Despăgubire. Decizia 783/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 783
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- --GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurent-reclamant - - N (fostă -) și recurent-pârât CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUN. P N, împotriva sentinței civile nr.146/CA/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă - - N (fostă -, lipsă fiind recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUN. P
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța dispune rectificarea Încheierii din 19.09.2008 în sensul că sunt două recursuri, motivate și declarate în termen. Recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUN. PNe ste scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recursul declarat de recurenta-reclamantă - - N (fostă -), este legal timbrat.
Avocat pentru recurenta-reclamantă - - N (fostă -), depune un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Instanța constată că recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUN. PNa formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei obiectului acțiunii formulată de recurenta-reclamantă - -
Avocat pentru recurenta-reclamantă solicită respingerea acestei excepții, arătând că debitul aferent reprezintă dobânda fiscală achitată de recurentul-pârât în sumă de 77.604 lei și nu dobânda bancară la care aveau dreptul, pentru perioada 11.09.2006 - 12.04.2007.
Precizează că în ce privește primul motiv de recurs, pârâtul a fost obligat la plata dobânzii bancare, iar pârâtul a achitat dobânda fiscală.
Arată că s-a depus practică judiciară prin care se arată că contribuabilul este îndreptățit să i se plătească dobânda fiscală. Apreciază că debitul reprezintă dobânda fiscală și nu dobânda bancară.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că potrivit art.134 din Statutul profesiei de avocat, onorariile pot fi stabilite astfel: onorarii orare; onorarii fixe; onorarii de succes; onorarii formate din combinarea criteriilor de la lit.a,b, În cauză sunt incidente dispozițiile art.19 și 8 din Legea 554/2004 conform cărora există posibilitatea acțiunii ulterioare pentru recuperarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, conform art.274 alin. Cod procedură civilă partea care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită admiterea recursului formulat de recurenta-reclamantă, modificarea sentinței recurate.
Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât solicită respingerea acestuia. De asemenea, solicită respingerea excepției lipsei de obiect a cererii.
Solicită respingerea excepției privind taxa de timbraj.
În ce privește schimbarea denumirii societății, la fila 100-104 ds.fond se află înscrisuri care dovedesc schimbarea denumirii societății.
Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta CAPN, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite a municipiului P N, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 364.339 lei preluată fără temei legal din patrimoniul reclamantei și nerestituită până la 12.04.2007. În subsidiar, în cazul în care instanța va aprecia că se impune o altă modalitate de acoperire a prejudiciului, reclamanta solicită obligarea pârâtei la despăgubiri în sumă de 20.524,43 lei, reprezentând dobânda bancară pe care reclamanta a plătit-o efectiv în perioada 11.09.2007- 12.04.2007 pentru suma de 364.339 lei, încasată și reținută de pârât în baza actelor administrative nelegale. De asemenea, reclamanta mai solicită obligarea la plata sumei de 37.716,52 lei, reprezentând onorariile apărătorilor și ale expertului în cadrul procesului derulat în perioada 2006-2007 la Tribunalul Neamț și Curtea de APEL BACĂU, având ca obiect anularea actelor emise de pârât și restituirea sumei de 364.339 lei, precum și cheltuieli de judecată în actuala cauză.
În cursul soluționării cauzei, reclamanta și-a precizat primul capăt de cerere, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 77.604 lei. reprezentând dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală și, în subsidiar, obligarea pârâtului la plata sumei de 21.802 lei, reprezentând dobânda bancară.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Decizia de nr. 16740 D din 04.07.2006, prin Raportul de Inspecție Fiscală cu același număr și prin Decizia nr. 92 din 09.08.2006, pârâtul, ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, a obligat reclamanta la plata sumei de 362.834 lei. în baza actelor nelegale, pârâtul a executat-o silit pe reclamantă și a încasat suma de 365.351 lei. Ulterior s-a constatat nulitatea absolută a titlului de creanță, dispunându-se întoarcerea executării, anularea actelor emise de pârât și repunerea părților în situația anterioară executării, conform Sentinței civile nr. 93/CF din 21.12.2006 pronunțată în dosarul nr. 3995/CF/2006 al Tribunalului Neamț și Deciziei nr. 233 din 29.03.2007 pronunțată în dosarul nr. 526/32/200 al Curții de APEL BACĂU. La 29.09.2006, reclamanta a cerut restituirea sume: poprite, întrucât pârâtul a încasat această sumă ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Pârâtul nu a restituit suma poprită și nici nu a răspuns solicitării de restituire a sumei. Se arată că instanțele de judecată au dispus întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare executării, constatând nulitatea actelor emise de pârât. Nulitatea are caracter retroactiv, producându-și efectele încă de la încheierea actului juridic, și duce la restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului juridic anulat (restitutio in integram). Conform acestui principiu, tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic anulat, trebuie restituit, astfel încât părțile să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat, iar pentru ajungerea în această situație este necesară obligarea pârâtului la plata dobânzilor, potrivit Codului d e procedură fiscală. Motivat de faptul că sumele au fost plătite fără existența unui titlu de creanță, este atrasă obligația autorității de a restitui nu numai suma, ci și dobânzile conform art. 117-124 din Codul d e procedură fiscală și Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899 din 22.12.2004. Astfel, potrivit art. 124 alin. 2 din Codul d e Procedură Fiscală, dobânda datorată contribuabililor este la nivelul majorărilor prevăzute de cod.
În subsidiar, reclamanta solicitat ca, în cazul în care instanța va aprecia că se impune o altă modalitate de acoperire a prejudiciului, atunci să fie acordate despăgubiri în sumă de 20.524,43 lei, reprezentând dobânda efectiv plătită de reclamantă la bancă în perioada 11.09.2006-12.04.2007 pentru suma de 364.339 lei, ce fusese încasată și reținută de pârât în baza actelor administrative nelegale. Se arată că societatea, pentru a-și continua activitatea, și a evita falimentul, a fost nevoită să contracteze un nou împrumut la bancă, mai mare decât cel pe care reclamanta îl avea la data la care banii au fost popriți de către pârât. Astfel, în toată perioada de 7 luni, cât pârâtul a reținut ilegal banii, reclamanta a plătit dobânzi la bancă pentru cele două credite, conform contractelor de credite încheiate cu D N, cu nr. 901 din 21.11.2005 și 820 din 20.11.2006. Reclamanta a fost lipsită injust, în perioada 11.09.2006-12.04.2007, de suma de -.339 lei, fiind obligată să-și suplimenteze împrumutul și să plătească dobândă pentru acești bani împrumutați.
Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în cadrai procesului derulat în perioada 2006 - 2007, având ca obiect anularea actelor emise de pârât, acestea sunt în cuantum de 37.716,52 lei, conform chitanțelor depuse de reclamantă s constau în onorariile expertului și ale avocaților. Se arată că stabilirea cuantumului total s-a putut face după soluționarea procesului și în cauză.: incidente prevederile art. 19 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, conform cărora există posibilitatea acțiunii ulterioare pentru recuperarea despăgubirilor de la data la care au luat cunoștință de întinderea pagubei.
În apărările formulate, pârâtul Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite a municipiului PNa depus întâmpinare invocând excepția ce necompetență materială a Tribunalului - Secția Comercială și de contencios Administrativ, excepție soluționată prin încheierea din 30.11.2007. Pe fondul cauzei, pârâtul arată că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale aceste; acțiuni în pretenții, pe de o parte datorită faptului că instanța s-a pronunțai asupra cheltuielilor de judecată pe care de altfel le-a și acordat, iar pe de altă parte, documentele prezentate de către reclamantă sunt făcute pro cauza.
În dovedire au fost depuse înscrisuri, s-a atașat spre consultare dosarul în care s-a dispus anularea actelor emise de pârâtă, cu nr. 3995/CF/2006 și a fost încuviințată proba cu expertiza tehnică contabilă.
Prin sentința civilă nr. 146/CA din 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta - - P în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE SI IMPOZITE A MUNICIPIULUI P și, în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 21.802 lei, reprezentând dobânda bancară aferentă perioadei 11.09.2006 - 12.04.2007, calculată pentru suma de 364.339 lei reținută de pârât.
A fost respins capătul de cerere pentru obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din dosarul nr. 3995/CF/2006 al Tribunalului Neamț și dosarul nr- al Curții de APEL BACĂU.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 2.461 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța reținut următoarea situație de fapt:
Prin Decizia de cu nr. 16740 D din 04.07.2006, reclamantei i s-a stabilit o fiscală împotriva căreia reclamanta a formulat contestația soluționată prin Decizia nr. 92 din 09.08.2006. Prin actele administrativ fiscale, reclamantei i-a fost stabilită o fiscală de 362.834 lei, în urma căreia s-a procedat la executarea silită, fiind executată suma de 365.351 lei. Prin sentința civilă nr. 93/CF/21.12.2006, Tribunalul Neamța anulat Decizia nr. 92 din 09.08.2006, a admis contestația formulată de C A, a anulat raportul de inspecție fiscală cu nr. 16740 D din 04.07.2006 și Decizia de cu același număr, a dispus emiterea unui nou act administrativ fiscal pentru suma de 1012 RON, reprezentând obligații fiscale pentru anii 2005 și 2006, respectiv impozit pe teren, dobânzi și penalități, a dispus restabilirea situației anterioare executării, a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 364.339 RON și i-a impus acestuia plata sumei de 708, 3 lei, cheltuieli de judecată.
Sentința civilă nr. 93/CF/21.12.2006, pronunțată în dosarul nr. 3995/CF/2006, a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 233 din 29.03.2007 a Curții de APEL BACĂU, în care s-a respins recursul ca nefondat.
Pe durata cât a fost lipsită de folosința sumei ce a făcut obiectul impunerii fiscale, reclamanta a fost nevoită să contracteze două credite bancare pentru a acoperi lipsa financiară.
Prin actele administrative fiscale nelegale și anulate de instanță reclamanta a fost păgubită, nu numai cu privire la suma percepută nelegal, ci și cu privire la prejudiciul cauzat de lipsa de folosință a sumei.
În actuala cauză, reclamanta solicită repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin actele administrative fiscale nelegale, pagubă materializată în cheltuielile suplimentare suportate ca o consecință directă a actelor pârâtului.
Pentru stabilirea cuantumului pagubei nu este aplicabil textul art. 120 alin. 7 din nr.OG 92/2003. Acest text se referă la majorările de întârziere ce sunt percepute de autoritatea fiscală de la debitorul contribuabil și nu la majorări ce pot fi percepute de contribuabil de la organul fiscal în cazul nelegalității actului administrativ fiscal.
Paguba efectiv suferită de reclamanta aceasta este dobânda bancară stabilită de expert ca fiind în sumă de 21.802 lei.
Cu privire la capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată din
procesul derulat în perioada 2006-2007, având ca obiect anularea actelor emise
se pârât și restituirea sumei de 364.339 lei, instanța a constatat neîntemeiat.
Astfel, s-a reținut că în sentința civilă nr. 93/21.12.2006, tribunalul s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, iar prin decizia civilă nr. 233 din 23.03.2007 a Curții de APEL BACĂU acest capăt de cerere a fost soluționat irevocabil. Singura modalitate de modificare a cuantumului sumei de 708,3 lei stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată prin sentința civilă nr. 93/CF/21.12.2006 este cea a căilor ordinare și extraordinare de atac împotriva acestei hotărâri.
De asemenea, în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, au fost acordate cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței nr. 146/CA din 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț a declarat recurs atât PN( fostă A) și Consiliul Local P N - Direcția Taxe și Impozite.
Motivând recursul, arată că în mod greșit apelanta a fost obligată la plata sumei de 21.802 lei reprezentând dobândă bancară, instanța interpretând greșit dispozițiile art. 120 al. 7 din OG92/2003. De altfel, arată recurenta că pârâta a achitat deja suma de 77.604 lei reprezentând majorări de întârziere calculate potrivit codului fiscal.
În ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată se arată că în mod nelegal s-a respins acordarea cheltuielilor de judecată deoarece acestea pot fi solicitate separat.
Arată recurenta că în dosarul 3995/CF/2006 cheltuielile au fost în cuantum de 37.716,52 lei.
La solicitarea instanței s-au depus înscrisuri.
În motivele de recurs, recurenta - Consiliul Local PNa criticat sentința recurată, arătând, sub aspectul obligării la plata majorărilor de întârziere, la data de 29 mai 2008 a achitat suma de 77.605 lei așa încât primul capăt de cerere a rămas fără obiect (excepție susținută prin întâmpinarea formulată la recursul ). Apreciază recurenta că obligarea la plata dobânzii bancare este nelegală întrucât adunând suma de 77.605 lei ar ajunge în situația de a achita dobândă la dobândă.
În ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată apreciază recurenta că documentele prezentate sunt făcute pro cauza iar pe de altă parte nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate. Se mai arată că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu, această instanță le găsește întemeiate, urmând a le admite pentru următoarele considerente:
Criticile ce vizează obligarea la plata majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală critici invederate de ambele părți, urmează a fi reținute de instanță.
Astfel, prima instanță procedând la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 120 al. 7 din OG92/2003 a concluzionat că acest text nu se aplică reclamantei. Este adevărat că textul mai sus menționat se referă la majorările de întârziere ce sunt percepute de organul fiscal de la debitorul contribuabil, însă aceasta nu exlude aplicarea lui atunci când autoritatea fiscală are obligația restituirii unor sume de bani către contribuabil. Această concluzie se desprinde din art. 124 din OG92/1003 text potrivit căruia "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă, dobânda datorată fiind la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală. în consecință, art. 124 face trimitere la art. 120 al. 7, text potrivit căruia nivelul majorării de întârziere este de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere. Așadar, și în ce privește contribuabilii care au dreptul la restituiri, este evident că din coroborarea art. 120 și 124 rezultă că dobânda cuvenită este la nivelul majorării de 0,1 %. De altfel, interpretarea dată de instanța de fond pune contribuabilul într-o situație dezavantajoasă în raport de organul fiscal, atâta timp cât se reține că organul fiscal are dreptul de a percepe majorări pentru plata cu întârziere de la contribuabil, însă contribuabilul nu este îndreptățit atunci când are dreptul la restituire să i se plătească dobânda fiscală aferentă utilizării sumei reținute la bugetul de stat. Mai mult, recunoscând dreptul la majorările de întârziere pârâta achitat suma de 77.604 lei anterior pronunțării hotărârii instanței de fond, împrejurare față de care, această instanță (apreciind că suma datorată era 77.604 lei reprezentând dobândă fiscală) urmează a respinge acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.
Concluzionând că dobânda datorată de pârâtă era prevăzută de Codul d e procedură fiscală, instanța urmează a înlătura obligația de plată a dobânzii bancare, reținând ca legală apărarea Consiliului Local sub acest aspect.
În ce privește cheltuielile de judecată se reține următoarea situație de fapt:
În dosarul 3995/2006, reclamanta a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată cauzate de acel proces, însă nu a solicitat contravaloarea onorariului de avocat.
Prin sentința 93/2006 a fost obligat pârâtul să plătească 708,3 RON reprezentând onorar expert și taxă judiciară de timbru. Prin cerere separată, reclamanta a solicitat obligarea la plata onorariului de avocat motivând că acesta s-a putut stabili doar după soluționarea procesului, fiind onorarii de succes. Totodată, s- solicitat obligarea la plata sumei de 1500 lei onorar expert.
În ce privește onorariul expert, instanța reține că prin Încheierea din 13 octombrie 2006 în dosarul 3995/2006 s-a stabilit onorariu provizoriu în cuantum de 700 lei, sumă la care pârâta căzută în pretenții a fost obligată prin sentința 93/2006. Expertul care a întocmit expertiza nu a solicitat suplimentarea onorariului odată cu depunerea lucrării iar reclamanta nu a criticat sentința sub aspectul cuantumului onorariului expertului.
