Despăgubire. Sentința 4382/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4382
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, prin avocat din cadrul Societății de avocați " & ", lipsind pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că pârâta a depus la data de 02.12.2009, prin serviciul "registratură" încă un exemplar din întâmpinare.
Reclamantul, prin avocat, depune înscrisuri din care rezultă situația despăgubirilor în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv faptul că nu s-au acordat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a pricinii.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la numirea unui evaluator care să procedeze la întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii titlului de despăgubire pentru apartamentele în litigiu în 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2009, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, obligarea acesteia din urmă să desemneze evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele menționate în dispoziția 4904/27.12.2005 a din imobilul situat în mun. B,- comun cu nr. 2G, sector 3, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat instanței că prin notificarea formulată în baza dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001 și înregistrată la executorul Judecătoresc sub nr. 848/2002 și 849/2002, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în mun. B,- comun cu nr. 2G, sector 3 (fost nr. 7, nr. 11,-), iar prin Dispoziția nr. 4904/27.12.2005 Primăria mun. Bar espins cererea de restituire în natură, propunând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Dispoziția fiind comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost înregistrată sub nr. 16632/CC.
Deși au trecut mai bine de 3 ani, dosarul este în continuare în așteptare; este real că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor și de emitere a titlului de despăgubiri, însă aceasta trebuit făcută în cadrul unui termen rezonabil, drept consacrat ca o garanție pentru soluționarea echitabilă atât în procedura prealabilă cât și în contencios, fiind statuat ca atare în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 15 septembrie 2009, pârâtul STATUL ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, arătând că, în cauză, a fost parcursă, din cadrul procedurii administrative, etapa transmiterii și înregistrării dosarului, precum și cea a analizării legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natură, stabilindu-se legalitatea acestei măsuri.
Pentru a proceda mai departe în vederea numirii unui evaluator, se impune completarea dosarului, transmis incomplet Comisiei Centrale, cu situația încasării despăgubirilor în temeiul Legii nr. 112/1995.
Mai mult, referitor la etapa evaluării, arată că aceasta este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale, dosarul reclamantului făcând parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.
Prin urmare, apreciază pârâtul, nu suntem în prezența unui refuz nejustificat, potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004.
În ședința publică din data de 30 septembrie 2009, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând obligarea la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii deciziei cu titlu de despăgubire, în termen de 5 zile de la data pronunțării hotărârii, sub sancțiunea unor penalități de 100 RON/zi de întârziere și amenda prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În raport de această completare a acțiunii reclamantului, pârâtul STATUL ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și-a precizat poziția procesuală în data de 2 decembrie 2009, în sensul respingerii acesteia, invocând lipsa caracterului nejustificat al refuzului; mai mult, solicitarea unor penalități în termen de 5 zile de la pronunțarea sentinței este o sarcină mult prea oneroasă în condițiile în care decizia Comisiei se emite numai în baza unui raport de evaluare ce se efectuează în termen de 45 de zile, raportul trebuind să fie acceptat de reclamant și aprobat de.
De asemenea, precizează că o hotărâre judecătorească se execută în 30 de zile, nu în 5 după cum solicită reclamantul.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Prin Dispoziția nr. 4904/27.12.2005, Primăria Municipiului B, prin Primarul General, a respins cererea reclamantului de restituire în natură a apartamentelor vândute în baza Legii nr. 112/1995 din imobilul situat în mun. B,- comun cu nr. 2G, sector 3 (fost nr. 7, nr. 11,-), dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru aceste apartamente ( 8).
2. Dispoziția a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul reclamantului fiind înregistrat în anul 2006 sub nr. 16632/C, or, nici până la data formulării acțiunii în instanță în anul 2009 și nici ulterior, până la pronunțarea prezentei sentințe, aceasta nu a finalizat procedura administrativă de soluționare a cererii de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri.
3. Potrivit disp. art. 16 alin. 4 și 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, "(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2)în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare".
4. Este real că legiuitorul nu a prevăzut un termen pentru analizarea și soluționarea acestor dosare, însă aceasta nu înseamnă că durata acestor proceduri poate fi atât de mare încât să aducă atingere dreptului reclamantului la aceste măsuri reparatorii, ea trebuind să se înscrie într-un termen rezonabil, termen care se consacră în practică în funcție de anumite situații de fapt, de greutăți întâmpinate în soluționarea cererilor, de numărul acestora, de măsura în care ele sunt imputabile instituției
Toate aceste considerente care constituie motive de întârziere în soluționarea dosarelor sunt aspecte care nu sunt imputabile reclamantului, iar până la un punct nici pârâtei; trecând însă peste un anumit termen rezonabil de soluționare a unei astfel de cereri, termen a cărui nesocotire duce la însăși negarea dreptului, care devine unul iluzoriu, peste acest moment nu mai interesează dificultățile întâmpinate de instituția pârâtă, mai exact ele nu o pot exonera sine die de obligațiile sale, statul trebuind să găsească soluții administrative pentru rezolvarea situației.
În situația de față, nimeni nu contestă numărul covârșitor de astfel de cereri, nici greutățile inerente în gestionarea unui asemenea număr de cereri, însă astfel de aspecte nu pot amâna la nesfârșit soluționarea dosarelor sau cel puțin efectuarea acelor prime demersuri care să complinească eventualele lipsuri ale dosarului, precum, în speță, situația despăgubirilor încasate în temeiul Legii nr. 112/2005.
5. În situația reclamantului, etapa analizării legalității dispoziției primarului, din perspectiva nerestituirii în natură a apartamentelor, a fost depășită, iar o eventuală cerere adresată Primăriei mun. B pentru comunicarea situației despăgubirilor nu s-a făcut nici măcar mențiunea, cu atât mai puțin dovada că ar fi fost transmisă. Prin urmare, instanța va lua în considerare că primele demersuri în dosarul reclamantului s-au făcut la mai bine de 3 ani de la înregistrarea dosarului la comisie.
6. Urmare a mențiunii din întâmpinarea pârâtei, referitor la necesitatea de completare a dosarului, reclamantul a completat dosarul, depunând adresa nr. 18192/05.10.2009 a Administrației Fondului Imobiliar din cadrul ( 29), care atestă că în evidențele sale "nu există nicio Hotărâre a Comisiei pentru aplicarea legii nr. 112/1995 privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în B,-".
Prin urmare, reține instanța, nu mai există nici un impediment, nici o etapă intermediară, pentru desemnarea evaluatorului.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea apreciază că refuzul pârâtei de soluționare a dosarului reclamantului, recte de desemnare a evaluatorului, prin demararea cu mare întârziere a etapelor de analiză a dosarului, este unul nejustificat, în accepțiunea vizată de art. 2 alin. 1lit. h din legea nr. 554/2004.
Susținerile pârâtei privind ordinea de soluționare a dosarelor pot fi reținute doar în măsura în care urmarea acestei ordini respectă rigorile termenului echitabil, la care s-a făcut referire mai sus.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța - în temeiul disp. art. 18 alin. 1 teza finală și art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 - va admite în parte acțiunea reclamantului și va obliga Comisia centrală pentru Stabilirea despăgubirilor, în temeiul art. 16 alin. 5 din Titlul VII Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, să desemneze un evaluator care să procedeze la întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii titlului de despăgubire pentru apartamentele 3 și 4 din imobilul situat în mun. B,-, sector 1, în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicabilă conducătorului instituției pârâte.
7. În privința termenului de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, instanța a avut în vedere prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executareahotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
Pretenția reclamantului privind stabilirea termenului de la pronunțarea hotărârii nu are temei legal, dimpotrivă o atare măsură ar contraveni prevederii susmenționate, care face referire la rămânerea irevocabilă a hotărârii, respectiv prevederii cuprinsă în art. 20 alin. 2 din aceeași lege, potrivit căruia, în materia contenciosului administrativ, recursul este suspensiv de executare, cu excepția situației prev. la art. 14 alin. 4, situație neincidentă în speță.
Prin urmare, această pretenție a reclamantului va fi respinsă.
Susținerea pârâtei în sensul că termenul de executare este de 30 de zile vizează situația, de asemenea neîntrunită în cauză, în care reclamantul nu solicită și instanța nu încuviințează un alt termen, așa cum rezultă din disp. art. 24 alin. 1 mai sus redat.
În egală măsură este nefondată apărarea Comisiei privind caracterul prea oneros al aplicării de sancțiuni în termen de 5 zile de la pronunțarea sentinței pe motiv că decizia Comisiei se emite numai în baza unui raport de evaluare ce se efectuează în termen de 45 de zile, raportul trebuind să fie acceptat de reclamant și aprobat de.
Pârâta omite faptul că acțiunea reclamantului are ca obiect doar desemnarea evaluatorului care să întocmească evaluareaîn vedereaemiterii ulterioare a titlului de despăgubire, neavând ca obiect (și) obligarea la emiterea titlului de despăgubire.
8. Reclamantul a mai solicitat, în vederea executării hotărârii, pe lângă amenda instituită în sarcina conducătorului instituției potrivit disp. art. 24 alin. 2 teza a I-a, și sancțiunea unor penalități de 100 RON/zi de întârziere.
Legea nr. 554/2004 nu prevede instituția penalităților pentru întârziere, însă dacă reclamantul a avut în vedere despăgubirile pentru întârziere prev. de art. 24 alin. 2 teza finală din Legea nr. 554/2004, cererea acestuia apare ca nefondată.
Aceste despăgubiri la care face referire art. 24 alin. 2 teza finală vizează exclusiv despăgubiri pentru întârziere în punerea în executare, deci pentru pagube produse de întârziere după expirarea termenului de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, stabilit de instanță pentru executare. Or, un astfel de prejudiciu nu s-a produs încă, fiind incertă și producerea lui în viitor.
Textul nu are în vedere întârzierea soluționării dosarului la Comisia Centrală, ci doar despăgubiri pentru întârzierea punerii în executare a hotărârii.
Potrivit art. 24 alin. 2 din legea contenciosului administrativ, " În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Reiese din acest text de lege, că aplicarea măsurilor se face subsecvent adoptării hotărârii judecătorești și rămânerii irevocabile a acesteia, iar nu prin însăși hotărârea dată în dosarul de fond, ci în faza de executare, după cum reiese atât din plasarea textului în capitolul 3 privindProcedura de executarecât și din însăși procedura prevăzută de art. 25 pentru soluționarea unei astfel de cereri.
Deși din lecturarea doar a acestui capitol ar reieși că și sancțiunea amenzii aplicată conducătorului instituției de către instanță poate fi dispusă tot doar în faza de executare, art. 18 alin. 6 din lege, privind soluțiile pe care le poate adopta instanța în dosarul de fond, prevede că "În toate situațiile, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare, precum și amenda prevăzută la art. 24 alin. (2)", urmând desigur ca amenda să devină aplicabilă doar în măsura neexecutării în termenul fixat de instanță.
Or, o astfel de soluție legislativă precum cea din art. 18 alin. 6 nu este reglementată și în privința despăgubirilor, cât timp ele nu pot fi evaluate înainte de a se produce, astfel că instanța va respinge această pretenție a reclamantului.
9. Fiind partea aflată în culpă, pârâta va fi obligată în temeiul art. 274.pr.civ. - să achite reclamantului suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial încuviințat în parte de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul procesual ales în mun. B,-,. 3, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în mun. B, Calea nr. 202, sector 1, și, în consecință:
Obligă pârâta să desemneze un evaluator care să procedeze la întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii titlului de despăgubire pentru apartamentele menționate în dispoziția 4904/27.12.2005 a din imobilul situat în mun. B,- comun cu nr. 2G, sector 3, în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicabilă conducătorului instituției pârâte.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge restul pretențiilor reclamantului.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
