Despăgubire. Decizia 726/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 726/
Ședința publică de la 27 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
Judecător dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Apostu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE V, cu sediul în F,-, împotriva sentinței nr. 137 din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: recurent AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE V și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus chitanța nr. 38681/2009 în sumă de 2,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei cu care face dovada achitării taxei de timbru stabilită în cauză, recurenta a solicitat judecarea în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 137/2009 a Tribunalului Vranceas -a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Prestații Sociale V și în consecință s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a indemnizației pentru creșterea celor doi copii începând cu 2.10.2007 și până la împlinirea vârstei de 2 ani.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că se impune acordarea indemnizației pentru fiecare dintre cei doi copii, și nu doar pentru unul, în temeiul dispozițiilor OUG nr.148/2005 variantă în vigoare la 1 ianuarie 2007 și Decizia nr.1947/4.04.2007 a ÎCCJ.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității acțiunii, deoarece Decizia nr. 4987/17.10.2007 a Va fost comunicată în 5 zile de la data emiterii iar reclamanta nu a contestat-o în termenul legal de 30 de zile de la comunicare.
Adresa prin care s-a comunicat reclamantei că indemnizația pentru creșterea copilului a fost stabilită corect nu îndeplinește condițiile unui act administrativ, astfel cum este acesta definit în art.2 al.1 lit.c din Legea 554/2004.
Sumele primite cu titlu de indemnizație lunară pentru creșterea copilului reprezintă acceptarea tacită a deciziei astfel încât, în ipoteza necomunicării deciziei, termenul curge de la primirea indemnizației.
Pe fond, recurenta arată că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a OUG nr.148/2005, indemnizația acordându-se pentru naștere, și nu pentru fiecare copil, rezultând in urma unei nașteri.
Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe dispoziții legale care nu mai erau în vigoare la data pronunțării, respectiv HG nr.1825/2005 OUG nr.148/2005, neputând fi interpretate decât în sensul că indiferent de nr. copiilor rezultați dintr-o singură naștere se acordă o singură indemnizație.
În același sens sunt și dispozițiile deciziei nr.937/19.12.2006 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art. 6 al.1 din OUG nr.148/2005.
Nu există nici o discriminare în acordarea prestațiilor sociale prevăzute de OUG nr.148/2005, act normativ în baza căruia statul sprijină familia în vederea creșterii copilului până la 3 ani prin crearea condițiilor ca unul din părinți să se poată dedica creșterii copilului în sensul obligării angajatorului de a acorda, la cererea salariatului, concediul pentru creșterea copilului, indemnizația pentru creșterea copilului constituind o formă de sprijin din partea statului sub forma unui ajutor bănesc pentru care statul îl acordă părintelui când acesta a optat să își întrerupă activitatea profesionala în vederea creșterii copilului.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art. 304/1 pr. civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
În mod corect prima instanță a respins excepția tardivității invocată de pârâtă, reținând că decizia în cauză nu a fost comunicată reclamantei.
Faptul că reclamanta a luat la cunoștință de aceasta prin plata indemnizației nu poate acoperi procedura de comunicare, neexistând o dată de pornire pentru calculul termenului de prescripție, astfel cum în mod corect a apreciat prima instanță.
Este adevărat că HG nr.1825/2005 a fost abrogată, dar instanța de fond nu indică aceste prevederi legale drept temei pentru admiterea acțiunii.
Relevanță prezintă în cauză decizia nr.1947/4.04.2007 a ÎCCJ, la care prima instanță a făcut referire, și care stabilește acordarea indemnizației lunare, se raportează la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor pentru că altfel,
s-ar încălca principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă. Indemnizația lunară reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art.6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.
Toate aceste aspecte au fost corect reținute de către prima instanță, sentința fiind temeinic motivată în fapt și în drept conf.art.261 pct.5 pr.civ.
Ca atare, interpretarea dată de recurentă dispozițiilor legale aplicabile în materie este una greșită iar referirea la decizia nr.937/19 decembrie 2006 Curții Constituționale nu are relevanță în cauză, nefiind invocată neconstituționalitatea art.6 al.1 din OUG nr.148/2005.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312. pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE V, cu sediul în F,-, împotriva sentinței nr. 137 din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 august 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu - - | JUDECĂTOR 2: Ioan Apostu - - | JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile - - |
Grefier, - - |
Red.-/
Tehnored./2ex.
Fond-
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Ioan Apostu, Dorina Vasile
