Despăgubire. Sentința 3224/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3224
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta SC MEDICALĂ SRL.
La apelul nominal făcut în ședință au răspuns reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâta SC MEDICALĂ SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a instanței.
Reclamanta, prin apărător, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 B la data de 17.06.2008 reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a chemat în judecată pârâta SC MEDICALĂ SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 466,38 lei reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pe anul 2005, în cuantum de 120 lei penalități, în cuantum de 106,38 lei pentru factura nr.-/28.11.2005 și taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pe anul 2006 și 2007 în cuantum de 240 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat disp. HG 977/2003 și disp. Legii nr. 533/2003 potrivit cărora legiuitorul prezumă calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune pentru toate persoanele juridice, aceasta nefiind condiționată de posesia receptoarelor, astfel cum rezultă din modificarea art.40 din Legea nr.41/1994.
Prin sentința civilă nr.7741/17.09.2008 Judecătoria Sectorului 2 admis acțiunea, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma menționată în acțiune și cheltuieli de judecată.
Recursul formulat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis de Tribunalul București - Secția VI Comercială, prin decizia comercială nr.206/26.01.2009 prin care sentința a fost casată, iar cauza reținută spre competentă soluționare în fond la Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr.1520/21.04.2009 Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, apreciind că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu se încadrează în niciuna din ipotezele prev. de art.1 Cod pr. Fiscală, pentru a considera că pentru neplata acesteia se poate formula o acțiune în contencios fiscal, pentru care competența instanței de contencios administrativ și fiscal să fie determinată de cuantumul debitului.
Taxa radio nu face parte din categoria impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale și nu reprezintă nicio creanță provenind din contribuții. și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat.
La termenul de judecată din 13.01.2009, Curtea din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale pe care urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.40 alin.1 din Legea nr.41/1994, veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, după caz, din: b) taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune și c) penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate.
Alineatul 3 al aceluiași articol stabilește că persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din HG 977/2003 taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia prevăzuți la art.1 și 3 de către Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice " "SA prin filialele sale în baza unui contract de mandat o dată cu plata energiei electrice consumate.
Conform alin.2 al aceluiași articol persoanele juridice prevăzute la art.3 alin.1, precum și persoanele juridice prev. la art.3 alin.2 care își asigură pe cont propriu energia electrică și nu au contract de furnizare a energiei electrice, vor plăti taxa direct Societății Române de Radiodifuziune.
Din aceste dispoziții legale rezultă că există două modalități de stabilire, respectiv încasare a taxei datorate acestei societăți și anume: în baza facturii fiscale emisă de Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice " "SA și prin plata făcută direct Societății Române de Radiodifuziune de către beneficiarul, societate comercială care își asigură pe cont propriu energia electrică și nu au contract de furnizare a energiei electrice.
În ipoteza prev. de art.5 alin.1 din HG 977/2003, când plata taxei se face în baza unei facturi fiscale ca document financiar contabil, iar nu în baza unui act administrativ, nu este competentă instanța de contencios administrativ întrucât disp. art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004 se referă exclusiv la actele administrative ce privesc taxe, iar nu la facturile fiscale ori la litigiile în legătură cu executarea obligațiilor stabilite în sarcina societăților comerciale prin emiterea de facturi fiscale.
În consecință, se constată că obligațiile societăților comerciale la plata taxelor ce le incumbă în baza unor facturi fiscale se execută potrivit dreptului comun în materie, ceea ce atrage competența instanței de drept comun și nu competența instanței de contencios administrativ care este o competență specială, derogatorie de la dreptul comun pe care, atunci când a fost cazul, legiuitorul a prevăzut-o în mod expres.
În ipoteza prev. de art.5 alin.2 din HG nr.977/2003 se au în vedere disp. art.8 alin.2 din aceeași hotărâre de Guvern potrivit cărora fapta persoanei juridice de a nu plăti taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, constituie contravenție, astfel că în mod necesar se întocmește un proces verbal de contravenție de către agentul constatator prin care se stabilesc doar sancțiunea principală constând în amendă și sancțiunea complementară constând în plata despăgubirilor civile prevăzute de textul respectiv, iar nu obligația de plată a sumei reprezentând taxa lunară de abonament.
Or, competența de soluționare în fond a plângerii contravenționale aparține judecătoriei și nu secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.
Curtea apreciază că nu aparține instanței de contencios administrativ competența de a soluționa în fond litigiile izvorâte din neîndeplinirea de către societățile comerciale a obligației de plată a taxei lunare de abonament pentru serviciul public de radiodifuziune, întrucât simpla denumire de taxă în privința plății ce incumbă persoanelor juridice nu este de natură a atrage automat competența derogatorie prev. de art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Față de aceste considerente, în temeiul disp.art.158 alin.1 și art.159 pct.2 Cod procedură civilă, se va admite excepția necompetenței materiale și se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta SC MEDICALĂ SRL, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2
Cu recurs în 05 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Gh./2 ex.
16.10.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
