Despăgubire. Sentința 4281/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4281
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.12.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT gaze TRANS GAZ SA, având ca obiect "despăgubire".
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 25.11.2009 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2009 și a dispus următoarele:
CURTEA
Deliberând în condițiile art.260 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția Comercială la data de 03.02.2009 reclamanta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) în contradictoriu cu Societatea Națională de Transport Gaze SA a solicitat obligarea pârâtei la plata creanței certe lichide și exigibile în cuantum de 6.696.373,73 lei actualizată cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că suma de 6.696.373,73 lei este compusă din 4.555.285,63 lei reprezentând tarif aferent de dispecerizare în sectorul gazelor naturale acordată debitoarei în temeiul art. 46 din Legea nr. 351/2004 și suma de 2.141.088,10 lei reprezentând penalități calculate până la data de 20.01.2009 pentru neachitarea la scadență contravalorii facturilor pentru licență, în conformitate cu pct. 5, anexa 8 la Regulamentul pentru acordarea licențelor în sectorul gazelor naturale.
Reclamanta a mai arătat că, tariful aferent licenței de dispecerizare a fost calculat conform Regulamentului pentru acordarea licențelor și întrucât licența pentru dispecerizare a fost acordată pârâtei în baza Legii gazelor, creanța în speță reprezintă obligație legală pârâtei.
Susține că, în cazul tarifului pentru licența de dispecerizare nu este necesară recunoașterea formală a datoriei de către debitor întrucât aceasta îi incumbă în temeiul unui act normativ și demonstrează caracterul cert și absolut al creanței sale.
Conform pct. 5 din Nota la anexa nr. 8 din Regulamentul pentru acordarea licențelor în sectorul gazelor naturale are dreptul de percepe penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală debitului, inclusiv ziua plății.
Reclamanta susține că sunt îndeplinite și celelalte condiții cerute, creanța sa este lichidă întrucât câtimea (cuantumul) acesteia este precis determinat și opozabil debitorului în baza actului normativ și este de asemenea exigibilă întrucât caracterul creanței este actual, iar termenul stipulat pentru plată este îndeplinit.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 351/2004, HG nr. 784/2000.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București - Secția Comercială și în subsidiar, pe fond, a solicitat, respingerea acțiunii ca neîntemeiată ( 49).
Prin sentința comercială nr. 5569 din 06.04.2009 Tribunalul București - Secția a VI admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal pe motiv că tariful pentru licența de dispecerizare intră sub incidența disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, cauza fost înregistrată la data de 18.06.2009.
Reclamanta depus precizări prin care a arătat că tariful pentru acordarea unor licențe/autorizații nu este inclus în categoria taxelor reglementate de Codul fiscal ( 9).
Pârâta a depus, de asemenea, precizări și a susținut oral în ședința publică împrejurarea că, precizările reclamantei conduc la concluzia că invocat excepția de necompetență materială asupra căreia instanța trebuie să se pronunțe.
Analizând actele și lucrările din dosar, în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, pe excepția de necompetență materială și în subsidiar pe fond, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția de necompetență materială se constată că este neîntemeiată în raport de prev. Legii nr. 554/2004.
Art. 10 din Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile privind taxe, impozite, contribuții și datorii vamale sunt de competența instanțelor de contencios administrativ și fiscal.
pentru licența de dispecerizare este reglementat prin Regulamentul pentru acordarea licențelor în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Hotărâre de Guvern. Conform art. 4 din Legea gazelor naturale, politica statului în domeniul gazelor naturale constă în stabilirea obiectivelor sectorului gazelor naturale, iar politica este elaborată pe baza Programului de guvernare cu consultarea organismelor guvernamentale cu atribuții în domeniu avându-se în vedere evoluțiile pe termen, iar printre aceste evoluții la art. 4 alin. 2 lit. f) se prevede "asigurarea transparenței prețurilor și tarifelor reglementate la gazele naturale".
ANRE este un organism guvernamental cu atribuții în domeniul energiei și gazelor naturale finanțată pentru desfășurarea activității din fonduri proprii.
În componența fondurilor proprii intră și sumele încasate cu titlu de tarif pentru licențe care sunt destinate pentru asigurarea funcționării autorității publice cu atribuții în realizarea politicii statutului în domeniul energiei și gazelor naturale.
Ca atare, tariful pentru licența de dispecerizare stabilit ca fiind sumă (contribuție) anuală se încadrează în categoria "contribuțiilor" de natură publică prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Nu are relevanță faptul că tariful se percepe direct de către ANRE și nu prin vărsăminte la bugetul de stat, ori în fondurile speciale, și nici faptul că nu se încadrează în noțiunea de "fiscal" în accepțiunea Codului fiscal.
Art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu distinge cu privire la acest aspect. Legea cuprinde sintagma "litigii privind contribuții", fără a menționa ca aceste contribuții să fie vărsate la buget ori la fondurile speciale.
De asemenea, reclamanta este fără îndoială autoritate publică și nu un agent economic privat pentru califica tariful ca obligație comercială. Veniturile sale sunt de natură publică și nu de natură comercială.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiul privind un tarif pentru licență de dispecerizare, urmând să respingă ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale.
Pe fondul cauzei se reține că, prin HG nr. 784/2000 a fost aprobat Regulamentul privind acordarea autorizațiilor și licențelor în sectorul gazelor naturale.
În anexa nr. 8, tabelul al 2 - lea, s-au prevăzut tarife pentru licențe în funcție de activitatea desfășurată.
Pentru activitatea de la numărul curent 2 "transportul și dispecerizarea gazelor naturale", criteriul "cantitatea de gaze naturale transportată și dispecerizată", UM mii3, tariful anual lei/UM a fost reglementat la 375 lei/UM.
În raport de acest act normativ, reclamanta susține că pârâta datorează două tarife distincte și anume tariful pentru licența de transport gaze naturale nr. 40/12.01.2001, dar și tariful pentru licența de dispecerizare gazelor naturale nr. 561/13.01.2006, întrucât i-au fost acordate două licențe.
Mai arată că pârâta a achitat doar tariful pentru licența de transport și este debitoare cu tariful pentru licența de dispecerizare.
Curtea constată că solicitarea reclamantei este neîntemeiată întrucât actul normativ, HG nr. 784/2000 nu reglementează două tarife distincte, unul pentru licența de transport și unul pentru licența de dispecerizare.
Din anexa nr. 8 menționată anterior, rezultă în mod expres că tariful pentru licența acordată activităților de transport și dispecerizare este unul singur, nefiind relevantă împrejurarea că reclamanta emis două licențe.
Conform art. 56 alin. 3 din Constituția României privind contribuțiile financiare: "orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale".
În speță, tariful solicitat de reclamantă nu este expres reglementat de lege, ci unul dedus de reclamantă ca fiind datorat, iar în aceste condiții instanța nu poate aprecia acestă prestație ca fiind "stabilită de lege", conform accepțiunii date de art. 56 din Constituția României.
Ca atare, se constată că în speță nu este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă în favoarea reclamantei și faptul că pârâta a achitat tariful pentru transportul și dispecerizarea gazelor naturale prevăzut de actul normativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul Legii nr. 554/2004, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de necompetență materială ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, cu sediul în B,-, sector 2, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE TRANS GAZ SA, cu sediul în Mediaș, - nr. 1, județul S, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored. CB
4 ex.
30.12.2009
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria
