Despăgubire. Sentința 3833/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3833
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA B și COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI, în fond după casare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei la 4 noiembrie 2009 și pentru astăzi 11 noiembrie 2009, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate reclamantului să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2006, reclamanta B a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA B și COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI,
-în principal, obligarea pârâtei CNADNR la plata sumei de 3.280.155,61 RON, cu titlu de penalități, actualizată în continuare de la data scadenței și până la data plății efective a debitului restant,
-în subsidiar, obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 1.885.529,52 RON, cu titlu de penalități calculate până la data semnării Convenției nr. 14259/25.08.2005,
cu cheltuieli de judecată ocazionate reclamantei de desfășurarea prezentului litigiu în toate fazele procesuale.
În motivarea acțiunii sale, astfel cum a fost complinită pe parcursul soluționării cauzei, reclamanta a învederat instanței că, în temeiul contractului nr. 151/11.10.2004 având ca obiect "îmbunătățirea condițiilor de circulație pe DN 23 km 1+ 100 - 4+800 si 31+700-41+ 690", încheiat între părțile litigante, a executat lucrările și serviciile contractate, acestea fiind recepționate de pârâtă fără obiecțiuni, prin procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 16043/05.11.2004.
În considerarea acestui fapt, reclamanta a emis și comunicat pârâtei CNADNR, prin DRDP I, factura nr. -/23.12.2004 în valoare de 14.837.289,52 lei, respectiv factura nr. -/11.04.2005 în valoare de 4.040,03 lei, ambele fiind însușite de pârâtă prin semnătură și ștampilă, fiind acceptate la plată.
La solicitarea pârâtei CNADNR, prin nr.HG 726/2005, Guvernul României a abilitat-o pe aceasta să emită bilete Ia ordin pentru garantarea plăților datorate, iar ministerele de resort, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului și Ministerul Finanțelor Publice au emis împreună Scrisoarea de Confort nr. -/20.07.2005, prin care aceste entități arată următoarele: "recunosc si sunt de acord cu obligațiile financiare ale CNADNR asumate prin biletele la ordin", "Plata biletelor la ordin se va asigura din surse proprii ale Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România - " [art. 4 din HG 726/2005], respectiv "această scrisoare va fi interpretată ca o declarație de intenție și nu ca o garanție a entităților semnatare, în legătură cu orice obligație sau angajament al CNADNR SA".
Ulterior, pentru a obține recunoașterea creanței și o garanție cu privire Ia plata acesteia, a încheiat cu pârâta Convenția nr. 14259/25.08.2005 prin care aceasta recunoștea integral datoria față de reclamantă și garanta acesteia din urmă, prin bilete Ia ordin, plata datoriei.
Această convenție oferea garanții doar pentru plata debitului principal, fără a face nicio referire cu privire Ia plata sau garantarea penalităților de întârziere stabilite contractual pentru ipoteza în care pârâta nu-și execută Ia termenele stabilite obligația de plată a serviciilor și lucrărilor contractate și recepționate de ea fără obiecțiuni.
Întrucât reclamanta a obținut în primă instanța, în fața instanței comerciale, obligarea pârâtei la plata sumei solicitate în subsidiar, hotărârile instanțelor de fond comerciale fiind casate de Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Comercial, a pentru necompetență, apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 315 alin. 4.pr.civ. "la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, dispozițiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător", potrivit cu care apelantului/recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată".
Consideră că prin semnarea convenției au rămas pe deplin aplicabile toate clauzele contractului nr. 151/11.10.2004, deci inclusiv clauzele 18.1 si 22.1 referitoare la plata de către pârâtă a penalităților de întârziere. Astfel, nici Convenția încheiată și nici un alt act emanând de la reclamantă nu a arătat și nici măcar nu a dat de înțeles că ar dori să renunțe la dreptul de a încasa penalitățile de întârziere stabilite contractual, despăgubire cuvenită pentru întârzierea plății dincolo de termenele convenite și rămase nemodificate prin Convenție, după cum se arată expres în textul punctului 1 al acesteia.
