Despăgubire. Decizia 472/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 472/CA
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta, cu domiciliul în C,-, -A3,.A, parter,.3, județ C, împotriva sentinței civile nr.1816 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru recurenta reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.24290 și consilier juridic, pentru intimatul pârât Inspectoratul Școlar Județean C, în baza delegației nr.6481/16.09.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen, timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- din 15.09.2009.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Inspectoratul Școlar Județean C, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru administrarea probatoriilor, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Inspectoratul Școlar Județean C, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr.6481/ 118/11.08.2008, astfel cum a fost precizată, reclamanta în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN Cas olicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.600.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral creat, cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, prin aplicarea greșită a Legii învățământului la edictarea Metodologică privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar - Anexa la Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr.2573/09.11.2007, respectiv art.49 alin.(3), pârâtul a creat posibilitatea organelor de conducere din teritoriu, respectiv din partea Inspectoratului Județean Școlar C, de a respinge nejustificat înscrierea sa la examen pentru ocuparea unui post în învățământul preuniversitar.
Acest fapt este motivat de împrejurarea că norma permite pârâtei refuzul dreptului petentei de a formula contestație împotriva rezultatelor afișate anterior.
A susținut reclamanta că, în prezent este respinsă nejustificat de la înscrierea la concursul de ocupare a unui post în învățământul preuniversitar constănțean, deși are pregătirea necesară, deține studii post universitare și este doctorand în pictură la Universitatea din
Având în vedere că în județul C, datorită modalității de aplicare a legilor de către inspectorii școlari nu a avut posibilitatea să se înscrie la examenul de suplinitor al unui profesor de desen în localitatea, susține reclamanta că, fapta cauzatoare de prejudicii o constituie actul administrativ al pârâtei, prin care s-a făcut posibil arbitrariul și abuzul în ocuparea unui post în învățământul preuniversitar constănțean.
produsă este aceea a lipsei de venituri care are caracter incert, nedeterminat, respectiv până când în Inspectoratul Județean C se va crea posibilitatea de către pârât să se modifice metodologia și să se aplice în mod corect legea învățământului și celelalte norme în vigoare pentru ca orice persoană să se poată înscrie la examenul de ocupare a unui post în învățământul preuniversitar, să beneficieze de dreptul la contestație, iar ulterior să poată beneficia de dreptul de a susține examen de înscriere pe orice post în învățământul preuniversitar.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că prin acțiunea formulată, reclamanta susține faptul că la data de 11 iunie, respectiv 13 iunie 2008, nu i s-a permis depunerea dosarului de înscriere la Casa Corpului Didactic C pentru Concursul Național pentru ocuparea posturilor didactice vacante din 16 iulie 2008 și pentru Concursul de din data de 22 august 2008, pentru nici una din catedrele de la Colegiul Național " "
Pârâtul a învederat că reclamantei nu i-a fost lezat în nici un fel dreptul de a se înscrie la concurs dosarul fiind depus la instituție și nicidecum nu i-a fost reclamantei îngrădit dreptul de a participa la concurs.
A menționat pârâtul faptul că opinia sa vis-a-vis de evenimentele petrecute în data de 16.07.2008 în cadrul Concursului Național de desfășurat la Centrul nr.1 Colegiul comercial I este cu totul alta, motiv pentru care va depune o copie a procesului verbal încheiat de comisie în respectivul centru.
Referitor la cererea de daune de natură morală, a precizat că nu au fost prejudiciate demersurile efectuate de reclamantă.
Prin sentința civilă nr.1816 din 15 decembrie 2008, Tribunalul Constanța a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, prin prisma excepției invocate, că excepția inadmisibilității este întemeiată.
Potrivit disp. art.8 alin.(1) din Legea nr.554/2004 modificată, "orice persoană vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.1 lit."h", poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual, reparații pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său sau prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
În raport de textul de lege enunțat, s-a reținut de instanța de fond că reclamantul are dreptul de a cere ca instanța judecătorească să-l despăgubească pentru daunele pe care i le-a produs actul administrativ atacat în justiție sau pentru refuzul de a emite un act administrativ sau orice altă măsură necesară pentru înlăturarea încălcării dreptului recunoscut de lege reclamantului.
Astfel, instanțele judecătorești au la dispoziție o cale procedurală de a înlătura pasivitatea autorităților administrative și de a le obliga să se pronunțe asupra cererilor ce le sunt adresate.
S-a reținut că, în funcție de obiectul principal al acțiunii, sunt formulate potrivit intereselor reclamantului, capete de cerere secundare care vor conduce, în cazul admiterii acțiunii, la soluția obligării autorității la plata despăgubirilor pentru daune (materiale sau morale).
Drept urmare, cererea dedusă judecății, care are ca obiect doar obligarea autorității administrative la plata daunelor morale de 3.600.000 lei fără ca în prealabil să se solicite anularea unui act administrativ vătămător raportat la textele de lege enunțate, apare inadmisibilă, fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
- instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ în soluționarea cererii dedusă judecății pentru clarificarea raportului juridic litigios;
- daunele civile solicitate sunt justificate de rezolvarea abuzivă a solicitărilor recurentei necesare ocupării unui post de profesor în cadrul organigramei intimatei pârâte ce determină imposibilitatea realizării dreptului său de a profesa, datorită imposibilității de a susține un examen.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins conform art.312 Cod pr.civilă, apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:
Recurenta a dedus judecății acțiunea având ca obiect obligarea autorității administrative la plata de daune morale în sumă de 3.600.000 lei, cu motivația în esență că, nu i s-a permis de către autoritate a se înscrie și a susține concursul în vederea ocupării uneia din catedrele de la Colegiul Național de Arte " " C, respectiv în data de 11 iunie și în data de 13 iunie 2008, pentru ocuparea posturilor didactice vacante din 16 iulie 2008 și pentru Concursul de din data de 22 august 2008.
Acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă de către instanța de fond, prin admiterea excepției inadmisibilității invocată din oficiu, la termenul de judecată din 12 decembrie 2008, după ce, în prealabil, au fost solicitate precizări recurentei legate de obiectul acțiunii dedusă judecății, așa explicându-se precizările formulate de recurentă, depuse la dosar în ședința publică din 24 octombrie 2008 (filele 56-57 dos.fond).
Potrivit art.8 din legea contenciosului administrativ, pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative, tipice sau asimilate.
Numai în acest cadru procesual instanța este investită să analizeze existența unei atingeri aduse unui drept ori unui interes legitim, nefiind de conceput o cerere de chemare în judecată prin care să se solicite constatarea sau recunoașterea dreptului sau interesului legitim, independent de existența unei practici administrative vătămătoare.
Cu alte cuvinte, pe calea contenciosului administrativ nu se poate pretinde o conduită generală din partea autorității publice într-un domeniu de activitate.
Astfel, art.1 al.1 din Legea nr.554/2004 prevede că "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Alineatul 11al art.8 din legea contenciosului administrativ, nuanțează însă această reglementare în sensul că, persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
Trebuie reținut că al.1 al art.8 din lege se referă, atât la atacul în justiție alactului administrativ tipic,adică al manifestăriiunilaterale exprese de voință,cât și la atacul în justiție alactului administrativ atipic,adică atăcerii,respectiv arefuzului nejustificat.
Aceste dispoziții vin să contureze și sfera subiectelor obligate să introducă plângere prealabilă, completând art.7 din lege, și prin urmare, acțiunea va avea ca obiect anularea actului administrativ sau obligarea la emiterea actului administrativ, urmate de repararea pagubei pentru realizarea dreptului.
Recurenta a înțeles a critica hotărârea pronunțată de către instanța de fond sub aspectulprincipiului rolului activ al judecătorului, care se manifestă în fapt în următoarele aspecte principale:
- judecătorul dă calificare exactă cererii, în funcție de conținutul său, iar nu în funcție de denumirea dată de parte;
- judecătorul conduce desfășurarea procesului, veghind la respectarea dispozițiilor legale;
- judecătorul poate invoca din oficiu încălcarea normelor imperative;
- judecătorul dă îndrumări părților și cere explicații acestora, ori ordonă probe din oficiu.
Susținerea recurentei precum că, în situația constatării neîndeplinirii cerințelor de admisibilitate ale cererii, instanța era datoare a califica cauza în raport de obiectul acesteia și calitatea părților, nu poate fi primită deoarece, pe de o parte ar presupune o antepronunțare, iar pe de altă parte, în speță, instanța a calificat obiectul acțiunii urmare capătului de cerere dedus judecății, reiterat chiar și prin precizări, și care este discutat în motivele de recurs.
În speță, nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, din care să reiasă că, "daunele civile solicitate sunt justificate de rezolvarea abuzivă a solicitărilor sale de a ocupa un post de profesor în cadrul organigramei intimatei pârâte, precum și de faptul că, inspectorii școlari care se ocupă de organizarea examenelor de ocuparea posturilor, îi refuză nejustificat să acceadă la un loc de muncă potrivit pregătirii sale profesionale", astfel cum susține recurenta.
Atât timp cât, o eventuală pagubă cauzată unei persoane vătămate într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim esteîntr-o legătură directă și permanentă cu actul administrativ nelegal,indiferent care este pretenția concretă a reclamantului, acest obiect al acțiunii trebuie să se încadreze în limitele competenței acordate unei instanțe judecătorești, fără a se realiza o substituire a judecătorului în competența autorității.
În concluzie, persoana vătămată poate solicita alături de anularea actului administrativ unilateral și repararea pagubei cauzate, putând deduce judecății pretenții concrete, dar numai în această manieră și nicidecum printr-o cerere separată, astfel cum sugerează recurenta.
Pentru toate considerentele sus-expuse, reținând că în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, dispunând respingerea acesteia ca inadmisibilă, cum nu sunt motive pentru reformarea sa, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta, cu domiciliul în C,-, -A3,.A, parter,.3, județ C, împotriva sentinței civile nr.1816 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect despăgubire.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red--
Dact.DS -2 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
