Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1018/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1018/2009 -
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant din O,-, jud. S M și intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, jud. B și TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M, str. - nr.7, jud. S M, împotriva sentinței civile nr. 42/D din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă - despăgubiri.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 19 mai 2009, mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 21 mai 2009, apoi pentru 25 mai 2009, 26 mai 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 42/D din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a dmis acțiunea civilă formulată de reclamantul domiciliat în O- județul SMî mpotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B sector 5-, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O- județul B, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S str. - nr. 8 județul S M și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B sector 5- și în consecință:
Au fost obligați pârâții de ordin 1-3 să deconteze reclamantului cheltuielile pentru lucrările stomatologice efectuate în cursul anului 2006 în sumă de 4375 lei cu aplicarea indicelui de inflație de la data solicitării până la plata efectivă.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să includă în buget sumele necesare plății, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză și, deopotrivă, din actele de procedură îndeplinite de către părți, instanța a reținut că starea de fapt prezentată de către reclamant este reală. De altfel, tribunalul a observat că litigiul dintre părți nu a fost generat de poziția diferită a acestora asupra circumstanțelor factuale, ci de poziția diferită în raport cu dispozițiile legale aplicabile. În opinia părții reclamante, situației de fapt îi sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, în timp ce, potrivit părerii Ministerului Justiției, normele aplicabile sunt reprezentate de art. 230 din Legea nr. 95/2006 și reglementările derivate.
Tribunalul a considerat că acest concurs de norme se rezolvă pe baza regulii specialia generalibus derogant. În mod evident, în această materie, norma instituită prin art. 25 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 are caracter special față de cele cuprinse în art. 230 din Legea nr. 95/2006 și reglementările derivate, care au caracter general. Astfel fiind, cum întotdeauna din această competiție câștigătoare este norma cu caracter special, tribunalul a stabilit că stării de fapt deduse judecății îi este incidentă prevederea art. 25 alin. 1 din OUG nr. 27/2006.
Potrivit acestui text, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Cum, în speță, reclamantul are calitatea de judecător și a achitat contribuția socială pentru asigurările de sănătate, el are dreptul la decontarea integrală a cheltuielilor efectuate pentru tratamentele și lucrările stomatologice. Împrejurarea că alin. 2 al art. 25 prevede că, prin hotărâre a Guvernului, vor fi stabilite condițiile de acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, precum și împrejurarea că Guvernul nu a adoptat o asemenea hotărâre, nu sunt în măsură să nege sau să suspende dreptul stabilit printr-o lege,stricto sensu, căci s-ar încălca principiul supremației legii în raport cu celelalte acte normative, s-ar încălca dispozițiile art. 78 din Constituția României (Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei), s-ar încălca art. 108 alin. 2 din Constituția României (Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor) și, nu în ultimul rând, s-ar ajunge la situația, absolut inacceptabilă, ca Guvernul să profite de o situație generată de neîndeplinirea culpabilă a unei obligații legale ce-i incumbă.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 281-291 Codul muncii și art. 70-82 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții să plătească acestuia suma de 4375 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamente și lucrări stomatologice, actualizată în funcție de rata inflației calculată până la data efectuării plății. Totodată, a obligat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să includă în buget suma necesară plății sumei solicitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se arată că dispozițiile în materia asistenței medicale, cuprinse în Legea 303/2004, nu exclude aplicabilitatea în cazul magistraților a dispozițiilor cu caracter general, aplicabile tuturor categoriilor de asigurați ai Fondului Național Unic de Asigurări de Sănătate.
explicită la necesitarea contribuției la asigurările sociale de sănătate impune concluzia că de serviciile medicale de care beneficiază în mod gratuit orice asigurat urmează să beneficieze și categoriile profesionale cărora legile speciale de reglementare, a le recunosc drepturi de gratuitate asemănătoare.
Mai arată că prin HG.409/1998, respectiv norma de aplicare nr.318/26.05.1999 a fost reglementată procedura de acordare și competențe de a dispune asupra cererilor de decontare a serviciilor medicale.
Astfel, conform art. 1 al. 1 magistrații beneficiază gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1977, abrogată prin Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care prevede că drepturile asiguraților se stabilesc pe baza unui contract cadru, adoptat prin hotărâre de guvern.
Pentru anul 2006 (anul în care intimatul a apelat la serviciile de sănătate), Normele metodologice de aplicare a contractului cadru a fost aprobat prin /CNAS nr-, lista serviciilor de medicină dentară fiind prevăzută de cap. 3 anexa 8.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 79 alin.5 din Legea 303/2004, respectiv art. 25 alin.1 din OUG. 27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze în condițiile respectării drepturilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Aceste norme au un caracter special și prin urmare sunt aplicabile prioritar față de normele cu caracter general cuprinse în Legea 95/2006 invocată de recurent.
De altfel textele de lege mai sus evocate (art. 79 din Legea 303/2004, respectiv art. 25 din OUG 27/2006) sunt neechivoce, în sensul că prevăd acordarea în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze cu condiția plății contribuției la asigurările sociale, și nicidecum în condițiile prevăzute de Legea 145/1997, respectiv Legea 95/2006, această din urmă aserțiune susținută de recurentă reprezentând o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil.
În altă ordine de idei, alineatul 2 prevede într-adevăr că modalitățile de acordare gratuită a asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor vor fi stabilite printr-o hotărâre de guvern.
Împrejurarea că o astfel de hotărâre nu a fost elaborată și adoptată până în prezent nu poate în nici un caz să afecteze drepturile celor vizați, iar pe de altă parte chiar dacă ar fi fost elaborată și adoptată, ea nu ar putea să contravină unor norme cu forță juridică superioară cum sunt cele cuprinse în lege.
În extremis, chiar dacă am accepta aplicabilitatea contractului cadru pe anul 2006 - invocat de recurentă - care prevede lista serviciilor de medicină dentară gratuite, serviciile necuprinse în această listă sau cele neacoperite integral ar urma să fie suportate de stat, respectiv Ministerul Justiției.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant din O,-, jud. S M și intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, jud. B și TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M, str. - nr.7, jud. S M, împotriva sentinței civile nr. 42/D din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
- cu opinie separată -
Red.dec.- /16.06.2009
Jud.fond. -
./19.06.2009
Ex.2
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că în speță, criticile invocate de către recurent sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, pentru anul 2006 (anul în care intimatul - reclamant a apelat la serviciile de sănătate) Normele Metodologice de aplicare a contractului cadru au fost aprobate prin /CNAS nr-, iar lista serviciilor medicale de medicină dentară a fost prevăzută la capitolul 3 din Anexa 8 Ordinului mai sus evocat, din a cărui analiză reiese că magistrații pot beneficia de asistență medicală gratuită doar în ceea ce privește serviciile medicale reglementate de acesta.
a contrario, pentru serviciile medicale nereglementate de contractul cadru, atât magistrații cât și celelalte categorii de persoane menționate de art. 78 alin. (5) din Legea nr.303/2004 nu beneficiază de gratuitate.
Or, în speță pentru actele terapeutice stomatologice, pentru care datele înscrise în chitanțe au fost complete, a fost avizată decontarea manoperelor stomatologice la tarifele stabilite de casa națională de asigurări sociale, pentru unele acte terapeutice stomatologice s-au solicitat precizări suplimentare cu privire la numărul de dinți asupra cărora au fost efectuate manoperele, numărul de ședințe, etc.
În schimb, actele terapeutice stomatologice "lucrare proteică metaloceramică", "suprimare fire postoperatorii", "șlefuire în scop proteic", nu au putut fi decontate, nefiind reglementate de contractul cadru, privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Față de aceste considerente, apreciez că în speță se impunea admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- -
Red.-.06.2009
Dact./24.06.2009
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