Emiterea unei facturi pentru plata sumei de 1500 lei nu au suport legal, motiv pentru care cererea referitoare la această sumă este nefondată.
În ce privește onorariul de avocat, instanța reține că acesta nu a fost solicitat în dosarul 3995/2006, solicitându-l pe calea unei cereri separate. Aprecierea instanței de fond potrivit căreia singura modalitate de a solicitat cheltuielile este cea a căilor ordinare și extraordinare de atac este nelegală, având în vedere că onorariul solicitat reprezintă onorar de succes, onorar ce se achită în cazul câștigării procesului.
Pornind însă de la motivarea cererii reclamantei, această instanță apreciază că pârâta nu poate fi obligată la plata întregii sume. Astfel, onorariile de succes sunt plătibile în cazul câștigării procesului, așadar după finalizarea procesului, aceasta fiind și argumentul în favoarea admisibilității formulării unei cereri separate. Prin înscrisurile depuse în recurs recurenta a făcut dovada că prin contractele de asistență juridică nr. 640/2006 și 1213/15641/12 septembrie 2006 părțile au convenit plata unor onorarii de succes. Cum însă și reclamanta arată că onorariile au fost plătite după finalizarea procesului (aceasta fiind chiar natura onorariului cuvenit) instanța va acorda doar sumele achitate după 29 martie 2007, data finalizării procesului. Din înscrisurile depuse rezultă că doar suma de 18.216,52 lei (Ordin de plată din 18 aprilie 2007) și 10830 lei (Ordin de plată din 02 aprilie 2007) au fost achitate după data de 29 martie 2007.
Așadar, cererea privind cheltuielile de judecată reprezentând onorar de succes este întemeiată pentru suma de 29.146 lei. Celelalte sume (1300 lei, 2200 lei, 1785 lei, 3570 lei) au fost achitate în timp ce cauza se afla fie în fața instanței de fond, fie în recurs, reclamanta având posibilitatea solicitării acestor sume în dosarul 3995/2006. De altfel, recurenta nu a invocat ca apărare, sub aspectul cheltuielilor de judecată decât împrejurarea că fiind onorarii de succes au fost achitate după finalizarea procesului așa încât această instanță a reținut obligația de plată a sume, or achitate după 29 martie 2007.
În ce privește critica recurentei Consiliul local P în sensul că înscrisurile au fost întocmite pro cauza, instanța urmează aoî nlătura, având în vedere că atât contractele de asistență juridică cât și facturile cuprind mențiunile obligatorii, îndeplinind condițiile de valabilitate pentru a produce efecte juridice.
Nici critica în sensul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină nu poate fi reținută, sentința recurată cuprinzând prevederile art. 26, al. 1 pct. 5 Cod procedură fiscală.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă, cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, această instanță va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge capătul de cerere privind obligarea la plata dobânzii fiscale ca rămas fără obiect, va înlătura obligația de plată a dobânzii bancare, va admite în parte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată în dosarul 3995/2006 a Tribunalului Neamț în sensul obligării la plata sumei de 29.146 lei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga Consiliul local P N la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile contencios administrative promovate de recurenta - reclamantăP(fostă A) și recurentul - pârât CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI P ambele împotriva sentinței civile nr. 146/CA/09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 4537/2007.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea recurentei - Consiliul local P N la plata sumei de 77.239,87 lei reprezentând dobândă prevăzută de Codul d e procedură fiscală, ca rămas fără obiect.
Înlătură obligația de plată a sumei de 21.802 lei reprezentând dobânda bancară.
Admite în parte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată în dosarul 3995/2006 a Tribunalului Neamț și - a Curții de APEL BACĂU.
Obligă Consiliul local P N la plata sumei de 29.146,5 lei.
Menține dispoziția instanței de fond referitoare la cheltuielile de judecată. Obligă intimata Consiliul local P N la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,21 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan Pt. - PREȘEDINTE INSTANȚĂ | JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
09 dec.2008
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu
