Despăgubire. Sentința 702/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 702/2008
Ședința publică din 7 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect despăgubire.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 31 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată și ulterior precizată potrivit scriptului aflat la fila 71-76 dosar reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin sentințe ce o va pronunța să constate nesoluționarea până la data de 06.05.2008 de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a cererii reclamantului înregistrată sub nr.37867/CC din 2007, pentru acordarea de despăgubiri pentru imobilul în natură casă și teren în suprafață de 719 mp situat în B M- jud. M expropriat prin Decretul nr.194/1987, să fie obligat pârâtul Statul Român să plătească reclamantului suma de 181.420 Euro, echivalent în lei la data zilei de plată, să dispună pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru această sumă.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că i s-a stabilit dreptul la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul susmenționat prin Dispoziția nr.17900 din 14.12.2006.
Cu memoriul nr.-/2007 reclamantul s- adresat pârâtei comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în scopul acordării despăgubirilor.
Reclamantul arată că imobilul pentru care s-a formulat cererea de despăgubiri a fost expropriat prin Decretul nr.194/1987, iar potrivit prevederilor art.44 alin.3 din Constituția României "nimeni nu poate fi expropriat decât printr-o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".
Pentru dovedirea cuantumului despăgubirilor reclamantul a depus raportul de evaluare refăcut la data de 19.07.2008 de d-na. expert .
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii, motivând că este prematură cererea pentru emiterea unei decizii, că procedura aplicabilă pentru transmiterea dosarelor către entitățile investite cu soluționarea notificărilor este prevăzută în art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Se mai susține că față de etapele ce trebuie parcurse în procedura prevăzută în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, rezultă că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii menționate, iar nu în baza cererii formulate de persoana îndreptățită.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât în conformitate cu dispozițiile art.29 și 33 alin.2 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și a pct.29.1 - 29.6, 33.1 - 33.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.498/2003 acest minister emite un aviz care este consultativ și nu este obligatoriu pentru unitatea deținătoare a imobilului care face obiectul notificării.
Curtea analizând acțiunea formulată reține următoarele:
În cazul dedus judecății, reclamantul în calitate de moștenitor al defuncților și a solicitat restituirea în echivalent pentru imobilul în natură casă și teren în suprafață de 719 mp situat în B M-, jud.
În ședința publică de astăzi reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la judecată față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților înțelegând să cheme în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor, considerent pentru care raportat la dispozițiile art.246 pr.civ. Curtea urmează a lua act de renunțarea la judecată față de această pârâtă.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin întâmpinarea depusă la dosar (85-88) urmează a fi respinsă întrucât a fost chemată în judecată prin însăși acțiunea introductivă scriptul depus de reclamant la fila 71-76 de la dosar având caracterul unei precizări de acțiune.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor prin DGFP M aceasta urmează a fi admisă, întrucât chiar dacă avizul consultativ a fost dat de această pârâtă, dispoziția a fost emisă conform solicitărilor, astfel că obligația Statului Român prevăzută de lege a fost îndeplinită, acordarea despăgubirilor fiind în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Referitor la fondul cauzei se reține că prin Dispoziția nr.17900 din 14.12.2006 emisă de Primarul municipiului BMr eclamantului i s-a stabilit dreptul la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul susmenționat, ulterior reclamantul realizând expertizarea imobilului expropriat, raportul de evaluare fiind trimis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin răspunsul pârâtei din 6.05.2008 s-a comunicat reclamantului că se vor acorda "despăgubiri juste și echitabile", cu respectarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, procedură în cadrul căreia se va emite decizia ce constituie titlu de despăgubire.
Legea specială în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu prevede în corpul ei un alt termen care să deroge de la regula generală, aceea că rezolvarea cererii formulată de către reclamant trebuia săvârșită cu respectarea termenului de 30 de zile.
Prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art. 114 al. 1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul Ministrului Finanțelor Publice, în temeiul art. 32 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art. 13 alin. 1 lit. a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
In cuprinsul Cap. al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de ambele părți litigante.
Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art. 16 alin. 1 și 2 din Titlul VII al legii nr. 247/2005). Odată primit dosarul atribuția Comisiei Centrale prin Secretariatul acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură după care această entitate va proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de restituire în natură a fost respinsă, și le va transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare (art. 16 alin. 4 și 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005).
În speță, reclamantul atacă actul administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispozițiile generale aplicabile în materie, acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Așa cum învederează și reclamantul, justificarea autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit. Deși decizia autorității administrative de opțiune a soluționării dosarelor ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea elementului aleatoriu nu sunt adecvate și necesare. Curtea are în vedere că odată ce titularul notificării a fost înștiințat de autoritatea competentă cu privire la dreptul său de a obține despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat abuziv în proprietatea statului și ulterior înregistrării dosarului la autoritatea administrativă în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor se creează reclamantului convingerea și legitimă că cererea lor va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie, ceea ce implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu este o justificare pertinentă pentru a fi opusă cu succes reclamantului ca temei pentru nesoluționarea cererii ce are ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care aceștia sunt îndreptățiți potrivit legii.
Conform prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat în așa fel încât să rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor în domeniul reglementării, recunoașterii și apărării dreptului de proprietate.
Cu privire la drepturile de creanță, Curtea a decis, cu valoare de principiu, că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea dispoziției nr. 17.900 din 14.12.2008, dispoziție neatacată printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor lor.
Reclamantul deși este îndreptățit în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații, interesul său patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative.
În considerarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamant are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Emiterea actului administrativ atipic (refuzul) pe ideea dreptului de apreciere, dar prin care se încalcă dreptul reclamantului la respectarea bunurilor lor în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, reprezintă un abuz de drept care, evident, nu poate fi tolerat.
Dreptul la reparație, întemeiat pe atingerile aduse dreptului de proprietate reprezintă drepturi și obligații cu caracter civil, în sensul art. 6 paragraful 1.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, garanție a unui proces echitabil trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci și în procedura prealabilă, întrucât durata procedurii și trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat, considerent pentru care Curtea urmează a respinge excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă.
Reclamantul utilizând de posibilitățile oferite de normele interne a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului lor.
Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri.
Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamant nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
Această întârziere imputabilă autorității administrative, care intenționează să folosească un criteriu aleatoriu de soluționare a cererilor, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil în care trebuie să fie judecată orice cauză, depășire contrară dispozițiilor Convenției, chiar dacă în speță vorbim de durata unei proceduri administrative preliminare.
De aceea, Curtea în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 2 alin. 1 lit. g, h și m din aceeași lege raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamantului prin refuzul său nejustificat, va obliga autoritatea pârâtă să emită în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul din litigiu.
Întrucât întreaga procedură se finalizează prin emiterea deciziei, iar aceasta presupune consumarea etapei numirii evaluatorului, instanța urmează a respinge atât petitul privitor la nesoluționarea până la data de 06.05.2008 de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a cererii reclamantului, cât și obligarea pârâtului Statul Român să plătească reclamantului suma de 181.240 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, sub forma măsurilor reparatorii, în considerarea faptului că cererea reclamantului se află în cursul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Raportat la soluția pronunțată de admitere în parte a acțiunii, văzând dispozițiile art.274 pr.civ. Curtea urmează a obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 12.500 RON cheltuieli de judecată parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în B M,-/3, jud. M în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în B, Calea nr.202 sector 1, și în consecință:
Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să emită o decizie reprezentând titlu despăgubiri pentru imobilul în natură casă și teren în suprafață de 719 mp. fost situat în B-M-, jud.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B cu sediul în B-, sector 1 și respinge acțiunea față de acest pârât.
Ia act de renunțarea la judecată a reclamantului față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B cu sediul în B Calea nr.202, sector 1.
Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să achite reclamantului suma de 12.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7.XI.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. /
6 ex./12.11.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip
