Despăgubire. Sentința 3501/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3501
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, prin avocat, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a instanței, pe care o pune în discuție în ședință publică.
Reclamanta, prin apărător, arată că și în opinia sa Curtea de Apel București nu este competentă material să soluționeze cauza, ci Tribunalul București.
Curteareține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la 25.02.2009 reclamanta a chemat în judecată pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata primei tranșe de 40% din suma totală de 166.494,72 lei cu titlu de compensații bănești pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, despăgubiri stabilite prin Hotărârea nr.263/2006 de Comisia de Aplicare a Legii 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului C și validate prin decizia 2310/2008 emisă de vicepreședintele, precum și stabilirea unui termen de 30 de zile în care pârâta să emită actul administrativ sub sancțiunea aplicării penalităților de 100 lei/zi de întârziere.
Prin sentința civilă nr.1688 din 5.05.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în ceea ce privește obiectul cererii reclamantei, respectiv plata tranșei rezultate din compensațiile bănești ce urmează a se executa din decizia - emisă de vicepreședintele, această procedură excede dispozițiilor rezultate în mod expres din Legea 9/1998, procedura reglementată de această lege fiind deja terminată, odată ce nu s-a mai contestat în mod concret decizia emisă de vicepreședintele.
Cum dispozițiile art.7 din Legea 9/1998 prevăd competența exclusivă a tribunalului doar în cazul atacării deciziei de stabilire a despăgubirilor, iar în prezenta cauză este vorba de faza executării unui titlu executor emis în baza Legii 9/1998, tribunalul a apreciat că în raport de dispozițiile art.10 alin.1 din Legea 554/2004, art.3 alin.1 din Codul d e procedură civilă și având în vedere calitatea de autoritate centrală a, Curtea de Apel București are competență în soluționarea cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 9.07.2009, iar la termenul de judecată de la 27.10.2009, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale, excepție asupra căreia reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.7 din Legea 9/1998 "(1) Comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului.
(2) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală.
(3) În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice.
(4) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
(5) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse recursului.
(6) În vederea soluționării cererilor, comisiile prevăzute laart. 6pot solicita acte și informații oricăror instituții publice, persoane fizice și juridice.
(7) În cazul în care compensația este solicitată de mai mulți moștenitori ai aceleiași persoane, precum și atunci când după adoptarea hotărârii apar și alte persoane având vocație succesorală, raporturile dintre succesori privind compensația se soluționează potrivit dreptului comun."
Din interpretarea acestor dispoziții legale, reiese că legiuitorul a înțeles să instituie o competență specială în ceea ce privește procedura reglementată de acest act normativ în favoarea tribunalelor, derogându-se în mod expres de la dispozițiile legale comune care instituie în favoarea Curților de apel cenzurarea legalității actelor administrative emise de autoritățile publice centrale.
Este adevărat că dispozițiile Legii 9/1998 nu prevăd în mod expres competența de soluționare a cererilor aferente executării unui titlu executoriu emis în baza Legii 9/1998, astfel încât se impune raportarea acestor prevederi legale la normele de competență stabilite de legea cadru respectiv dispozițiile cuprinse în Legea -.
Or, potrivit dispozițiilor art.25 din legea 554/2004, modificată și republicată, sancțiunile și despăgubirile cuprinse în hotărârile judecătorești, rămase irevocabile, pronunțate de instanțele de contencios administrativ se aplică, respectiv se acordă, de către instanța de executare la cererea reclamantului, instanța de executare care potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 lit.ț este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.
Reținând că prin prezenta cerere de chemare în judecată se tinde la obligarea pârâtelor la plata sumei stabilite prin sentința civilă nr.24 din 16.01.2008 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1912 din 18.09.2008 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, respectiv se solicită executarea unui titlu emis în baza Legii 9/1998, având în vedere dispozițiile legale susmenționate Cutea apreciază că în prezenta cauză competența de soluționare aparține tribunalului, ca instanță de executare.
În consecință, urmează ca în temeiul art.158 Cod procedură civilă, raportat la art.159 pct.2 Cod procedură civilă, să admită excepția necompetenței materiale și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Având în vedere dispozițiile art.20 pct.2 Cod procedură civilă, constatând ivit conflictul negativ de competență urmează ca în baza art. 21,22 pct.5 Cod procedură civilă, să înainteze cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ în vederea pronunțării regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Constată ivit conflict negativ de competență.
Înaintează cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
PRESEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
09.11.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
