Despăgubire. Decizia 650/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 650/R-C/20 06 2008
Ședința publică din 20 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile formulate de reclamanta - TRANS SRL, cu sediul în Rm. V,-, -ranscozia,. Parter,..4, județ V, și pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - ARR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței nr. 577 din 08.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată - pârâtă fiind AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ ARR - AGENȚIA, cu sediul în Rm.V,-, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra recursurilor au avut loc în ședința din 13.06.2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 20.06.2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.577 din 8 aprilie 2008 a Tribunalului Vâlceaa fost dmisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Trans, și au fost obligate pârâtele Autoritatea Rutieră Română () și Autoritatea Rutieră Română - Agenția V, ( - Agenția V) la plata sumei de 103.868 lei, despăgubiri către reclamantă pentru împiedicarea efectuării traseului 108 G - - C-N în perioada 1 iulie 2006 - 20 martie 2007; de asemenea, au fost obligate pârâtele să recunoască și să acorde reclamantei vechimea pe traseul 108 G - - C-N pe perioada 1 iulie 2006 - 20 martie 2007.
Pentru a pronunța această sentință,tribunalula reținut că - Trans SRL a solicitat obligarea ARR și a ARR - Agenția V, la plata sumei de 100.000, stabilită provizoriu, cu titlu de daune pentru refuzul eliberării liecenței de transport pe traseul G-- C -N, pe perioada 1.07. 2006- 20 03 2007 și să-i recunoască vechimea pe traseu pe perioada arătată; sub motiv că, la 5 mai 2006 reclamantei i-a fost atribuit traseul 108 G - - C-N ca urmare a câștigării licitației de atribuire electronică, însă pârâtele au refuzat nejustificat eliberarea licenței de execuție; că, prin decizia nr. 222/R-C din 9 martie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, a fost anulat actul nr. 645 din 29 iunie 2006 emis de ARR - Agenția V și au fost obligate pârâtele să emită licența de execuție pentru traseul 108 G - - C-N; că, licența de execuție pentru traseul menționat a fost emisă de pârâtă la 20 martie 2007 și ca atare reclamanta este îndreptățită să solicite despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2006 - 20 martie 2007 întrucât a fost înlăturată nejustificat de la executarea serviciului de transport pe perioada amintită.
Analizând excepția lipesi competenței materiale formulată de pârâta ARR,tribunalul, prin încheierea din 5 iulie 2007 a respins excepția arătată reținând că actul care a generat prejudiciul în litigiu a fost emis de autoritatea locală: ARR - Agenția V și deci el este competent să soluționeze litigiul.
Analizând pe fond litigiul,tribunalula dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul efectiv suferit de reclamantă în perioada 1 iulie 2006 - 20 martie 2007, prin neefectuarea traseului 108 determinat prin numărul de locuri din autovehicule folosite pentru efectuarea traseului, prețul biletelor de călătorie și numărul de curse ( 36-39 dosar) ca și a beneficiului nerealizat prin calcularea cheltuielilor suplimentare (dobânzi bancare, dobânzi la contractele de leasing, etc.) pe care le-a efectuat ca urmare a lipsei de folosință a sumelor ce ar fi rezultat din încasările zilnice
Din raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul, cu completările ulterioare, în raport de obiecțiunile formulate de părți (filele 67-127; 128-137; 166-173; 191-192; 226-242; 273-279, 281-187; 298-331),tribunalula reținut că prejudiciul suferit de reclamantă aferent perioadei 1 iulie 2006 - 20 martie 2007 prin împiedicarea executării serviciului de transport pe traseul 108 G - - C-N este de 103.868 lei (fila 299 dosar). Cuantumul arătat reprezentând diferența între profitul ce putea fi realizat de reclamantă dacă efectua traseul 108 G - - C-N și profitul realizat pe traseul 51 C - Reșița la care a fost adăugat beneficiul nerealizat ca și a cheltuielilor ocazionate de contractarea leasingului pentru autovehiculele B-51- și B-52-.
Analizând opinia expertului desemnat în cauză de instanță și a experților observatori,tribunalula constatat că este corect modul de calcul al prejudiciului, utilizat de expertul desemnat de instanță iar cel al experților observatori este subiectiv și, ca atare, din acest motiv nu s-a ajuns la un punct de vedere comun; că, în raport de obiectivele stabilite de instanță expertul desemnat de instanță a stabilit corect prejudiciul suferit de reclamantă pentru perioada 1 iulie 2006 - 19 martie 2007, prin neefectuarea traseului 108 G - - C-N, la suma de 103.868 lei; și că, nu poate fi reținută părerea experților observatori prin care aceștia afirmă un prejudiciu mai mare sau mai mic în funcție de interesul celui care l-a ales.
În acest sens, tribunalul a reținut că nu poate fi împărtășită opinia expertului observator desemnat de pârâte în persoana expertei contabile prin care aceasta susține că în perioada 1 iulie 2006 - 19 martie 2007 autovehiculele B-51- și B-52- au înregistrat, ca urmare a efectuării altor trasee decât traseul G - - C-N, o pierdere de 17.839,45 lei, față de suma de 24.138,34 lei cât a stabilit expertul desemnat de instanță; în realitate, diferența arătată fiind rezultatul unor venituri diferite luate ca bază de calcul pentru perioada respectivă în ceea ce privește autovehiculele menționate.
De asemenea, teza expertului observator prin care acesta susține că pierderea pe care a înregistrat-o reclamanta prin neefectuarea traseului pentru care a câștigat licitația este mult mai mare întrucât ar trebui luate în calcul încasările pe perioada respectivă care se ridică la suma de 561.429 lei și nu la suma de 421.709 lei, cât a calculat expertul desemnat de instanță, a fost înlăturată detribunal,acesta reținând că modul de calcul al expertului desemnat de instanță este corect întrucât pentru perioada dedusă judecății s-au avut în vedere încasările zilnice determinate prin numărul de locuri din autovehicule, prețul biletelor de călătorie și numărul de curse/semicurse pe traseu efectuate zilnic precum și cheltuielile efectuate pentru traseul respectiv din luna anterioară efectuării expertizei: carburanți și salariile conducătorilor auto.
În concluzie, tribunalul a reținut că pentru stabilirea prejudiciului constând în lipsa beneficiului care putea fi realizat a fost luat în calcul: numărul de locuri din autovehicule, prețul biletelor, graficul de circulație a licenței de traseu seria -, nr. - - transport de persoane prin servicii regulate pe traseul G - - C-N, cod traseu 108, precum și borderourile de decontare bilete și actele pe care reclamanta le-a prezentat experților cu ocazia întocmirii lucrării; și că, de asemenea, au fost calculate și cheltuielile suplimentare pe care le-a efectuat reclamanta ca urmare a lipsei folosinței sumelor stabilite; că, totalul prejudiciului real suferit de către reclamantă ca urmare a neefectuării traseului pentru care a câștigat licitația este de 103.868 lei (fila 29 dosar).
Relativ la apărarea pârâtei ARR în care susține că decizia nr.222/RC/2007 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care au fost obligate pârâtele la emiterea licenței de traseu, nu ar reține nicio culpă a acestora și, în consecință, ele nu ar putea fi obligate la plata unui prejudiciu,tribunalula constatat că, refuzul eliberării licenței de execuție traseu a fost considerat nejustificat de către instanța de contencios administrativ, astfel că, acțiunea în despăgubiri formulată de reclamantă în temeiul art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 este întemeiată în parte, pentru suma de 103.868 lei, așa cum a stabilit expertul desemnat de instanță.
De asemenea, tribunalul a constatat că, întinderea pagubei suferită de reclamantă prin refuzul pârâtei de a elibera licența de execuție a devenit certă la momentul în care hotărârea judecătorească prin care s-a dispus eliberarea licenței a rămas irevocabilă (9 martie 2007); și că, în raport de această dată și în conformitate cu dispozițiile legale menționate, acțiunea în despăgubiri formulată de reclamantă este în termen, iar procedura prealabilă nu este obligatorie în astfel de situații.
De asemenea, tribunalul a mai constatat că este întemeiat și capătul de cerere formulat de reclamantă cu privire la recunoașterea vechimii pe traseul 108 G - - C-N, aferentă perioadei 1 iulie 2006 - 20 martie 2007, întrucât un astfel de drept este justificat ca urmare a faptului că refuzul de emitere a licenței a fost considerat ca nelegal printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
La 6 mai 2008, a declarat recurs, criticând sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
1. Greșit prima instanță a respins excepția de necompetență materială considerând că este competentă să soluționeze litigiul de față.
Se susține că, recurenta fiind o autoritate națională, competentă să soluționeze litigiul în primă instanță este curtea de apel.
2. Greșit prima instanță a obligat pârâtele la plata daunelor, deși, prin decizia nr.222/RC/2007 a Curții de APEL PITEȘTI nu a fost reținută o culpă în sarcina acestora atunci când a decis ca ele să fie obligate la eliberarea licenței de transport pe traseul 108 G - - C-
3. Greșit prima instanță a stabilit cuantumul prejudiciului la suma de 103.868 lei. În realitate, pierderea suferită de reclamantă este de 42.515, 53 lei.
Se arată că, din totalul veniturilor în sumă de 84.327, 31 lei trebuie să fie scăzută suma de 21.623,11 lei, rezultând un venit de 62.704,20 lei; că în raportul inițial de expertiză contabilă a fost stabilită suma de 48.099,66 lei cheltuieli și că profitul nerealizat în perioada 1-07.2006 - 19.03.2007 este de 42.515,53 lei, rezultați din următorul calcul: 14.604, 54 lei: 90 zile =162,27 x 262 zile, unde 14.604, 54 lei reprezintă baza de calcul (venituri 62.704, 90 - cheltuieli 48.099, 66 lei = 14.604, 54 lei).
II. La 12.05.2008, - Trans SRL a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică deoarece, printr-un mod de calcul greșit prima instanță a stabilit suma de 103.869 lei acordată cu titlu de despăgubiri, ea fiind dedusă în urma admiterii obiecțiunilor formulate de pârâte, deși acestea sunt neconcludente.
Se susține că la punctul A din obiecțiunea 2 nu a fost luat în calcul suma de 25.731, 50 lei ce reprezintă o însumare a veniturilor rezultate din borderourile de decontare bilete pe ruta G - C N - G, aferente curselor pentru care nu au fost înregistrate cheltuieli de combustibil. Acest criteriu este absurd deoarece nu se pot efectua curse fără cheltuieli, iar pe de altă parte, aceste "borderouri decontare bilete" nu sunt documente contabile ci sunt doar evidențe interne prin care se urmărește modul de distribuire al biletelor de călătorie și de încasare a banilor pentru fiecare conducător auto.
De asemenea, se susține că la punctul B din obiecțiuni se calculează greșit profitul realizat de două dintre autovehiculele societății reclamante pe alte trasee decât cele care fac obiectul acestor despăgubiri. Baza de calcul la care pârâtele au solicitat să se scadă punctele A și B nu a avut în vedere: numărul de trei autovehicule necesare pentru acest traseu; prețul de călătorie G - C și nici numărul de 15 curse pentru acest traseu aprobate prin Hotărârea nr.24/2007 a Consiliului Județean
Se mai susține că în loc de prețul de 5 lei pentru o călătorie, expertul a calculat, la criteriul prețul biletului valorile de 3,86 și 3,58 lei, deși aceste valori nu au fost solicitate de părți, ele rezultând în urma unui raționament de calcul eronat. Se arată că, în cazul în care s-ar fi calculat o valoare medie a prețului biletelor, expertul trebuia să înmulțească numărul total de călători transportați pe cursă și nu cu numărul de locuri din vehicul. Numărul de călători transportați pe o cursă este mult mai mare decât numărul de locuri al autovehiculului, deoarece unii coboară iar alții urcă în stațiile intermediare. Dacă expertul dorea să calculeze în mod corect prețul mediu al biletului trebuia să însumeze valorile tuturor biletelor emise pe o cursă, valoare pe care ar fi împărțit-o apoi la numărul de locuri al vehiculului, caz în care prețul mediu al biletului ar fi fost mai mare de 5 lei.
Recurenta mai susține că instanța de fond a ignorat concluziile raportului de expertiză contabilă stabilite în răspunsul la obiectivul nr.1, propuse de aceasta. Potrivit acestor concluzii, prejudiciul suferit este de 367.769 lei, ca diferență între încasările de 561.429 lei și cheltuielile de 193.660 lei, prejudiciul rezultat având ca bază de calcul primele trei luni de execuție a traseului (1.04.2007 - 30.06.2007), când acesta era în formare, iar veniturile realizate erau la J după formarea traseului.
La 4.06.2008, - Trans SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului depus de ARR.
1. Se susține că excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Vâlcea este neîntemeiată deoarece reclamanta a chemat în judecată atât ARR cât și Agenția Va A RR, aceasta din urmă fiind cea care a emis actul administrativ ce a generat prejudiciul ce face obiectul prezentei cauze, iar potrivit art.41 alin.2 Cod pr.civilă acesta poate sta în judecată ca pârâtă. Se invocă, de asemenea art.9 Cod pr.civilă, potrivit căruia cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre ei.
2. Cu privire la motivele de recurs ce vizează fondul litigiului se susține că prin decizia nr.222/R-C/9.03.2007 a curții de APEL PITEȘTIa fost stabilită culpa pârâtelor privind refuzul de eliberare a licenței de transport și, în consecință, aceste chestiuni nu mai pot fi repuse în discuție, căci ele cad sub autoritatea deciziei arătate mai sus.
3. Se susține că sunt nefondate și criticile privind cuantumul despăgubirilor, făcând trimitere la motivele din recursul său.
4. Relativ la cererea recurentei de reducere a onorariului de avocat, se solicită respingerea acesteia ca nefondată deoarece cuantumul onorariului este legat direct de complexitatea și importanța litigiului.
La 11.06.2008, ARR a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de - Trans SRL, ca nefondat.
1.Cu privire la pretenția recurentei - Trans SRL invocată în obiectivul 1, prin care susține că este îndreptățită să fie despăgubită cu suma de 367.769 lei, ARR susține că prejudiciul stabilit de instanța de fond a fost evaluat în funcție de actele contabile, precum și după principiul fundamental că veniturile urmează cheltuielilor.
De asemenea, se mai arată că potrivit hotărârii nr.128/15.09.2004 a Consiliului Județean C, pe perioada 2005-2008 pe ruta G - - C este de două microbuze și cererea de eliberare a licenței a fost tot pentru două autovehicule și, în consecință, nu se poate admite pretenția reclamantei de a se calcula prejudiciu ținând cont de trei autovehicule; iar potrivit aceleiași hotărâri, numărul de curse planificat a fost de nouă. Se mai susține că abia de la 1.07.2007 a fost modificat programul de transport stabilindu-se 15 curse în loc de 9, în consecință, nu se poate calcula prejudiciul prin luarea în discuție a celor 15 curse deoarece în perioada litigiului existau doar 9 curse aprobate prin HCL
Se mai susține că, nu pot fi luate în calcul borderourile de decontare bilete pe ruta G - C - G din perioada 23.03.2007 - 30.06.2007, deoarece pentru aceste curse nu au fost înregistrate cheltuielile cu combustibil și că pentru aceste borderouri nu sunt înscrise numerele autovehiculelor cu care au fost realizate aceste încasări.
În concluzie, suma de 10.689, 50 lei, pretinsă de recurenta - Trans SRL, este nejustificată.
2. Cu privire la obiectivul 2 al raportului de expertiză prin care aceeași recurentă pretinde suma de 10.468 lei stabilită în cap.3 al raportului de expertiză, se susține că aceasta nu poate fi reținută ca și cheltuială, deoarece pentru autovehiculele 51. și 52. nu au fost contractate împrumuturi, iar cheltuielile ocazionate de contractele de leasing, în sumă de 9.619, 37 lei, nu reprezintă cheltuieli suplimentare.
Recursurile nu sunt fondate.
Nu sunt fondate criticile formulate de ARR.
1. Nu este fondată prima critică, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.3 Cod pr.civilă.
Curtea constată că, acțiunea în despăgubiri nu este autonomă ci ea este accesorie acțiunii principale prin care reclamanta - Trans SRL a solicitat obligarea pârâtelor la eliberarea licenței de transport județean pe ruta G - - C N, acțiune finalizată prin decizia nr.222/R-C/2007 a Curții de APEL PITEȘTI, decizie prin care a fost admisă acțiunea reclamantei.
În drept, potrivit art. 18 alin.3 din Legea nr. 554/2004, în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
De asemenea, potrivit art.341din OUG nr.109/2005,agențiile județene sunt competente să elibereze licențele de transport rutier județean.
Este adevărat că ARR este autoritate centrală, însă în speță aceasta a fost chemată în judecată nu pentru a se verifica un act administrativ al acesteia ci al Agenției Județene V din cadrul ARR, autoritatea centrală figurând aici doar ca autoritate din care face parte agenția județeană, dat fiind că aceasta din urmă nu are patrimoniu și cererea de despăgubiri nu ar mai avea finalitate dacă despăgubirile ar fi fost acordate în contradictoriu doar cu agenția județeană.
În concluzie, dat fiind că, în speță, actul administrativ cădea în competența Agenției Județene V, rezultă că, Tribunalul Vâlceaa decis corect că prezentul litigiu, care este accesoriu celui privind refuzul de emitere al licenței de transport, este de asemenea în competența acestuia.
Este adevărat că reclamanta a renunțat în litigiul inițial, arătat mai sus, la acțiunea în despăgubiri, însă renunțarea a privit judecarea cererii și nu dreptul dedus judecății (art.246-247 Cod pr.civilă). În consecință, reclamanta poate să solicite oricând, în cursul termenului de prescripție, ca instanța să se pronunțe asupra pretențiilor materiale ale acesteia generată de refuzul emiterii licenței de transport.
2. Nu este fondată cea de-a doua critică, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în care în esență se susține că recurenta nu poate fi obligată la plata despăgubirilor deoarece prin decizia nr.222/RC/2007 a curții de APEL PITEȘTI nu a fost reținută nicio culpă în sarcina sa.
Curtea constată că potrivit concluziilor deciziei nr.222/RC/09.03.2007 a Curții de APEL PITEȘTI, ARR - Agenția Vai nterpretat trunchiat normele legale și refuzul eliberării licenței de traseu este un abuz al acesteia. În concluzie, agenția județeană a refuzat greșit să elibereze licitația de transport la care avea dreptul reclamanta și deci aceasta, împreună cu ARR, autoritate a cărei structură internă face parte agenția națională sunt ținute de plata despăgubirilor.
3. Nu este fondată nici a treia critică, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.3041Cod pr.civilă, prin care, în esență, se susține că suma stabilită de instanța de fond cu titlu de prejudiciu nu este corectă.
Curtea constată că modul de calcul făcut de recurentă din care ar rezulta că în realitate pierderea suferită de reclamantă ar fi de 42.515, 53 lei, nu poate fi reținută deoarece acest calcul nu se bazează pe elemente de calculație. Recurenta relatează un tablou de calcule aritmetice fără să justifice însă pe elemente de calculație cum a ajuns la aceste sume.
Pe de altă parte, verificând modul de calcul al prejudiciului stabilit de expertul desemnat de instanță în comparație cu modul de calcul al prejudiciului stabilit de experții observatori, curtea constată că primul mod de calcul este corect fiind întemeiat pe actele contabile ale reclamantei din care rezultă veniturile și cheltuielile făcute pentru obținerea acestor venituri.
De asemenea, curtea constată că privind în mod obiectiv, suma de 42.515,53 lei, propusă de recurentă ca reprezentând valoarea reală a prejudiciului suferit de reclamantă, este nerezonabilă având în vedere că recurenta a ajuns la această concluzie printr-un calcul abstract speculativ și nu întemeiat pe acte contabile primare. Dacă suma de 367.769 lei pretinsă de reclamantă este nerezonabilă pentru că este greu de admis, privind obiectiv, că în opt luni și J se poate obține un astfel de beneficiu cu două autovehicule, tot așa de nerezonabilă este și suma de 42.515, 53 lei. Este adevărat că este greu de stabilit cu precizie milimetrică întinderea prejudiciului suferit de reclamantă însă, suma stabilită de expertul desemnat de instanță și modul de calcul, întemeiat pe acte, sunt convingătoare.
În fine, curtea reține că si cheltuielile rezultate din leasingul încheiat de reclamantă constituie un prejudiciu ce poate fi pus în sarcina pârâtelor pe perioada arătată.
În concluzie, având în vedere concluziile raportului de expertiză arătat, se va respinge și această critică.
4. Cu privire la pretenția pârâtei ARR de a reduce onorariu de avocat, curtea consideră că importanța și complexitatea litigiului justifică cuantumul onorariului și că, în consecință, nu poate fi redus.
II. Nu sunt fondate nici criticile formulate de - Trans SRL, încadrate din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.3041Cod pr.civilă, prin care, în esență, aceasta critică modul de stabilire a prejudiciului suferit de ea.
Curtea consideră că, decizia instanței de fond de a nu lua în calcul suma de 25.731, 50 lei ce reprezintă veniturile obținute de reclamantă, rezultate din borderourile de decontare a biletelor este justă deoarece aceste venituri, propuse de reclamantă, nu sunt convingătoare, dat fiind că ele nu sunt justificate cu acte contabile relative la cheltuielile efectuate pentru obținerea lor.
Având în vedere această inadvertență în actele contabile ale reclamantei, nu se poate reține teza acesteia potrivit căreia orice venit se întemeiază pe cheltuieli, atâta timp cât aceste cheltuieli nu sunt dovedite cu acte.
Nu poate fi reținută nici teza reclamantei potrivit căreia actele doveditoare ale cheltuielilor nu ar fi acte contabile. În realitate, actele privind cheltuielile aferente veniturilor sunt acte contabile, potrivit legii contabilității.
În drept, potrivit art. 52 din Codul comercial,registrele comercianților, chiar neținute în regulă fac probă, contra lor.
Nu poate fi reținută nici teza potrivit căreia instanța de fond nu trebuia să deducă din prejudiciul suferit de aceasta valoarea profitului realizat de cele două autovehicule în discuție pe alte trasee decât cel în litigiu.
Curtea constată că deducerea profitului arătat este justă, deoarece cele două autovehicule: 51. și 52. au fost utilizate de reclamantă pe alte rute și prin aceasta a fost împiedicată producerea prejudiciului care ar fi rezultat în cazul în care aceste autovehicule ar fi staționat. Cum orice răspundere civilă delictuală angajează răspunderea pentru prejudiciul real și nu cel ipotetic, teza reclamantei de înlăturare a beneficiului obținut de reclamantă pe alte trasee cu cele două autovehicule pe perioada în litigiu, nu poate fi reținută.
De asemenea nu poate fi reținută pretenția reclamantei de a se calcula prejudiciu prin luarea în discuție a unui număr de 15 curse pe traseul arătat. Curtea, înlătură acest argument deoarece pe perioada în litigiu, numărul de curse aprobate era de 9, așa cum recunoaște și recurenta.
În fine, nu poate fi reținută nici teza reclamantei potrivit căreia la stabilirea prejudiciului trebuia să se ia în calcul valoarea de 5 lei a biletului de călătorie. Curtea consideră că pentru calcularea prejudiciului nu se pot lua în calcul decât veniturile calculate pe baza borderoului de bilete de călătorie, bilete care, de asemenea, reprezintă acte contabile primare ce justifică veniturile obținute.
În concluzie se va respinge și recursul recurentei - Trans SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta - TRANS SRL, cu sediul în Rm. V,-, -ranscozia,. Parter,..4, județ V, și pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - ARR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței nr. 577 din 08.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată - pârâtă fiind AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ ARR - AGENȚIA, cu sediul în Rm.V,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Pt. Grefier plecat din instanță, semnează Grefier șef-secție,
Red.:
//2 ex./10.07.2008
Jud.fond: G
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru
