Despăgubire. Sentința 4442/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4442
Ședința publică de la 15.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stănișor Denisa Angelica
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - D -, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 24.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, Curtea pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise și a delibera, a amânat pronunțarea la 30.11.2009, la 08.12.2009, apoi la 15.12.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Reclamanta -. C prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția comercială a chemat în judecată pe pârâta Agenția Domeniilor Statului B solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3.012.388.524 lei, reprezentând suma plătită de reclamantă cu titlu de redevență pentru anul 2003, și de susținere financiară reținută fără drept de pârâtă, prin convenția nr.4724/ 13 august 2004.
Prin cererea conexă înregistrată la aceiași instanță sub nr.2215/2005 reclamanta a solicitat obligarea aceleiași pârâte și la plata sumei de 4.532.885.800 lei, reprezentând cota parte de redevență aferentă anului 2002 și a sumei de 215.861.966 lei penalități de întârziere.
Tribunalul București - Secția a VI-a comercială prin încheierea de ședință din 6 octombrie 2006 respins ca neîntemeiată excepția de necompetență funcțională a instanței invocată de pârâtă, iar prin sentința comercială nr.8707/20 octombrie 2006 admis cererea principală a reclamantei și cererea conexă astfel cum au fost precizate, a obligat pârâta la plata sumei de 317.5 80,15 Ron reprezentând redevență plătită pentru 2003 și de 95.050,09 Ron dobândă legală, la 422.635,67 Ron redevență plătită pentru anul 2002 și la 21.536,19 Ron penalități, cu 15.974,96 Ron cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr.261/ 18 mai 2007 Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a comercială a admis apelul pârâtei Agenția Domeniilor Statului B, a anulat sentința comercială nr.8707/20 octombrie 2006 Tribunalului București - Secția a VI-a comercială, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a trimis cauza spre rejudecare Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr.2648/30 octombrie 2007 admis excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția comercială. A constatat conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal prin încheierea nr.1048/ 13 martie 2008 apreciat că nu există conflict negativ de competență, a scos cauza de pe rolul Înaltei Curți de și Justiție, trimițând dosarul la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin adresa înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a comercială a înaintat cauza spre competentă soluționare.
Tribunalul București - Secția a VI-a comercială prin sentința comercială nr.9985/30 septembrie 2008 admis excepția necompetenței materiale, a declinat competenta în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a comercială și constatând conflict negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.733/05.03.2009 pronunțată în dosarul nr- a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, reținând că pârâta ADS B, parte în contractul de concesiune menționat este o entitate publică centrală, în cauză fiind aplicabile disp. art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 22.04.2009.
Cu privire la excepția prescripției dreptului ca acțiune, Curtea reține că prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, această dată raportându-se la momentul constatării calamităților, respectiv 03.06.2002,când s-a emis actul de constatare a calamității.
În raport de data înregistrării acțiunii, 20.04.2005, reclamanta a formulat acțiunea în termen, astfel că va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la fondul cauzei analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Între Agenția Domeniilor Statului, în calitate de concedent, și Asociația Agricolă, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr.3/23.04.2001 având ca obiect transmiterea dreptului și obligației de exploatare agricolă a terenului în suprafață de 2972,02 ha pe următoarele categorii de folosință: 2940,21 ha arabil, 29,60 ha pășuni, 2,21 ha livezi, în schimbul unei redevențe, în conformitate cu obiectivele concedentului, precum și suprafața de 109,73 ha teren neagricol aferentă exploatației, din care: 4,59 ha păduri, 11,61 ha ape, 50,41 ha drumuri, 37,97 ha curți construcții, 5,15 ha neproductiv, pe o perioadă de 49 ani.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de reclamant, - NM SRL Cap reluat în patrimoniul său acțiunile deținute de Asociația Agricolă la - -, județul O, dobândite în baza contractului nr.03/23.04.2001 încheiat cu Agenția Domeniilor Statului și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, cât și contractul de concesiune nr.03/24.04.2001 (statutul societății reclamante - clauza 23).
, în temeiul contractului menționat, s-a obligat să plătească redevența reprezentând echivalentul în lei al sumei de 609 kg STAS/813/6$/ha anual pentru teren arabil; inclusiv plantații de livezi și 52 kg STAS/813/68/ha anual pentru pășuni în funcție de cotația de la Bursa Română de Mărfuri sau cotația bursieră de la, la momentul plății (clauzele 4.1 și 7.4).
În conformitate cu dispozițiile art.11. 1 din contract nerespectarea de către părțile contractante a obligațiilor cuprinse în contractul de concesiune atrage răspunderea contractuală a părții în culpă, cu excepția forței majore.
În conformitate cu dispozițiile art.l4.l forța majoră, în sensul contractului de concesionare, este cea definită de Codul civil. În sensul art.1082 și 1083 Cod civil. constituie forță majoră evenimentul care nu putea fi previzibil și care a pus în imposibilitate pe debitor să-și îndeplinească obligația contractuală, calamitatea ă fiind un caz de forță majoră în opinia instanței.
In ceea ce privește cererea principală
Curtea constată că pentru anul agricol 2003, pârâta a emis facturile fiscale nr.-/.2003, -/02.07.2003, -/01.10.2003. -/05.01.2004, -/23.03.2004, pentru valoarea totală de 4.255.387.093 lei.
În conformitate cu dispozițiile HG nr.1458/01.12.2003, art.1 s-a declarat stare de calamitate ă în zonele în care cultura de de toamnă a fost afectată de seceta excesivă, persistentă în timp și care afectează terenurile neirigate în primăvara-vara anului 2003, fenomen prevăzut la art.2 alin.1 din Legea nr.381 /2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură. Printre zonele calamitate, potrivit anexei - parte integrantă a hotărârii - se numără și Județul
Prin raportul de expertiză contabilă, plecându-se de la coeficientul general de calamitate determinat de comisiile de evaluare (conform înscrisurilor depuse la dosar - filele 15-24 - Dosar 1540/2005 - vo1.I), a fost stabilit în concret procentul de calamitate de 74,63 % (fila 120 - Dosar 1540/2005 - vol.I). Tot prin raportul de expertiză, răspunzând la obiectivele stabilite, s-a constatat că reclamanta a achitat în contul redevenței și penalităților stabilite pentru neplata la termen a redevenței facturate de ADS pentru anul 2004 suma de 5.043.735.380 lei (ROL) astfel: prinnr.13/07.04.2003suma de 216.337.402 lei, prinnr.13/23.03.2004suma de 1.933.013.276 lei, în urma compensării prin convenția nr.4724/13.08.2004 suma de 936.965.000 lei, prinnr.8/28.01.2005suma de 1.957.419.702 lei. S-a constatat împrejurarea că suma de 126.943.124 lei a fost destinată pentru a acoperi obligațiile aferente anului 2002, iar un ordin de plată aferent anului 2004 fost alocat pentru anul 2003 pentru a acoperi penalitățile restante, respectiv suma de 10.83 1.000 lei.
Totodată, având în vedere faptul că penalitățile aferente anului 2003, în sumă de 683.782.259 lei (ROL) nu fac obiectul cauzei, reclamanta solicitând sumele cu titlu de redevență, suma achitată de reclamantă și care va fi avută în vedere pentru anul 2003 este de 4.295.387.093 lei. Aplicând procentul de 74,63 %, valoarea de 1.079.585.548 lei (ROL) reprezintă suma ce trebuia plătită de reclamantă, diferența de 3.175.801.545 lei trebuind a fi restituită acesteia.
Având în vedere HG nr.1458/11.12.2003 și procesele-verbale de constatare și evaluarea pagubelor la culturile agricole, ținând seama și de constatările din raportul de expertiză, tribunalul apreciază că în speță sunt întrunite elementele forței majore, in conformitate cu dispozițiile art.1082 și 1083 Cod civil, art.ll.1 din contractul de concesiune.
În temeiul art.1088 alin.1 Cod civil, art.43 Cod comercial și OG nr.9/2000, pârât a datorează și dobânda legală pentru perioada martie-iunie 2005, calculată la suma de 317.580,15 RON (3.175.801.545 lei), în cuantum de 95.050,09 RON, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expert (răspunsul la obiectivul 3).
Apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare urmează a fi înlăturate, fiind onsiderate neîntemeiate de către instanță.
Astfel, chiar părțile la încheierea contractului, prin dispozițiile art.14.4, au avut in vedere calamitatea ă ca un caz de forță majoră. Pe de altă parte, art.32 din Legea nr.219 1998 în vigoare la momentul încheierii contractului de concesiune, arată că relațiile contractuale dintre concedent și concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii. În consecință, arată același articol, concesionarul nu va fi obligat să suporte creșterea sarcinilor legate de execuția obligațiilor sale, în cazul în care această creștere ar rezulta în urma unui caz de forță majoră sau unui caz fortuit.
În aceste condiții, afirmația pârâtei în sensul că forța majoră nu poate stinge obligația de plată întrucât aceasta are ca obiect plata unei sume de bani - bunuri de gen - reprezentând contravaloarea unei cantități de determinată generic, nu poate fi reținută în cauză.
Totodată, în opinia instanței, existența unor contracte de asigurare încheiate de reclamantă în anul 2003 referitoare la culturile agricole, nu determină corectarea sumei ce trebuie restituită reclamantei, întrucât acestea nu privesc ca risc asigurat seceta excesivă. În cauză nu s-a probat de către pârâtă că reclamanta ar fi beneficiat de vreo despăgubire cu privire la prejudiciul produs ca urmare a secetei, de la vreo societate de asigurare.
Intervenția cazului de forță majoră nu trebuia notificat părții cocontractante (acest lucru totuși s-a realizat), intervenția stării de calamitate fiind de notorietate, constatată ca atare prin HG nr.1458/11.12.2003.
În ceea ce privește suma de 936.965.000 lei, se constată că prin convenția nr.4724/13.08.2004, emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală D, s-a stabilit compensarea acestei sume cuvenită reclamantei cu titlu de susținere financiară a agriculturii de către stat, în conformitate cu prevederile art.6 alin.4 din Legea nr.268/2001 cu scadența datorată și neachitată la termen (aferentă anului 2003). Având în vedere forța majoră, suma de 936.965.000 lei fiind cuvenită reclamantei cu titlu de susținere financiară, în temeiul art.6 alin.4 din Legea nr.268/2001, trebuia restituită reclamantei.
Împrejurarea că reclamanta a primit despăgubiri pentru culturile calamitate în anul 2003, astfel cum rezultă din adresa nr.10745/24.10.2005 (fila 218 - vol.I) nu înlătură obligația pârâtei de a restitui suma reținută cu titlu de redevență, întrucât, în conformitate cu prevederile art.2 alin.2 din HG nr.1458/11.12.2003, nivelul maxim al despăgubirii este de 64 % din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului, urmărindu-se practic acoperirea prejudiciului încercat de producătorii agricoli (pierderile suferite datorate secetei). Pe de altă parte, forța majoră reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere. În acest context nu trebuie făcută confuzie între repararea prejudiciului încercat de o parte, ca urmare a intervenției unui eveniment independent de voința părților contractuale, de către autoritatea statală (în baza unor criterii ce țin de dezvoltarea economică) și invocarea de către aceeași parte a forței majore pentru înlăturarea răspunderii sale contractuale.
Referitor la cererea conexă
Reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 4.345.183.067 lei, sumă plătită cu titlu de redevență aferentă anului 2002, cât și la plata sumei de 215.861.966 lei sumă plătită de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere, în temeiul aceluiaș contract de concesiune nr.3/23.04.2001.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă (actul de constatare al calamității nr.1246/03.06.2002, actele adiționale și anexele aferente) coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert, media coeficientului de calamitate este de 84,85 % (defalcat pentru fiecare cultură: 75,57 % pentru și 84,24 % pentru ).
Pârâta a facturat cu titlu de redevență aferentă anului 2003, suma de 5.551.370.420 lei, raportul de expertiză contabilă stabilind că redevența plătită de reclamantă este în cuantum de 5.555.005.688 lei. Însă nu se vor avea în vedere sumele de 95.050.355 lei și 23.776.000 lei, întrucât acestea au fost plătite de - către ADS (astfel cum rezultă din cuprinsul cererii conexe - fila 2 și raportul de expertiză contabilă). În aceste condiții, în opinia instanței, reclamanta nu poate pretinde restituirea acestor sume întrucât plata a fost făcută de o altă persoană, distinctă de societatea reclamantă.
Pentru aceste considerente, se reține că redevența, plătită de reclamantă este în cuantum de 5.436.179.333 lei (ROL), redevența datorată în urma aplicării coeficientului de calamitate fiind de 1.209.822.621 lei (ROL), conform raportului de expertiză. Rezultă că suma ce trebuie restituită reclamantei este în cuantum de 5.226.356.712 lei ROL (422.635,67 RON).
Apărările pârâtei sunt considerate neîntemeiate de instanță pentru aceleași argumente, expuse la momentul analizării cererii principale.
In plus, se constată că sumele plătite prinnr.2/18.08.2000șinr.89/10.05.2002deși plătite cu titlu de garanții, acestea au fost reținute în contul sumelor datorate cu titlu de redevență (conform raportului de expertiză contabilă și calculului făcut de ADS - fila 155 - vo1.II). Totodată, Curtea recunoaște dreptul reclamantei de a-i fi restituite penalitățile de întârziere în cuantum de 21.536,19 RON și plătite de reclamantă (potrivit raportului de expertiză contabilă) întrucât întârzierea în îndeplinirea obligațiilor s-a datorat cazului de forță majoră care exclude culpa contractuală a reclamantei conform art.1082 și 969 Cod civil.
Așa fiind, Curtea va admite acțiunea principală și conexă cererea conexă, astfel cum au fost precizate și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 422.635,67 lei, reprezentând plata nedatorată cu titlu de redevență aferentă anului 2002; 21.536,19 lei, cu titlu de penalități și -,15 lei, reprezentând redevență aferentă anului 2003; 95050 lei dobândă legală aferentă perioadei martie - iunie 2005.
Va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 15.974,96 lei, cheltuieli de judecată, în temeiul disp. art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Admite acțiunile principală și conexă a așa cum au fost precizate de reclamanta -. actualmente - D -, cu sediul C,-, județul D, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumelor: 422.635,67 lei, reprezentând plata nedatorată cu titlu de redevență aferentă anului 2002; 21.536,19 lei, cu titlu de penalități și -,15 lei, reprezentând redevență aferentă anului 2003; 95050 lei dobândă legală aferentă perioadei martie - iunie 2005.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 15.974,96 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publica, astăzi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
-
Red.
Gh./4 ex.
25.02.2010
Președinte:Stănișor Denisa AngelicaJudecători:Stănișor Denisa Angelica
