Despăgubire. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.698
Ședința publică din data de 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta SOCIETATEA COMERCIALĂ SRL, cu sediul în B, str. -,. 1C,. 15, județul B, împotriva sentinței nr.425 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiPRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în B, nr. 2. județul B, PRIMARUL MUNICIPIULUI B -, cu sediul în B, 2. județul B șiMUNICIPIUL B - prin PRIMAR, cu sediul în B, nr. 2. județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 aprilie 2009, când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 4 mai 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr-, la data de 7 martie 2008, reclamanta - SRL, a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului B prin Primar, Primarul Municipiului B și Municipiul B, reprezentat prin Primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la repararea pagubelor materiale în sumă de 27.500 EURO și a pagubelor morale, în cuantum de 20.000 EURO, suferite în perioada 18 septembrie 2006-12 iulie 2007, prin rezilierea unilaterală și ilegală a Contractului de închiriere nr.3197 din 26 noiembrie 2004, privind Camera nr.28 din Policlinica - din municipiul B, prin Adresa nr-, emisă și semnată de Primarul Municipiului
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, între Municipiul B, reprezentat prin Primar și - SRL s-a încheiat un contract de închiriere, cu nr.3197 din 26 februarie 2004, pentru o perioadă de 5 ani, având ca obiect închirierea unui spațiu (camera 28), în suprafață de 15. situat în incinta Ambulatoriului de specialitate - din municipiul B, în scopul desfășurării unor activități de asistență medicală (psihologie), în schimbul unei chirii lunare în cuantum de 450.000 lei (ROL). Acest contract de închiriere face parte din categoria actelor administrative enumerate de art.2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, modificată cu Legea nr.262/2007.
În luna februarie 2004, în mod abuziv, camera 28, care face obiectul contractului de închiriere dintre municipiul B și - SRL, a fost ocupată prin schimbarea yalei de la ușă și nepermiterea intrării în aceasta a titularului de drept de către o persoană străină de contract și anume de șefa administrativă a Cabinetelor medicale individuale din Ambulatoriul de specialitate, dr., care a încredințat cabinetul medical Dr..
- SRL, prin reprezentantul său legal, a înaintat Primarului municipiului B sesizarea cu nr.16142 din 7 octombrie 2005, pentru tulburare de posesie și lipsire de folosință.
S-a mai arătat că, primarul, în calitate de reprezentant legal al municipiului B, în loc să dispună măsuri de respectare a Contractului de închiriere de către cei care au încălcat legea prin tulburarea de posesie, a interzis - SRL să își desfășoare activitatea și a adus la cunoștința acesteia că a reziliat unilateral contractul cu Adresa nr-, comunicată la Tribunalul Buzău, la data de 18 septembrie 2006, în dosarul nr-, care ulterior a constituit obiectul judecății și a fost anulată de instanță pentru nelegalitate și pentru netemeinicie prin Sentința civilă nr.789 din 16 aprilie 2007 Tribunalului Buzău.
Atât înainte, cât și pe perioada rezilierii ilegale, în cabinetul nr.28 din Ambulatoriul de specialitate din Policlinica -, a funcționat un alt medic, în persoana Dr., cu statut de persoană juridică, realizând venituri în această locație și având și un contract cu Casa de Asigurări de Sănătate
Reclamanta a solicitat instanței să cuantifice prejudiciul suferit în perioada 18 septembrie 2006 - 12 iulie 2007, când a rămas definitivă Sentința civilă nr.789 din 16 aprilie 2007, prin Decizia nr. 758 din 12 iulie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI, apreciind că prin lipsirea de folosință a spațiului închiriat i s-au produs prejudicii de 2500 EURO lunar, ceea ce înseamnă că pentru 11 luni de folosire a spațiului suma este de 27.500 EURO.
În temeiul art.998-999 din Codul civil, reclamanta a solicitat și daune morale totale în sumă de 20.000 EURO, rezultând din știrbirea imaginii publice și scăderea evidentă a cotei de piață a - SRL, la care se adaugă suferințele morale cauzate administratorului societății - SRL,.
Pârâții au formulat întâmpinare, pe calea căreia, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului municipiului B și a Primăriei Municipiului B, apreciind că singurul care poate sta în justiție în calitate de pârât este Municipiul
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art.21 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Ele sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
S-a mai arătat de către pârâți că unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de primar sau de președintele consiliului județean, iar despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată sunt asigurate de la bugetul local; pe de altă parte, art.77 din lege prevede că primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâții au arătat că reclamanta nu a intenționat niciodată să desfășoare activitate de specialitate în nici un cabinet din policlinică, nici în camera nr. 28, pe care a deținut-o cu contract de închiriere și nici în camera nr.2, repartizată ulterior. Acest lucru reiese cu claritate din modul în care aceasta a înțeles să exploateze cabinetele, pe care nu le-a folosit în fapt niciodată.
S-a mai învederat că în chiar cererea de chemare în judecată reclamanta a afirmat că, încă de la perfectarea contractului de închiriere, în luna februarie 2004, nu a folosit cabinetul din camera nr.28, fiind împiedicată de medici din policlinică. Reclamanta nu și-a apărat în nici un fel dreptul de folosință ce izvora din contractul de închiriere, deși avea la îndemână o serie de mijloace de valorificare a acestui drept. În cererea de chemare în judecată ea a afirmat că a sesizat municipalitatea mult mai târziu (după aproape doi ani), deoarece nu a putut rezolva conflictul pe cale amiabilă.
În chiar cuprinsul sesizării nr.16142 din 7 octombrie 2005 adresată municipalității și aflată în copie la dosarul cauzei reclamanta a solicitat Primarului municipiului B să dea "o soluție de atenționare" pentru camera nr.28 și nu o altă soluție, ceea ce înseamnă că nu se considera prejudiciată în nici un fel.
Sentința Tribunalului Buzău nr.789/2007, care a statuat că rezilierea este nelegală, a rămas definitivă la data de 12 iulie 2007, reclamanta adresându-se cu cerere de punere în posesie la data de 25 iulie 2007, adică două săptămâni mai târziu, după care, la data de 23 august 2007, a fost de acord să preia camera nr.2, dar nu a folosit-o nici pe aceea.
S-a mai învederat că temeiul de drept invocat de reclamantă în cerere îl constituie dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 și ale art.998-999 din Codul civil. Acestea din urmă reglementează răspunderea civilă delictuală, literatura de specialitate consacrând trei cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru incidența acesteia, și anume:fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. În cauză, nu se poate vorbi însă despre existența unei fapte cauzatoare de prejudiciu, atâta vreme cât reclamanta nu a înțeles să se folosească de cabinet cu aproape doi ani înainte de emiterea adresei de înștiințare despre rezilierea contractului.
În răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta a arătat că, în fapt, calitatea procesuală pasivă a Primăriei municipiului B, prin Primar, este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv prin Sentința nr.789 din 16 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- și confirmată prin Decizia nr.759 din 12 iulie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI.
A arătat reclamanta că temeiul juridic al cererii sale îl constituie dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, ca lege specială, care instituie răspunderea contractuală pentru nerespectarea contractelor economice încheiate cu o instituție ce exercită atribuții de autoritate publică, iar pârâții fac o confuzie între răspunderea contractuală generată de încălcarea dispozițiilor contractuale prin rezilierea contractului de închiriere prin actul administrativ unilateral și răspunderea delictuală, care nu poate fi aplicată.
S-a mai arătat că rezilierea contractului, prin act administrativ, anulat de instanță a făcut imposibilă desfășurarea activităților medicale de psihologie, care constituiau obiectul de activitate al - SRL, prin prestarea cărora realiza veniturile și de care a fost lipsită, din culpa comună a Primarului municipiului B și a cabinetelor medicale individuale de specialitate. Spațiul închiriat reclamantei a fost utilizat cu acceptul Primarului municipiului B, de un alt agent economic, iar pagubele materiale sunt reprezentate de veniturile nerealizate de - SRL într-o aproximativă echivalență cu veniturile realizate de detentorul precar al cabinetului nr.28.
Prin sentința nr. 425 din 11 martie 2009, Tribunalul Buzăua admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B și a Primarului Municipiului B, invocată de aceștia și respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.21 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Ele sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor ce aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de primar sau de președintele consiliului județean, iar despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată sunt asigurate de la bugetul local.
Cu privire la Primăria municipiului B, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.77 din Legea nr.215/2001, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut că, prin Contractul de închiriere nr.3197/2004, încheiat între Municipiul B, în calitate de locator și Laboratorul de psihologie SRL, în calitate de locatar, la data de 26 februarie 2004, s-a convenit închirierea unui spațiu (camera 28), în suprafață de 15. situat în incinta Ambulatoriului de specialitate - din municipiul B, în scopul desfășurării unor activități de asistență medicală (psihologie), iar predarea-primirea spațiului închiriat între locator și locatar s-a făcut cu Procesul-verbal încheiat la data de 26 februarie 2004, care constituie anexa nr.1 la Contractul de închiriere nr.3197/2004.
Deși reclamanta a încheiat acest contract de închiriere în luna februarie 2004, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați, dar și din înscrisurile depuse la dosar, ea nu a desfășurat activitate în respectivul spațiu în baza acestui contract, datorită divergențelor cu Gruparea Cabinetelor medicale individuale de specialitate, care i-a desfăcut contractul de muncă psihologului începând cu data de 18 iunie 2004.
S-a mai reținut că, prin Sesizarea înregistrată sub nr.16148 din 7 octombrie 2005, reclamanta a informat Primarul municipiului B asupra modului în care Gruparea Cabinetelor medicale individuale de specialitate a dispus ocuparea cabinetului nr.28, refuzându-i folosirea acestuia.
Prin hotărârea Cabinetelor medicale individuale de specialitate, spațiul închiriat de reclamantă a fost ocupat în luna noiembrie 2005 de către medicul, iar în Adresa nr.15452 din 26 septembrie 2005 se precizezează clar că din luna aprilie 2004 reclamanta nu a mai avut nici o legătură cu fosta policlinică municipală și nici nu a mai desfășurat vreo activitate în spațiul închiriat. Cu Adresa nr-, Municipiul B, prin Primar, a comunicat reclamantei rezilierea, începând cu data de 29 noiembrie 2005, a Contractului de închiriere nr.3197/2004, ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate de - SRL privind suportarea cheltuielilor de întreținere a spațiului, precum și exploatarea spațiului închiriat potrivit scopului prevăzut în contract. Cum părțile nu au convenit expres asupra rezilierii contractului, prin Sentința nr.789 din 16 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva Primăriei municipiului B, irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de Primăria municipiului B prin Decizia nr.759 din 12 iulie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI, actul administrativ înregistrat sub nr- fiind anulat și constatându-se validitatea Contractului de închiriere nr.3197/2004. În temeiul acestei sentințe, cu Procesul-verbal încheiat la data de 24 august 2007, cabinetul 28 din Ambulatoriul de specialitate - a fost predat reclamantei de către reprezentanții Municipiului
A mai reținut instanța de fond că, potrivit declarației olografe date de, reprezentanta - SRL la 28 august 2007, aceasta a fost de acord cu schimbarea locației din camera 28 în camera 2 din ambulatoriu, la propunerea Cabinetelor medicale de specialitate și a Direcției de Sănătate Publică, astfel că lipsa de folosință a spațiului nu s-a datorat culpei Municipiului B, în calitatea sa de locator, nici măcar pentru perioada litigiului purtat între părți cu privire la anularea Adresei nr-, ci neînțelegerilor ivite între reclamanta - SRL, reprezentată prin și Gruparea Cabinetelor medicale individuale, care a pretins ca și reclamanta să participe financiar la investițiile efectuate în Ambulatoriul de specialitate. Pârâtul Municipiul B nu poate răspunde pentru faptele terțului, Gruparea Cabinetelor medicale individuale de specialitate, care nu a permis reclamantei folosirea spațiului închiriat.
A concluzionat tribunalul că răspunderea contractuală a pârâtului ar fi putut interveni doar în situația în care acesta nu ar fi respectat obligațiile contractuale, nu ar fi predat reclamantei spațiul închiriat și nu ar fi asigurat acesteia folosința spațiului, situație care nu s-a dovedit în cauză; nici împrejurarea că litigiul dintre părți privind anularea actului administrativ menționat s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp nu poate constitui temei pentru obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru daunele materiale și morale pretinse.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - SRL, întemeiat pe dispozițiile art.3021, 304 alin.8 și 9 Cod procedură civilă, criticând sentința pentru nelegalitate. Astfel, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori interesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Un prim motiv de recurs este acela că în mod nelegal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B și a Instituției Primarului Municipiului B, ca fiind lipsită de temei legal și pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Acțiunea în despăgubiri materiale și morale promovată, este înaintată în baza Legii 554/2004, ca urmare a acțiunii juridice anterioare în contencios administrativ pentru anularea unui act administrativ unilateral în dosarul nr- al Tribunalului Buzău și a Curții de APEL PLOIEȘTI și nu o acțiune în baza dreptului civil comun. În acest tip de acțiune sunt instituite reguli speciale în ceea ce privește calitatea procesuală a părților, unde dacă reclamantul poate fi orice persoană vătămată într-un drept al său sau interes legitim, calitatea procesuală pasivă a pârâtului este specială și calificată, în sensul că pârât nu poate fi decât o autoritate publică emitentă a unui act administrativ sau care nu soluționează o cerere în termen.
Totodată, recurenta precizează că, în cazul de față prin sentința nr. 789/2007 a Tribunalului Buzău și decizia nr. 759/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI irevocabilă și investită, precum și prin încheierea din ședința publică din 12.09.2007 s-a menținut calitatea procesuală a Primăriei B prin Primar.
Pe de altă parte, în mod greșit Tribunalul Buzău pune sub semnul egalității și înlocuiește noțiunea de lipsă de folosință a cabinetului medical cu capacitatea procesuală pasivă a Primăriei și a Primarului B, iar într-un litigiu de contencios administrativ pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin(1) lit.c din Legea nr. 554/2004.
Al doilea motiv de recurs se referă la nelegala înlăturare a răspunderii Primăriei B și Instituției Primarului -, în despăgubiri materiale și morale față de - SRL B, ca fiind lipsită de temei legal și pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În cazul de față, Primarul -, în calitate de autoritatea publică în numele Municipiului B și Primăriei Bae mis două acte administrative unilaterale nelegale și anume: nr-/3.01.2006 și nr-. În cazul ambelor acte, antetul este numele Municipiului B, iar în conținut se precizează că acest contract de închiriere reziliat este perfectat între Primăria Municipiului B și - SRL fiind semnat de Primar și persoane din serviciile Primăriei.
Solicitarea despăgubirilor materiale și morale sunt consecința directă a acțiunii legale a Primarului Municipiului B, care a activat în calitate de autoritate publică în numele Municipiului B și Primăriei B, conform celor două acte noi depuse și care au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței nr. 789/16.04.2007 a Tribunalului Buzău și decizia nr. 759/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI. De asemenea, cei doi martori audiați de Tribunalul Buzău redau aspecte atât în lămurirea situației de fapt, a posesiei Cabinetului 28 litigios, cât și a suferințelor morale și pierderilor de imagine a - SRL, cât și a reprezentantului legal, arată recurenta.
Pe de altă parte, recurenta arată că motivarea instanței că lipsirea de folosință nu este în sarcina Primăriei, Primarului și Municipiului nu are temei legal, deoarece în contractul de închiriere la art. 7 se stipulează expres obligația locatorului de a asigura punerea în posesie și pașnică folosință a camerei nr. 28, pe toată durata contractului.
Este adevărat, motivează recurenta că, Gruparea Cabinetelor medicale și doctor, au lipsit de folosința cabinetului medical pe recurenta - SRL B, anterior și ulterior judecății dintre Autoritatea Publică și - SRL, însă din momentul acceptării situației și comunicării rezilierii contractului de închiriere la propunerea acestora actul administrativ unilateral nr- cu data de primire 3.01.2006 intitulat "către: Gruparea Cabinetelor medicale Individuale de specialitate str. -, nr.18, B" culpa și vinovăția Municipiului, Primăriei și Primarului sunt angajate în plenitudine și răspund în nume propriu luând în considerare și momentul sesizării situației de - SRL B prin adresa nr.16148/7.10.2005. Astfel, emiterea actului administrativ de reziliere era numai atributul exclusiv al Autorității Publice care, prin abuz de putere publică, a înlăturat temeiul juridic contractual pe toată durata procesului din septembrie 2006 până în iulie 2007, iar natura juridică a răspunderii materiale și morale a acțiunii în despăgubiri este o răspundere contractuală, întemeiată pe contractul de închiriere nr. 3197/2004- administrativ care cade sub incidența Legii nr. 554/2004 și adresa de reziliere unilaterală este calificată act administrativ.
Motivează recurenta că în sentința civilă nr.425/11.03.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Buzău se face o confuzie între răspunderea contractuală generată de încălcarea dispozițiilor contractelor prin rezilierea contractului de închiriere prin act administrativ unilateral, anulat de instanță și răspunderea delictuală care nu poate fi aplicată în speță și nici nu pot fi cumulate. Confuzia constă în aceea că se admite motivarea Primarului și se inversează cele două forme ale răspunderii pentru prejudiciu, acestea fiind diferite (răspunderea delictuală și răspunderea contractuală).
Prin aplicarea greșită a legii, Tribunalul Buzău ajunge la concluzia că lipsa de folosință nu s-ar datora culpei sau vinovăției Primarului și Primăriei B, când în realitate în contractul de închiriere nr. 3197/2004, conform art. 7 alin.2 la obligațiile locatorului este stipulat "să asigure locatarului folosința spațiului închiriat".
Ori, prin actul administrativ nr-/3.01.2006, se precizează că la sesizarea acestora, a reziliat contractul de închiriere nr. 3197/2004 și le întărește prin autoritatea publică, măsura de "evacuare forțată" a - SRL B prin menținerea acesteia pe toată durata derulării procesului judiciar, iar în respectivul contract nu sunt prevăzute nici un fel de acțiuni permisive de recuperare sau posesorii a spațiului închiriat, deoarece acesta era un contract administrativ special reglementat de Legea nr. 554/2004.
Ca atare, din momentul în care a acceptat, executat și confirmat măsura îndepărtării - SRL din cabinet, răspunderea revine Primarului -, Municipiului și Primăriei B, începând cu data de 3.01.2006, arată recurenta.
Prin înregistrarea adresei act administrativ unilateral nr- de confirmare a rezilierii contractului - SRL B emis de Municipiu prin Primar, a început de drept răspunderea delictuală a cabinetelor medicale din ambulatoriu de specialitate -, nr. 18 și a oricărui ocupant ilegal al cabinetului medical Camera 28.
În cazul de față, nu există raporturi contractuale între Gruparea Cabinetelor medicale și reclamantă, Primarul era unica autoritate publică care putea lua măsura unilateral de a rezilia contractul de închiriere în dublă calitate de parte contractantă și deținător al puterii publice, însă numai cu respectarea Legii nr. 554/2004 și a clauzelor contractuale pe care el însuși le-a impus într-un contract prestabilit, motivează recurenta.
Astfel, Gruparea cabinetelor medicale nu era parte în contractul administrativ de închiriere și nu are calitate procesuală pasivă, iar acțiunea în despăgubire se conformează cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, deoarece art. 19 din lege reglementează termenul de prescripție pentru despăgubiri.
Al treilea motiv de recurs se referă la nelegala respingere a acțiunii în despăgubiri materiale și morale a - SRL B față de Municipiul B care are calitate procesuală pasivă absolută, fiind a treia parte pârâtă în dosarul de fond și în numele căruia prin primar s-au emis actele administrative nelegale în calitate de proprietar și parte în contractul de închiriere.
Astfel, contractul nr. 3197/2004 face parte din actele administrative enumerate de Legea nr. 554/2004 alin.2 lit.c, modificată prin Legea nr. 262/2007 și acestea determină calitatea procesuală pasivă a Municipiului B și angajarea răspunderii în despăgubiri materiale și morale a acestuia pentru lipsirea de folosință pe toată perioada delimitată de la emiterea actului administrativ nelegal și perioada de timp a derulării procesului judiciar.
În februarie 2004, în mod abuziv, Camera 28 care face obiectul contractului de închiriere dintre Municipiul B și - SRL B, a fost ocupată prin schimbarea yalei de la ușă și nepermiterea intrării în aceasta a titularului de drept de către o persoană străină de contract și anume, șefa administrativă a Cabinetelor medicale a Policlinicii din Ambulatoriu de specialitate, care a încredințat cabinetul medical doamnei doctor.
În atare situație, reclamanta a înaintat Primarului în calitate de reprezentant legal, plângerea nr. 16148/7.10.2005 pentru tulburare de posesie și lipsă de folosință prin violență, neputând soluționa diferendul amiabil cu ocupanții precari, iar Primarul, în loc să dispună măsuri de respectare a contractului de închiriere de către cei care au încălcat legea prin tulburare a posesiei, interzice locatorului să își desfășoare activitatea, aduce la cunoștință acestora că a reziliat unilateral contractul la solicitarea acestora și emite două adrese de înștiințare adresei nr. 18685/2005.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței cu obligarea pârâților în solidar sau a Primăriei ori a Municipiului B la plata despăgubirilor materiale în sumă de 16103 lei, conform expertizei, a daunelor morale în cuantum de 20.000 Euro și a cheltuielilor de judecată de 2544 lei, sau în subsidiar, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru dezbaterea pe fond, întrucât sentința a fost pronunțată pe excepții de procedură improprii unei asemenea cauze cu final vădit de exonerare de răspundere a autorităților publice.
În sprijinul recursului se depun la dosar înscrisurile de la filele 12-16 dosar.
Intimata Municipiul B prin Primar a depus la dosar note de concluzii, solicitând respingerea recursului și arătând că recurenta în fapt nu a depus la dosar înscrisuri noi, care ar fi putut înrâuri soluția cauzei dacă ar fi fost folosite la prima instanță.
Cu privire la calitatea procesuală a părților din proces, se învederează că municipiul B este unitatea administrativ-teritorială care poate sta în proces, persoană de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, care este reprezentat în justiție de primar (art.21 din Legea nr. 215/2001), iar despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea respectivă pe baza notificării judecătorești, sunt asigurate din bugetul local.
Intimatul mai arată că adresa nr. 16148/7.10.2005 invocată de recurentă ca fiind o sesizare a situației pe care aceasta a făcut-o primarului municipiului, este reprodusă de recurentă incomplet, deoarece prin această adresă nu a făcut altceva decât să solicite primarului să dea o soluție de atenționare către Gruparea cabinetelor medicale, grupare care nu i-a permis accesul în cabinet încă de la încheierea contractului de închiriere cu primăria, adică din luna februarie 2004. Această afirmație demonstrează că recurenta nu a folosit niciodată spațiul, nu funcționat și nu a exploatat cabinetul medical respectiv niciodată, potrivit scopului pentru care îl închiriase.
Recurenta a depus la dosar concluzii scrise și precizări la concluzii scrise însoțite și de înscrisuri, solicitând repunerea pe rol a cauzei pentru înlăturarea suspiciunii acesteia referitoare la solicitarea depunerii de concluzii scrise și amânarea pronunțării, înainte de orice aspect procedural, precum și cu privire la necomunicarea concluziilor scrise, acestea fiind comunicate numai instanței.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs, dispozițiile legale în materie și verificând cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041pr.civilă, urmează să respingă recursul pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la primul motiv de recurs, referitor la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B și a Primarului Municipiului B, din conținutul contractului de închiriere nr. 3197/2004 din 26.02.2004, rezultă că părțile contractante sunt Municipiul B, reprezentat prin ing., primar, în calitate de locator, pe de o parte și laborator de psihologie SRL în calitate de locatar.
Prin urmare, Municipiul B este parte contractantă și are implicit și calitate procesuală pasivă.
Această situație se regăsește și în prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, care prevăd că primarul, viceprimarul și secretarul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate a primarului reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică, sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor fiscale.
Așa fiind, Municipiul B are personalitate juridică, poate sta în justiție, Primarul reprezentând Municipiul, iar despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială urmare hotărârilor judecătorești sunt de la bugetul de stat.
Cu privire la celelalte motive de recurs, Curtea constată că și acestea sunt nefondate. Astfel, recurenta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 8(1) din lege, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termen, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual, reparații pentru daune morale.
În cazul de față, reclamanta a solicitat mai întâi anularea actului administrativ înregistrat sub nr-.
Prin actul de mai sus, Municipiul B-prin primar comunicat - SRL rezilierea cu data de 29.XI.2005 a contractului de închiriere nr. 3197/2004, având ca obiect închirierea camerei 28 din Ambulatoriul de specialitate -, ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate, privind plata cheltuielilor de întreținere a spațiului precum și exploatarea spațiului închiriat potrivit scopului prevăzut în contract.
Acest act a fost anulat prin sentința nr. 789/16.04.2007 a Tribunalului Buzău, cu consecința validării contractului de închiriere nr. 3197/2007, sentință menținută prin decizia nr. 759/12.07.2007 a Curții de Apel Ploiești.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut cu autoritate de lucru judecat că locatorul trebuia să se adreseze justiției pentru rezilierea contractului de închiriere, pe motiv că nu s-a prevăzut în contract un pact comisoriu în acest sens.
Ca atare, în hotărârile judecătorești de mai sus, nu s-au pus în discuție alte probleme referitoare la modalitatea de executare a contractului. Ulterior și anume prin acțiunea prezentă, reclamanta a solicitat și pagubele materiale și morale în discuție, reprezentând lipsa de folosință a spațiului și respectiv impactul negativ a imaginii de piață, atingere adusă valorilor umane.
Cum bine a reținut prima instanță, reclamanta nu a desfășurat activitate în acest spațiu în baza respectivului contract de închiriere, având divergențe cu Gruparea Cabinetelor medicale individuale de specialitate din B, str. -, nr.18, care i-a și desfăcut contractul de muncă psihologului, cu data de 18.06.2004.
Că este așa, rezultă din întregul material probator aflat la dosarul de fond, intimata procedând la rezilierea contractului de închiriere urmare sesizării făcută de Gruparea Cabinetelor Medicale Individuale de Specialitate din același sediu, referitoare la neachitarea cheltuielilor financiare aferente spațiului respectiv și încetarea activității comerciale a societății, în spațiu, din luna iunie 2004.
Prin urmare, lipsa de folosință s-a datorat exclusiv neînțelegerilor care au existat între reclamanta - SRL și Gruparea Cabinetelor medicale, care nu a permis reclamantei folosirea spațiului închiriat, pe motiv că reclamanta nu ar fi participat la investițiile efectuate în ambulatoriul de specialitate și nu ar fi plătit nici cheltuielile de întreținere a spațiului.
De asemenea, cum bine a motivat prima instanță, răspunderea pârâtului pentru pagube materiale și daune morale ar fi intervenit în situația, în care acesta din urmă nu ar fi respectat obligațiile contractuale, nu ar fi predat spațiul închiriat și nu ar fi asigurat folosința sa, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Astfel, nu s-a dovedit că pârâtul ar fi împiedicat-o să folosească spațiul sau ar fi solicitat evacuarea din spațiu.
Cu privire la cererea recurentei de repune cauza pe rol, motivele invocate de acesta, nu justifică o astfel de cerere, fiind neîntemeiate.
Potrivit art.151 Cod procedură civilă pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri, iar în situația de față nu a fost cazul.
Așa fiind, față de situația de fapt și de drept sus menționată, Curtea văzând și dispozițiile art. 312(1) pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantaSOCIETATEA COMERCIALĂ SRL, cu sediul în B, str. -,. 1C,. 15, județul B, împotriva sentinței nr.425 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiPRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în B, nr. 2. județul B, PRIMARUL MUNICIPIULUI B -, cu sediul în B, 2. județul B șiMUNICIPIUL B - prin PRIMAR, cu sediul în B, nr. 2. județul
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./18.05.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
