazul în care dosarul unor solicitanți este complet, iar al altora este incomplet, acesta trebuie disjuns.
De asemenea, nici art.23 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, invocat de contestatoare, nu este incident în cauză deoarece acest text vizează cazul în care decizia/dispoziția prin care a fost soluționată notificarea de soluționare a despăgubirilor se referă la mai multe persoane, individualizate. Or, în speță, nu ne aflăm în această ipoteză.
În fine, nici art.4.7, teza ultimă din Normele metodologice din 2007 de aplicare a Legii nr.10/2001, invocat de contestatoare nu poate constitui temei al anulării deciziei în litigiu, întrucât ipoteza prevăzută de textul arătat vizează cazul restituirii în natură a imobilelor.
Pe de altă parte, înainte de luarea pe fond a cauzei, curtea a luat în discuție necesitatea introducerii în cauză a lui și I, însă în lipsa părților nu s-a putut pune în discuție această măsură.
În concluzie, nu i se poate reproșa nicio încălcare a regulilor de drept, cu ocazia emiterii Deciziei nr.2028/28.05.2008, astfel că aceasta este legală și temeinică, iar contestația este nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de reclamantele domiciliată în Râmnicu V,-, -.C,.13 și domiciliată în Râmnicu V,-, -.C,.12, împotriva deciziei nr.2028 din 28 mai 2008, emisă de pârâtul STATUL ROMÂN prin Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor cu sediul administrativ în B, Calea, nr.202, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publicăț, astăzi 4 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
Grefier,
10.02.2009
Red.DV
EM/5 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru
