Despăgubire. Sentința 659/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 659/2008
Ședința publică din data de 14.10.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta G - în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat prin AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR- COMISIA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR stabilite conform Legii nr. 10/2001 având ca obiect despăgubire-titlu de despăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă d-na avocat, lipsă fiind pârâtul.
S-a prezentat referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina a fost amânată la cererea reclamantei. La data de 13.10.2008 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus Concluzii scrise, prin care solicită respingerea cererii formulate de către reclamantă ca prematură.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar un script din care reiese că s- întocmit raportul de evaluare pentru suprafața de 200 mp teren situat în C-N,-, ce face obiectul dosarului nr.3311/CC.
Reprezentanta reclamantei arată că își menține cererea formulată, solicitând respingerea excepției prematurității acțiunii invocate de către pârâtă așa cum a fost formulată prin răspunsul la întâmpinare (filele 42-43).
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat declară închisă faza probatorie, iar în temeiul art. 150. proc. civ. acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii, și în consecință soluționarea dosarului în temeiul Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, raportat la Legea nr. 247/2005 și la dispozițiile Convenției Europene care pretind soluționarea într-un termen rezonabil a procedurilor administrative, cât și acordarea de despăgubiri efective și echitabile. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată de reclamanta G - înregistrată pe rolul acestei Curți la 11.08.2008, s-a solicitat să fie obligată pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR -COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, să emită o decizie de acordare titlurilor de despăgubiri care urmează să fie convertite în acțiuni la Fondul Proprietatea aferent dosarului înregistrat la pârâtă sub nr. 3311/CC/21.10.2005 conform dispoziției Primarului municipiului C- sub nr.1660/5.07.2005 pentru imobilul expropriat abuziv din C-N,-.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a formulat în termen legal cerere de acordare de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de Statul Român situat în C-N,- identificat inițial sub nr. 4025/2/1 C-N din CF 12714 Reclamanta este unica moștenitoare după fostul proprietar tabular al terenului revendicat, numita, în baza certificatului de moștenitor nr.1355/1998 eliberat de notariatul de stat Județean Aferent cererii de revendicare s- formulat dosarul înregistrat la Primăria mun. C- nr.740/2001. Dosarul fost soluționat prin emiterea de către Primarul mun. C-N dispoziției privind oferta de acordare măsurilor reparatorii prin echivalent nr.1660/5.07.2005, prin care s- dispus acordarea către reclamantă de măsuri reparatorii prin echivalent raportat la valoarea echivalentă terenului revendicat în sumă de 652.178,020 lei vechi. În urma rămânerii definitive acestei dispoziții (prin neatacarea ei), dosarul fost înaintat Secretariatului Comisiei centrale constituită în baza Legii nr. 10/2001 și a fost înregistrat sub nr. intern 3311/CC/21.10.2005.
Conform dispozițiilor din Titlul VII a Legii nr. 247/2005, Comisia pentru stabilirea despăgubirilor avea datoria să desemneze un evaluator autorizat care să stabilească valoarea imobilului care nu putea fi restituit în natură, urmând să se efectueze în acest sens o expertiză de evaluare. Cu toate că, din momentul înregistrării dosarului au trecut aproape 3 ani, nici până în prezent acest evaluator nu fost desemnat și nici nu s-a stabilit vreo modalitate concretă de despăgubire, corespunzător dispoziției Primarului mun. C-N nr.1660/2005.
În cursul anului 2006 reclamanta s-a adresat Comisiei centrale, solicitând soluționarea cu celeritate a dosarului, arătând că tărăgănarea rezolvării situației este de natură să îi aducă grave prejudicii, inclusiv prin devalorizarea sumei stabilite inițial drept valoare echivalentă provizorie. Răspunsul a fost unul evaziv, în sensul că i s-a adus la cunoștință că în ședința din 28.02.2006 s-a stabilit că "ordinea de soluționare dosarelor va fi aleatorie, ce dosare vor parcurge procedura de evaluare și evaluatorul ce va întocmit o anumită lucrare, urmând fi selectați în baza unui program pe calculator".
De asemenea, la demersurile reclamantei personale sau telefonice, acesteia i s-a răspuns să aștepte, fără i se indica vreo dată aproximativă de soluționare dosarului.
Consideră că întârzierea comisiei centrale în soluționarea dosarului ei de revendicare formulat în baza Legii nr.10/2001 este de natură să îi creeze un grav prejudiciu și încalcă dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului deoarece este privată atât de proprietatea sa, cât și de o despăgubire efectivă, încălcându-se prin aceasta dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii. A invocat pe cale de excepție prematuritatea acțiunii arătând la început care este cadrul juridic procesual adecvat soluționării acestui litigiu precizând că cele două entități respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt diferite, atribuțiile ce revin fiecăreia dintre aceste fiind reglementate prin acte normative distincte, respectiv Autoritatea nu are competențe în ceea ce privește emiterea titlului de despăgubire o atare competență revenind exclusiv Comisiei. Mai apoi, Comisia a arătat și descris funcționarea acestei autorități și procedurile pe care le urmează în soluționarea cererilor ce-i sunt adresate.
Totodată, a combătut teza reclamantei conform căreia autoritatea ar fi refuzat nejustificat cererea invocând dispozițiile cuprinse în Titlul VII al legii nr.247/2005 care conține mai multe etape ce trebuie obligatoriu parcurse:
1) transmiterea și înregistrarea dosarelor (art.16 alin.1 și 2 din Titlul VII al legii nr.247/2005),
2) analizarea dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării (art.16 alin.4 din Titlul VII al Legii nr.247/2005),
3) etapa evaluării,
4) emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Autoritatea pârâtă mai arată că motivul pentru care nu a fost prevăzut un termen de soluționare a dosarelor ce conțin propuneri pentru acordarea de despăgubiri, îl constituie numărul mare de dosare ce trebuie soluționate, etapele ce trebuie parcurse în cazul acestei proceduri, incluzând și perioada în care evaluatorul va întocmi raportul de evaluare. In acest sens se invocă prev. pct.17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr.247/2005 aprobate prin HG nr.1095/2005 potrivit cărora ordinea în care se vor soluționa dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale, că această din urmă autoritate a emis Decizia nr.2/28.02.2006 în care s-a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor este aleatorie incluzând în această procedură atât alegerea evaluatorului care efectuează lucrarea de specialitate cât și dosarul ce se înaintează evaluatorului, programul fiind derulat pe baza unui soft de calculator.
În contextul invocării excepției prematurității pârâta învederează că după primirea dosarelor, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, însă este vorba exclusiv de verificarea în cursul unei proceduri administrative speciale, a legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natura în ipoteza în care o atare măsură este cuprinsă într-o dispoziție/decizie motivată de restituire conținând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor și că nu este vorba de o verificare a legalității unei astfel de decizii/dispoziții adoptate în procedura administrativă de restituire, acest din urmă atribut fiind rezervat instanțelor judecătorești învestite cu judecarea contestațiilor formulate de persoanele îndreptățite nemulțumite. După această verificare dosarele sunt transmise apoi, în modalitatea descrisă mai sus în vederea întocmirii raportului de evaluare în temeiul căruia Comisia Centrală emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri, care poate fi valorificat în condițiile prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 așa cum a fost modificat prin OUG nr. 81/2007.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr.1660/5.07.2005 a Primarului mun. C-N s- admis cererea reclamantei de acordare măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul situat în-, înscris în Cf nr.12714 nr.top 4025/2/1, stabilindu-se că valoarea echivalentă a terenului revendicat suma de 652.178.020 lei. Urmare rămânerii definitive dispoziției, dosarul fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza Legii nr. 10/2001 și fost înregistrat sub nr.3311/CC/21.10.2005.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă în data de 16.05.2008, către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care solicită soluționarea în termenul legal d 30 de zile dosarului nr.3311/CC/21.10.2005, plângere la care nu a primit răspuns.
Prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art.114 al.1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul Ministrului Finanțelor Publice, în temeiul art. 32 alin.3 din legea nr.20/2001.
Intr-o atare situație se află și reclamanta, deoarece prin Dispoziția Primarului municipiului C-N nr. 1660/5.07.2005 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din legea nr. 247/2005.
Această decizie a fost transmisă apoi împreună cu întreaga documentație înregistrată sub nr. 3311/CC/21.10.2005 la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul art.16 alin.2 din Titlul VII al Legii nr.247/2006.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art.13 alin.1 lit.a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
In cuprinsul Cap. al Titlului VII din Legea nr.247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor.
Autoritatea administrativă în cauză - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost dotată de lege și prin actul administrativ normativ al Guvernului cu competența de a stabili ordinea soluționării dosarelor, însă în exercitarea acestei prerogative autoritatea administrativă nu poate beneficia de o marjă de apreciere atât de discreționară care să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor garantate de Constituție și de celelalte legi.
Criteriul aleatoriu stabilit de comisie în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau a altuia din dosarele ce-i sunt transmise comisiei. Altfel spus, cetățeanului nu-i sunt oferite și alte criterii obiective pentru ca acesta să poată întrevedea și apoi controla modul cum autoritatea învestită de lege își exercită atribuțiile și apoi să poată evalua în ce măsură drepturile sale îi sunt lezate prin conduita adoptată de autoritate.
Justificarea autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit. Deși decizia autorității administrative de opțiune pentru caracterul aleatoriu al selectării dosarelor în vederea soluționării acestora ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea doar a acestui element aleatoriu nu sunt adecvate și necesare. Curtea are în vedere că odată ce titularul notificării a fost înștiințat cu privire la transmiterea dosarului entității prevăzute de lege în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor i se creează acestuia convingerea și legitimă că cererea sa va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarelor exclusiv de elementul aleatoriu introdus de comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă astfel cu succes reclamantei ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care aceasta este îndreptățită potrivit legii.
Cetățeanul are dreptul la o bună administrație, exigență ce rezultă din legile interne și din actele internaționale la care România este parte ori din alte recomandări transmise de organizații internaționale din care face parte și România și pe care aceasta a declarat că și le însușește.
Având în vedere și preambulul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în care legiuitorul român afirmă fără echivoc principiile și direcțiile esențiale ale organizării judiciare din dreptul intern și unde se proclamă că organizarea judiciară este instituită având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoane private în principal în următoarele documente: Carta Internațională a Drepturilor Omului, Convenția pentru asigurarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Cu privire la aceste documente instanța are în vedere că dreptul la o bună administrație este reglementat de art.41 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene adoptată cu prilejul Consiliului European de la din 2001, anexă la Tratatul d l Nisa, codul bunei conduite administrative edictat de Parlamentul European la 5.01.2005 și principiul bunei administrări așa cum este configurat în dreptul intern de art.4 lit.e din Legea nr. 571/2004. Totodată, se au în vedere și principiile ce rezultă din (2001) 9 Comitetului de Miniștri ai membre ale Consiliului Europei asupra modurilor alternative de soluționare a litigiilor între autoritățile administrative și persoanele private din 5 sept.2001.
Prin Dispoziția emisă de autoritatea administrației publice locale reclamantei i s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în echivalent bănesc, că acest act nu a fost contestat de reclamantă, astfel se consideră că a achiesat la modalitatea de soluționare a notificării prin acordarea de despăgubiri, sens în care a și formulat cererea la Comisia centrală. Curtea reține astfel că reclamanta este în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. Din aceasta se desprinde concluzia că reclamanta deține un drept de creanță, drept pe care jurisprudența Curții Europene îl califică ca fiind un bun în sensul amintit anterior. Așa fiind, reclamanta poate invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum este el configurat și dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, conform art.11 și art.20 din Constituția României Curtea are în vedere hotărârile recente de condamnare a României în cauzele și și din 29 iunie 2006, din 12 octombrie 2006 ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate în cauzele, și, Curtea reține că este necesar a da eficiență acțiunii reclamantei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești constrângătoare pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale, deoarece pe lângă necesitatea protejării dreptului de proprietate este important de reținut că și termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă sunt socotite că fac parte din proces or, dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenție impune rezolvarea acestor cereri într-un termen rezonabil, optim și previzibil.
De aceea, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr.247/2005 va admite acțiunea conform dispozitivului prezentei sentințe.
Față de considerentele reținute anterior, excepția prematurității acțiunii formulată de reclamantă invocată de pârâtă se va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prematurității cererii promovată de reclamanta G -, în C-N,-, și domiciliul procesual ales în C-N,-, apartamentul 16, împotriva pârâtei COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR- cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1.
Admite cererea formulată de reclamanta G -, împotriva pârâtei COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și în consecință:
Obligă pârâta să soluționeze dosarul nr. 3311/CC/2005 și să emită în favoarea reclamantei o decizie de acordare a despăgubirilor în echivalent pentru terenul situat în C-N-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. dact. GC
5 ex/10.11.2008
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu
