Despăgubire. Sentința 472/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 472
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - DIRECȚIA PENTRU ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR ÎN, având ca obiect despăgubire în baza Deciziei nr. 1870/FF din 13 martie 2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat de la Baroul Sălaj, cu împuternicire avocațială la fila 3 din dosarul Tribunalului Sălaj, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al treilea termen de judecată după declinare, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Reprezentantul reclamantei arată că acțiunea promovată are ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unui titlu de plată, respectiv plata cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii, în cazul admiterii acțiunii.
În legătură cu excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă, reprezentantul reclamantei solicită acordarea unui nou termen de judecată deoarece consideră că pârâta nu face dovada inexistenței fondurilor bănești în contul său, sens în care solicită instanței efectuarea unei adrese pentru a se confirma existența fondurilor bănești sau nu. Revine și arată că nu solicită amânarea judecării cauzei și nici amânarea pronunțării hotărârii. Totodată solicită unirea excepției prematurității cu fondul cauzei.
Curtea, în temeiul art. 137.pr.civ. unește excepția prematurității formulării acțiunii cu fondul cauzei și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a explicitat astăzi, în instanță, pentru motivele arătate, cu plata cheltuielilor de judecată justificate la dosar și dobânda legală de la data promovării acțiunii. Apreciază că excepția prematurității este neîntemeiată și că nu a fost dovedită lipsa disponibilităților fondurilor bănești.
CURTEA:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 28 aprilie 2009 sub nr- la Tribunalul Sălaj, reclamanta, în contradictoriu cu AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - DIRECȚIA PENTRU ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR a solicitat instanței a fi obligată pârâta să vireze suma de 78.369,25 RON cu titlu de despăgubiri conform deciziei nr. 1.870/FF a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv a opțiunii de valorificare a deciziei cu dobânda legală aferentă sumei precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor solicitate, reclamanta a arătat că a inițiat, în condițiile legii, demersul de a fi despăgubită pentru imobilul preluat abuziv, iar acesta s-a finalizat cu emiterea deciziei nr. 1.879/FF ( 7 dosar).
Ulterior, pentru valorificarea actului emis și dat fiind necontestarea acestuia, s-a adresat autorității pârâte formulând cererea de opțiune ( 46 dosar), dar întrucât i s-a răspuns că nu este în măsură să fie despăgubită deoarece nu se dispune de lichidități financiare ( 5, dosar) s-a adresat instanței, în considerarea că scuza nu poate fi primită; scopul despăgubirii fiind acela de a dezdăuna cât mai repede persoanele cărora statul le-a luat abuziv imobilele.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinarea depusă, intimata a invocat excepția necompetenței fundamentat pe aceea că s-a contestat refuzul unei autorități centrale și sunt aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1.pr.civ.
Totodată, s-a invocat excepția prematurității, în considerarea că în condițiile legii, art. 18 lit. a Titlul VII al Legii nr. 247/2005, emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor se dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare, în ordinea depunerii cererilor și ca atare, nu sunt întrunite cerințele, respectiv existența titlului și ordinea, în situația în care în prezent despăgubirile s-au efectuat până la nr. 03085/25.02.2008, iar cererea reclamantei a fost înregistrată cu nr. 04006/06.05.2008.
Referitor la fond, pârâta a solicitat respingerea, în considerarea că transferul despăgubirilor se face în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților; că sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar se asigură până la listarea la Bursă a Fondul "Proprietatea" din dividendele oferite acțiunilor deținute de stat la Fondul "Proprietatea" și în completare de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Se susține de asemenea că în vederea acordării despăgubirilor, direcția emite titluri de plată și respectiv conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, iar valorificarea titlurilor de despăgubire se face în 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni calendaristice de la prima ședință de tranzacție a acțiunilor emise de Fondul "Proprietatea".
Tot astfel, se susține că plata despăgubirilor s-a realizat în limita disponibilităților financiare corespunzătoare primei tranșe până la dosarul cu opțiune înregistrat sub nr. 03038/25.02.2008; că actele normative nu conțin reglementări cu privire la actualizarea sumelor stabilite prin decizie, în raport de rata inflației, de cursul euro sau dobânda.
Verificând cele invocate și reținând incidența art. 3.pr.civ. la data de 5 iunie 2009, prin sentința nr. 1.320 Tribunalul Sălaja admis excepția necompetenței și a declinat competența în favoarea Curții de APEL CLUJ.
În acest context, prin intermediul apărătorului, reclamanta a precizat că demersul său vizează obligarea la emiterea titlului, respectiv virarea sumei de 78.369,25 lei, cu titlu de despăgubire conform deciziei nr. 1.870/FF, cu dobânda legală aferentă sumei începând cu data de 28 aprilie 2009.
Analizând așadar susținerile părților, Curtea reține următoarele:
În condițiile reglementărilor ce au vizat restituirea, respectiv măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reclamanta s-a adresat autorității competente, iar demersul său s-a finalizat cu statuarea prin decizia nr. 1.870/FF că este persoană îndreptățită la despăgubiri în sumă de 78.369,25 RON ( 7 - 8, dosar).
Dat fiind obținerea titlului de despăgubire, la data de 06.05.2008, reclamanta s-a adresat pârâtei pentru acordarea despăgubirilor depunând în acest sens cererea de opțiune nr. 04006 ( 46 dosar) prin care opta pentru despăgubiri integrale în numerar.
Față de solicitarea formulată, ulterior reclamanta a adresat un memoriu, iar prin adresa nr. -/2009 i-a comunicat faptul că în conformitate cu prev. Legii nr. 247/2005, persoanele îndreptățite la despăgubiri pot opta pentru despăgubiri în numerar până la 500.000 lei, sumele peste această valoare pot fi convertite în acțiuni la Fondul "Proprietatea"; că plata despăgubirilor în numerar se face în tranșe; transferul despăgubirilor are loc în 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare în contul, iar raportat la dispozițiile legii, plata s-a realizat până la dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 02931/12.02.2008 și în prezent nu de dispune de lichidități.
În aceste condiții, nemulțumită fiind, reclamanta s-a adresat instanței susținând că refuzul autorității este nejustificat, raportat la scopul legii de dezdăunare cât mai repede a persoanelor cărora statul le-a luat abuziv imobilele.
Față de argumentele aduse, pârâta a susținut, în esență, respectarea prevederilor Legii nr. 247/2005 și limita despăgubirilor - în raport de disponibilități/lichidități.
Actul normativ evocat de ambele părți Legea nr. 247/2005 prin dispozițiile art. 18 alin. 1 prevede ca: "(1) După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în în vederea efectuării operațiunilor de plată".
Același act normativ prin dispozițiile art. 181prevede că "(1) Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora într-una din modalitățile prevăzute în prezenta secțiune.
(2) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.
(3) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 lei, titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa:
a) să solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul Proprietatea sau
b) să solicite primirea de titluri de plată, în condițiile art. 14^1 și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art.3 lit. h) din lege și, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul "Proprietatea".
(4) Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul Proprietatea".
Tot astfel art. 182prevede că: "În cazul prevăzut la art. 18^1 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel:
a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare;
b) dacă optează pentru valorificarea titlului de despăgubire exclusiv prin conversia acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care în baza solicitării exprese a persoanei despăgubite și după reținerea titlului de despăgubire în original, dispune realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea și instructează depozitarul central al acțiunilor emise de Fondul Proprietatea să înregistreze persoana despăgubită în registrul acționarilor Fondului Proprietatea".
Din actul normativ enunțat rezultă că în operațiunea de administrare, de valorificare a titlurilor de despăgubire, în raport de voința expresă a persoanei, legiuitorul a stabilit anumite termene, reguli. Ca urmare, și în soluționarea cererii vizând emiterea titlului de plată, virarea sumelor se impune soluționarea într-un termen rezonabil.
În speță, se observă că reclamanta a solicitat prin cererea de opțiune despăgubiri în numerar; de la această solicitare a trecut mai bine de un an și cererea nu a fost rezolvată. Prin justificarea lipsei disponibilităților/lichidităților și în condițiile în care nu s-a făcut nici un demers pentru o eventuală creditare, ordonare adresată Ministerului Economiei și Finanțelor, Guvernului sau altor autorități de a face eficace fondul, disponibilitățile, deși nu doar Legea nr. 247/2005 permite aceasta.
Modalitatea de aplicare și rezolvare a cererii reclamantei este defectuoasă și omite disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție ce prevăd că "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale". Or, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea deciziei de despăgubire reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea titlului de plată, autoritatea administrativă încalcă reclamantei dreptul la respectarea bunurilor sale.
Sub acest aspect, autoritatea pârâtă poate obiecta în sensul că: este statuată o condiție - lichiditatea și un termen de plată. Această susținere nu poate fi primită deoarece se omite a avea în vedere că nu doar în condițiile art. 6 din Convenție ci și în condițiile Legii nr. 247/2005, autoritatea are abilitatea să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus analizării de către reclamantă dar și obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare în cadrul legii date de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Refuzul acestei autorități pe ideea lichidității și a termenului încalcă dreptul reclamantei la respectarea bunului în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției și constituie un abuz ce nu poate fi acceptat din perspectiva termenului rezonabil. Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în procedura prealabilă întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege. Reclamanta, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său însă acest drept real s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de justificarea mai sus menționată, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate de reclamantă, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor Convenției.
Din această ultimă perspectivă, nu trebuie trecut neobservat că jurisprudența Curții Europene a statuat, de pildă, în privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, principiul potrivit căruia el se apreciază în funcție de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența Curții privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorității competente precum și procesului pentru cei interesați (cauza Manole împotriva României).
În privința acelorași proceduri, în cauza Belasin contra României s-a reținut că ordonanța adoptată (OUG nr. 81/2007) vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de către stat, însă cu toate acestea, până în prezent Fondul "Proprietatea" nu funcționează într-o manieră susceptibilă de a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor.
De asemenea, în cazul Daicovicescu contra României, Curtea a statuat că constarea unei încălcări implică pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele, astfel încât să se stabilească pe cât posibil situația anterioară acesteia.
Tot astfel, în cauza Braniowschi contra Poloniei, Curtea s-a pronunțat în sensul că statele sunt obligate nu doar să respecte și să aplice într-o modalitate previzibilă și coerentă legile pe care le adoptă, ci și să garanteze condițiile legale și practice, să elimine incompatibilitățile și obstacolele pentru exercitarea efectivă a dreptului patrimonial precum și să îndeplinească în timp util într-o modalitate concretă și coerentă promisiunile legislative.
În speță, nu se poate vorbi de un termen rezonabil, dacă se ia în considerare timpul scurs din momentul solicitării despăgubirilor în fața autorităților, iar apoi al plății, din momentul opțiunii - 06.05.2008, cât și timpul stabilit pentru soluționarea cererii de opțiune și nici de o eficacitate în sensul protejării dreptului, de o luare a măsurilor necesare și de reparație justă.
Reclamanta a fost lipsită în mod arbitrar de dreptul său, de prerogativele dreptului de proprietate, fiind necesară instituirea unei proceduri, măsuri rapide și eficiente care să permită reparația echitabilă. Această procedură a fost îngreunată, în considerarea lipsei disponibilităților bănești, însă, așa cum s-a mai arătat, aceasta nu poate justifica neaplicarea într-un termen rezonabil a dispozițiilor de plată; iar în acest sens Curtea Europeană s-a pronunțat "statuând că lipsa de fonduri nu justifică neaplicarea unei hotărâri definitive", concept care cuprinde și existența unei decizii a unei autorități administrative întrucât obligația de a pune în executare o astfel de hotărâre revine statului (cauza Ramadhi împotriva ).
Curtea a mai precizat că dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o deciziei judiciară și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți sau să se bucure de efect parțial ( împotriva Italiei).
Tot astfel, Curtea a statuat că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările, însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze sau întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare, a procedurii pierd orice rațiune de a fi.
proceduri ce vizează stabilire, plata despăgubirilor imobilelor preluate abuziv poate fi echivalentă cu modalitatea de punere în executare a drepturilor printr-o hotărâre, iar legat de acest aspect, Curtea a mai precizat, în jurisprudență că omisiunea autorităților de a se conforma în termen rezonabil unei decizii definitive, poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1.
Prin urmare, plecând de la cele înscrise în Convenție, susținerile reclamantei cu privire la nesoluționarea cererii de opțiune, la emiterea titlului de plată și respectiv virare, sunt întemeiate și urmează a fi admise.
În plus, și susținerile reclamantei cu privire la dobândă de la data promovării acțiunii în instanță se apreciază că sunt întemeiate întrucât neactualizarea despăgubirilor adăugate la durata procedurii urmate; la nesoluționare cererii de opțiune nu este compatibilă cu un remediu rapid și eficient, iar exigențele unei bune administrări la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.
Desigur, se susține de pârâtă că nu există dispoziții legale care să se referă în mod expres la situația litigioasă. Această susținere nu poate fi reținută, în condițiile în care Curtea Europeană s-a pronunțat constant că este necesar un remediu rapid, eficient și o reparație echitabilă a prejudiciului suferit.
Nici susținerile referitoare la prematuritate, invocate de pârâtă, nu pot fi reținute, în principal, pe considerentele anterioare referitoare la întârzierea nejustificată în timp a procedurii și la caracterul vătămător asupra drepturilor patrimoniale ale reclamantei, pe care o are această întârziere nejustificată a realizării efective a dreptului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prematurității cererii invocată de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Cl., nr. 202.
Admite acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în J,-, jud. S împotriva pârâtei DIRECȚIA PENTRU ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR - DIRECȚIA PENTRU ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR ÎN.
Obligă pârâta să emită titlul de plată, respectiv să vireze reclamantei suma de 78.369,25 RON cu titlu de despăgubire conform Deciziei nr. 1.870/FF a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu dobânda legală aferentă sumei arătate începând cu data de 28 aprilie 2009.
Obligă pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red.
Dact./4 ex./12.11.2009.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