Or, potrivit dispozițiilor contractului nr. 151/2004, penalitățile curg de la momentul scadenței și până la momentul efectuării plății.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în ședința publică din data de 15 mai 2006, pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând interesul și preocuparea sa pentru executarea obligațiilor contractuale asumate și nu reaua credință a acestuia, fapt ce rezultă din însăși solicitarea debitoarei, adresată guvernului, de a fi autorizată să emite biletele la ordin.
Clauza din art. 18.1 alin. 4 din contractul părților, potrivit căreia facturile vor fi achitate în funcție de asigurarea resurselor financiare de către CNADNR, instituie o condiție suspensivă, condiție care suspendă nașterea obligației de plată până la data împlinirii evenimentului viitor, alocarea fondurilor, fiind un element esențial cu privire la modalitățile de efectuare a plății. Astfel, revine pârâta asupra calificării modalității de care e afectată obligația de plată, termenul de plată nu se împlinește decât la data alocării fondurilor, perioadă până la care nu pot fi percepute nici penalități de întârziere.
Prin urmare, această clauză contractuală face ca penalitățile să poată fi percepute de la data împliniri evenimentului (alocarea fondurilor), însă la împlinirea condiției se naște o obligație care tocmai a fost considerată stinsă prin emiterea biletelor la ordin.
Efectul direct și imediat pe de o parte și rațiunea încheierii convenției de plăți din 2005 sunt tocmai acelea de a îndeplini obligațiile asumate și de a stopa curgerea penalităților la care ar fi fost îndreptățit, în anumite condiții, creditorul, dacă nu ar fi operat, prin voința părților, eșalonarea în rate trimestriale a sumelor datorate. Dacă această convenție nu ar fi produs nici un efect nu ar mai fi fost justificat interesul debitorului de a depune toate diligențele în vederea autorizării lui de a emite bilete la ordin în favoarea creditorilor Companiei, ci ar fi rămas în pasivitate, suportând toate consecințele acestei atitudini culpabile.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma reglementărilor legale aplicabile, Curtea apreciază acțiunea reclamantei ca întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
1. În executarea Contractului de execuție de lucrări nr. 151/11.10.2004 ( 6 dosar - Tribunalul București secția a VI-a comercială), încheiat între reclamantă în calitate de executant, și pârâta CNADNR - DRDP I, în calitate de autoritate contractantă, reclamanta a executat lucrările ce constituiau obiect al contractului, lucrări acceptate de pârâtă, conform centralizatoarelor acceptate și semnate de ambele părți ( 19 și urm. dosar - Tribunalul București secția a VI-a comercială), conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 16043/05.11.2004, semnat fără obiecțiuni ( 91 dosar - Tribunalul București secția a VI-a comercială).
Prin urmare, reclamanta a emis, pentru lucrările executate, factura nr. -/23.12.2004 în valoare de 14.837.289,52 RON ( 18 dosar - Tribunalul București secția a VI-a comercială), respectiv factura nr. -/11.04.2005 în valoare de 4040,03 RON ( 140 dosar - Tribunalul București secția a VI-a comercială), ambele facturi acceptate la plată de către pârâte.
Aceste aspecte nu sunt contestate de către pârâte, astfel cum nu este contestat nici debitul principal.
În divergență în prezenta cauză sunt penalitățile de întârziere pretinse de reclamantă, mai exact incidența asupra acestora a Convenției nr. 14259/25.08.2005 și a emiterii biletelor la ordin.
2. Urmare a unei solicitări în acest sens a CNADNR, Guvernul României a adoptat HG nr. 726/2005 privind autorizarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - de a emite bilete la ordin în favoarea unor creditori ai companiei, HG în care se prevede următoarele:
"Art. 1
(1) Se autorizează Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - să emită bilete la ordin, în condițiile legii, către executanții de lucrări, prestatorii de servicii și furnizorii de produse care la data de 31 decembrie 2004 înregistrează drepturi de creanță față de companie, neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, în sumă totală de 455.515.905 lei (RON).
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) vor fi scadențate la plată în perioada 1 septembrie 2006 - 1 decembrie 2007, în limita unui plafon maxim trimestrial de 33.511.802 lei (RON), și în anul 2008, în limita unui plafon maxim trimestrial de 63.614.975 lei (RON).
ART. 2
Se autorizează Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Finanțelor Publice să semneze scrisori de confort către executanții de lucrări, prestatorii de servicii și furnizorii de produse prevăzuți la art. 1, prin care să se confirme angajamentul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și al Ministerului Finanțelor Publice de a depune diligențele necesare, în conformitate cu legislația în vigoare, pentru a se asigura onorarea la termen de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - a obligațiilor financiare respective.
ART. 3
Plata biletelor la ordin se va asigura din surse proprii ale Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - A".
3. Creanța reclamantei încadrându-se în ipoteza normei legale cuprinsă în art. 1 alin. 1 al HG mai sus redate ( 96 dosar - Tribunalul București secția a VI-a comercială, cuprinzând anexa la scrisoarea de confort nr. -/20.07.2005), între reclamantă și pârâta CNADNR, prin DRDP I s-a încheiat Convenția nr. 14259/25.08.2005 ( 97 dosar - Tribunalul București secția a VI-a comercială).
Prin aceasta, părțile au reținut că reclamanta are dreptul să beneficieze de bilete la ordin pentru suma totală de 138.483.746 lei RON, "sumă eșalonată la plată în 10 rate trimestriale, după cum urmează:
01.09.2006 - 10.188.096 lei RON
01.12.2006 - 10.188.096 lei RON
01.03.2007- 10.188.096 lei RON
01.06.2007 - 10.188.096 lei RON
01.09.2007 - 10.188.096 lei RON
01.12.2007 - 10.188.096 lei RON
01.03.2008 - 19.339.918 lei RON
01.06.2008 - 19.339.918 lei RON
01.09.2008 - 19.339.918 lei RON
01.12.2008 - 19.335.416 lei RON".
În continuare, părțile au convenit, la punctul 1, că sumeledatoratede CNADNR România SA prin DRDP I, în baza contractului nr. 141/11.10.2004, vor fi achitate pe baza biletelor la ordin emise în temeiul nr.HG 726/2005, în conformitate cu anexa la scrisoarea de confort nr. -/20.07.2005, părțile menționând expressis verbis în convenție că plata se va face pe baza biletelor la ordin "fără ca aceasta să modifice prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute în contractile enumerate mai sus".
Totodată, la punctul 4 al convenției s-a statuat că "pentru toate sumeledatoratede CNADNR România SA prin DRDP I rămân aplicabile clauzele prevăzute în contractele nominalizate mai sus", iar la punctul 5 că "celelalte clauze contractuale rămân nemodificate".
4. Potrivit art. 18Modalități de platădin Contractul de execuție de lucrări nr. 151/2004 ( 13 dosar - Tribunalul București secția a VI-a comercială), pct. 18.1 alin. 4, "Emiterea facturilor pentru plata lucrărilor executate se face după însușirea situațiilor de lucrări de către achizitor și vor fi achitate, în funcție de asigurarea resurselor financiare de către CNADNR SA".
Art. 22 al aceluiași contract statuează "În cazul în care executantul sau achizitorul nu reușesc să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, atunci fiecare parte are dreptul de a pretinde celeilalte părți, ca penalități, 0,06% pentru fiecare zi de întârziere aplicată la valoarea obligației neonorate".
5. În analiza instanței, mai întâi se impune a fi examinat dacă emiterea biletelor la ordin, prin ea însăși, constituie temei de stopare a curgerii penalităților, iar pentru aceasta se impune sublinierea naturii juridice a biletului la ordin.
Biletul la ordin este un titlu comercial abstract, formal, care încorporează o obligație abstractă, autonomă, necondiționată, de plată a sumei de bani de către semnatarul său, fiind independent de raportul juridic fundamental din care a luat naștere obligația de plată dintre cele două părți, emitent și beneficiar.
Cu alte cuvinte, biletul la ordin "desprinde" obligația de plată de raportul juridic fundamental, dobândind o existență de sine stătătoare exclusiv în privința obiectului său, adică a obligației de plată a debitului principal, a cărui plată o garantează.
Raportul juridic care preexistă biletului la ordin, derivând din contractul de execuție de lucrări justifică emiterea acestuia, însă, odată emis, biletul la ordin constituie un titlu de sine stătător, toate operațiunile privind biletele la ordin făcând abstracție de raporturile juridice fundamentale dintre părți, fiind supuse unor reguli speciale, diferite de regulile care reglementează raportul juridic fundamental.
Mergând mai departe pe firul raționamentului, se impune în continuare a fi analizat dacă însăși Convenția nr. 14259/25.08.2005, prin care părțile au convenit asupra emiterii biletelor la ordin, a adus sau nu modificări, prin ea însăși, contractului de execuție de lucrări, în sensul invocat de pârâte.
Convenția din 2005 nu face altceva decât să consacre înțelegerea părților în legătură cu emiterea biletelor la ordin, în privința debitului principal exclusiv, nestatuând nimic în legătură că modificarea vreunor clauze din contractul inițial.
Dimpotrivă, în art. 1 al convenție se prevede expresiss verbis că plata debitului principal se va face prin bilete la ordin "fără ca aceasta să modifice prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute în contractele enumerate mai sus", la punctul 4 că "pentru toate sumele datorate de CNADNR România SA prin DRDP I rămân aplicabile clauzele prevăzute în contractele nominalizate mai sus", iar la punctul 5 că "celelalte clauze contractuale rămân nemodificate".
Prin urmare, instanța reține că încheierea convenției din 2005, respectiv emiterea în baza ei a biletelor la ordin lasă intacte toate celelalte obligații și prevederi contractuale, inclusiv termenele de plată și curgerea penalităților.
Deși într-o interpretare laică ar părea că există o contradicție, atât interpretarea juridică, cât și cea economică, a acestei construcții juridice generate de natura abstractă și autonomă a biletului la ordin induc concluzia susținută de reclamantă prin acțiunea sa.
Nu trebuie să omitem faptul că scadența biletului la ordin nu mai are nicio legătură cu scadența obligației de plată derivând din raportul juridic fundamental, care rămâne cea consacrată contractual de părți și, prin urmare, în raport de aceasta din urmă se datorează sau penalități.
Pârâta CNADNR se întreba care a fost altminteri rațiunea emiterii biletelor la ordin, dacă nu și stoparea curgerii penalităților.
Emiterea biletelor la ordin a oferit executantului pe de o parte garanția unei plăți, iar achizitorului un implicit "termen de grație" în care a evitat executarea silită de către creditor. O păsuire la plată nu înseamnă nicidecum renunțarea la daunele generate de întârziere, cât timp aceasta nu s-a făcut expres.
6. Reținând, pentru considerentele ce preced, că emiterea biletelor la ordin nu a adus nicio atingere nici termenelor de plată nici dreptului la penalități, instanța va analiza clauzele contractului de execuție de lucrări relativ la scadența obligației de plată și la penalități, prin prisma apărărilor pârâtei.
Așa cum s-a arătat mai sus, pct. 18.1 alin. 4 statuează că "Emiterea facturilor pentru plata lucrărilor executate se face după însușirea situațiilor de lucrări de către achizitor șivor fi achitate în funcție de asigurarea resurselor financiare de către CNADNR SA".
Însăși pârâta CNADNR - DRDP Iad eclarat, în răspunsul la interogator ( 322 dosar - Tribunalul București secția a VI-a comercială, raportat la fila 179 din același dosar) că în semestrul II al anului 2004 avea asigurate sursele de finanțare pentru derularea Contractului de execuție de lucrări nr. 151/11.10.2004, aspect relevant și de Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză ( 145 dosar nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a VI-a comercială), care atestă faptul că CNADNR "a plătit în anul 2005 cu prioritate anumiți contractori cu prestații efectuate în anul 2005 amânând nejustificat plăți aferente anului 2004, situație în care se află și facturile ce fac obiectul prezentului raport de expertiză".
Din interpretarea disp. art. 98 lit. b din OG nr. 60/2001 privind achizițiile publice reiese interdicția de derulare a procedurii pentru atribuirea unui contract de achiziție publică fără a avea alocate pentru anul în curs fondurile necesare în vederea îndeplinirii contractului, iar potrivit concluziei expertului de la fila 247 din același dosar "resursele financiare au fost asigurate în totalitate conform necesarului prestabilit, în mod constant, așa cum rezultă din deconturile privind cheltuielile finanțate justificatoare de la bugetul de stat - cu referire la drumurile naționale - prezentată de pârâtă la finele anului 2004 și 2005, precum și justificarea sumelor primite pentru aceste activități cu actualizările necesare făcute în decembrie (la încheierea perioadei de finanțare din anii 2004-2005).
Instanța apreciază că din textul mai sus invocat, al art. 98 lit. b din OG nr. 60/2001, se desprinde o prezumție în sensul existenței fondurilor alocate pentru contractul în cauză (de care este condiționată însăși posibilitatea derulării procedurii de licitație), prezumție care nu a doar că nu a fost înlăturată de pârâtă, dar, așa cum s-a arătat, raportul de expertiză contabilă întărește această prezumție.
Prin urmare, este inutilă analizarea aspectelor ce țin de scadența obligației de plată în raport de prevederile art. 18.1 alin. 4 din contract, scadența fiind certă.
Mai mult, această concluzie se desprinde implicit atât din ipoteza normei legale cuprinsă în art. 1 alin. 1 al HG nr. 726/2005, care vorbește despre "drepturi de creanță" (deci născute deja), cât și din Convenția nr. 14259/25.08.2005 care vorbește despre "sumeledatorate( subl. inst. deci scadente deja) de CNADNR".
7. Pârâta CNADNR a invocat lipsa culpei pentru neplata sumelor, astfel că nu ar putea fi antrenată răspunderea sa contractuală.
Curtea nu împărtășește această susținere. Astfel, fiind în prezența unei răspunderi contractuale, potrivit teoriei generale a obligațiilor, culpa, ca una din condițiile pentru antrenarea răspunderii contractuale, se prezumă din însuși faptul neonorării la scadență a obligației de către debitor, în speță a obligației de plată a prețului lucrărilor efectuate, prezumție pe care pârâta nu a înlăturat-
8. În lumina considerentelor ce preced, Curtea apreciază acțiunea reclamantei ca întemeiată în parte.
În consecință, în temeiul disp. art. 1066 cod civil raportat la art. 22.1 din convenția părților, instanța va obliga pârâta CNANDR, prin DRDP I, să achite reclamantei suma de 14.618.709,6 RON cu titlu de penalități de întârziere calculate până la concurența debitului principal.
În ce privește această din urmă limitare, Curtea are în vedere prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, potrivit cărora "Totalul penalităților pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. (1) și (2), nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul", această din urmă ipoteză nefiind întrunită în speță.
Referitor la suma solicitată în principal la plată de către reclamantă, instanța reține că aceasta a cuantificat doar suma scadentă până la data promovării acțiunii, din cuprinsul acțiunii și poziția procesuală constantă a acesteia pe întregul parcurs al soluționării pricinii reieșind că actualizarea la care se referă solicitarea acesteia nu vizează actualizarea sumei de 3.280.155,61 RON în raport de rata inflației, ci calculul în continuare al penalităților datorate, până în momentul plății efective a debitului principal, debit neachitat nici la momentul pronunțării prezentei.
Prin urmare, calcul a fost efectuat de expertul contabil, iar pentru zilele de întârziere ulterioare întocmirii raportului de expertiză de către instanța de judecată, care le-a limitat însă, așa cum s-a arătat, până la concurența debitului principal.
9. Fiind partea care a căzut în pretenții, aflându-se în culpă procesuală, pârâta CNADNR, prin DRDP I, va fi obligată - în temeiul disp. art. 274.pr.civ. - să achite reclamantei suma de 51.105,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B, cu sediul în mun. B, Calea nr. 145, jud. B, în contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA B, cu sediul în mun. B,-, sector 1, și COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI I, cu sediul în mun. I,-, jud. I, și, în consecință:
Obligă pârâta CNANDR, prin DRDP I, să achite reclamantei suma de 14.618.709,6 RON cu titlu de penalități de întârziere calculate până la concurența debitului principal.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 51.105,5 RON cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.5 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
