Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1025/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1025/2008
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător
- - -președinte secție
- - -JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și pârâta SC H împotriva sentinței civile numărul 270/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 octombrie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta SC H ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale rezultate în urma accidentului de muncă pe care l-a suferit la data de 26.12.2005.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul este angajatul pârâtei și în data de 26.12.2005 a fost victima unei accident de muncă, medicii fiind nevoiți să-i amputeze degetele 3-5, în prezent mai având un singur deget la mâna dreaptă, degetul mare, și un din degetul arătător.
Acest eveniment l-a marcat puternic, reclamantul devenind o persoană handicapată, care cu mâna dreaptă nu mai poate face nimic, fiind nevoit să învețe să se descurce cu mâna.
Judecătoria Hunedoaraa invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, iar prin sentința civilă nr- în temeiul art. 129 alin. 1 lit.d din Legea nr. 346/2002 coroborat cu dispozițiile art. 158 alin. 1-3, art. 159 și art. 2 alin. 1 pct.1 lit.c Cod procedură civilă a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Hunedoara, completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă.
Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 205/LM/2007a declinat în favoarea Judecătoriei Hunedoara competența de soluționare a cauzei, deoarece acordarea daunele morale nu se circumscrie legislației muncii, ele putând fi întemeiate numai pe principiile răspunderii civile delictuale.
În temeiul art. 21 Cod procedură civilă, constatând conflictul negativ de competență, s-a suspendat orice procedură și s-a înaintat dosarul Curții de Apel în vederea soluționării conflictului de competență.
Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința civilă nr. 5/F/CC/2007 a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul în favoarea Judecătoriei Hunedoara.
După înregistrarea cauzei pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr-, urmare a modificărilor legislative în ceea ce privește art. 269 Codul muncii, judecătoria invocă din nou excepția necompetenței materiale și declină prin sentința civilă nr. 2089/2007 competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, considerând că speța trebuie soluționată potrivit legislației muncii.
Tribunalul nu mai pune în discuție competența sa și procedează la administrarea probatoriului.
Pârâta SC H SA depune întâmpinare prin care invocă inadmisibilitatea daunelor morale, deoarece la data formulării cererii Codul muncii nu prevedea posibilitatea acordării daunelor morale. Se invocă totodată și Decizia nr. XL/7.05.2007 a ÎCCJ.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită. Se susține că reclamantul, încălcând instrucțiunile de lucru, se afla în mod greșit pe bare și nu pe grătare așa cum este prevăzut în instrucțiuni.
În speță reclamantul nu a făcut dovada unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit și nici existența vinovăției societății pârâte, în lipsa acestora neputând fi vorba de răspundere civilă delictuală. Se mai arată că societatea a plătit reclamantului, care este în continuare angajatul său, o despăgubire în sumă echivalentă a 1000 USD.
A fost depusă sentința civilă nr. 2473/2006 a Tribunalului Hunedoara, acte medicale.
A fost luat un interogatoriu pârâtei și s-au audiat martorii și.
Prin sentința civilă nr. 270/LM/2008 Tribunalul Hunedoara admite în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC H SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului contravaloarea a 1000 EURO la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale, fiind respinsă în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre se reține de către prima instanță că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă, deoarece forma articolului 269 Codul muncii la data la care Tribunalul a fost sesizat a doua oară permite acordarea daunelor morale.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul în timpul programului de lucru a suferit un accident de muncă, prin strivirea mâinii strângi, cu amputarea degetelor 3,4,5.
Referitor la cauzele accidentului, instanța a reținut că accidentul s-a produs datorită unei culpe concurente a reclamantului și manevrantei, având în vedere că reclamantul se afla pe barele de metal și nu pe grătare, iar manevranta a executat manevre greșite care l-a dezechilibrat pe reclamant. Culpa pârâtei constă în aceea că prin angajații săi care aveau sarcina de a supraveghea și lua măsuri pentru respectarea instrucțiunilor de lucru nu a luat toate măsurile posibile pentru modernizarea metodelor de lucru în vederea protejării salariaților și pentru prevenirea accidentelor de muncă.
Pe lângă indemnizația primită de la asigurator, instanța a apreciat că reclamantul mai este îndreptățit și la plata de daune morale, având în vedere pierderea celor trei degete de la mâna dreaptă și dificultățile pe care le întâmpină atât la locul de muncă, cât și în viața de zi cu zi.
În aceste condiții, raportat la prevederile art. 269 alin. 1 Codul muncii, pârâta a fost obligată la plata contravalorii sumei de 1000 EURO, sumă stabilită ținând cont și de despăgubirile de care a beneficiat reclamantul în baza Legii nr. 346/2002.
S-a dispus respingerea celorlalte despăgubiri solicitate, având în vedere că și reclamantul se face vinovat de nerespectarea instrucțiunilor de lucru, iar o parte din vină aparține manevrantei care a declanșat practic accidentul, prin manevra greșită pe care a executat-
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs ambele părți.
Reclamantul prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului, considerând sentința atacată ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că accidentul suferit de reclamant, urmat de amputarea a trei degete de la mâna dreaptă, a cauzat acestuia și încă îi cauzează puternice suferințe psihice.
De aceea se consideră că soluția primei instanțe este profund greșită când i-a acordat numai 1000 EURO despăgubiri ținând cont că s-a depus la dosar o sentință din care rezultă culpa exclusivă a pârâtei în producerea accidentului, producere datorată modului învechit și contrar normelor de protecție a muncii în care se desfășoară activitatea în cadrul societății pârâte.
Martorul, soțul manevrantei, la audierea căruia reclamantul s-a opus, a încercat să susțină o altfel de stare de lucruri pentru că în caz contrar și el s-ar fi făcut vinovat de producerea accidentului.
Instanța de fond a greșit când a reținut că desfacerea contractului de muncă al reclamantului s-a făcut pentru acoperirea unei prejudiciu material, precum și atunci când a refuzat efectuarea unei expertize medicale.
Pârâta SC H prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că reclamantul este cel care se face vinovat de producerea accidentului, încălcând instrucțiunile de lucru care stipulează că "circulația pe paturile de răcire se face numai pe căile de acces, pe pasarele sau când se intervine pe paturi se calcă pe gătare".
Din întreg materialul probator administrat a reieșit că reclamantul se afla în momentul producerii accidentului pe bare și nu pe grătare.
Instanța fondului în mod greșit a admis în parte acțiunea, deoarece reclamantul nu a reușit să facă dovada raportului de cauzalitate între o faptă a pârâtei și accident, respectiv a vinovăției societății pârâte, în lipsa acestora neputând fi antrenată răspunderea societății pârâte.
Se mai susține că reclamantul nu era îndreptățit să solicite daune morale în temeiul art. 269 Codul muncii, deoarece la data formulării acțiunii acest text de lege nu permitea acordarea de daune morale.
Intimata SC H SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamant.
Și intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către pârâtă.
Prealabil analizării sentinței sub aspectul temeiniciei sale, Curtea apreciază necesar a se discuta un motiv de ordine publică, respectiv competența Tribunalului Hunedoara, completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale de a soluționa prezenta cauză.
În această privință se constată că acțiunea a fost formulată de către reclamant la data de 06.10.2004, dată la care art. 269 alin. 1 Codul muncii avea următoarea redactare: "ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Este adevărat că ulterior textul menționat a fost modificat prin recunoașterea posibilității de acordare a daunelor morale, însă instanța este ținută să soluționeze un litigiu în baza legii în vigoare la data sesizării ei, eventualele modificări legislative putând fi avute în vedere numai dacă sunt de ordin procedural - cu aplicare imediată, iar uneori și de ordin substanțial, dacă legea prevede expres și numai dacă cuprind dispoziții mai favorabile, întrucât în caz contrar s-ar încălca unul din principiile constituționale, respectiv cel al neretroactivității legii civile.
În consecință, în speță nu are nici o relevanță juridică faptul că textul art. 269 alin. 1 Codul munciia suferit unele modificări, cât timp Curtea de Apel în cadrul unui regulator de competență a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Hunedoara, deoarece prevederile modificate sunt dispoziții de drept substanțial și sunt aplicabile numai litigiilor născute după intrarea lor în vigoare, nu și litigiilor anterioare.
Față de cele menționate, constatând că sentința atacată este pronunțată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la competență, prin ignorarea flagrantă a sentinței civile nr. 5/F/CC/2007 pronunțată de către Curtea de APEL ALBA IULIA și cu nesocotirea prevederilor art. 15, alin. 2 din Constituția României, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. 1 pct.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite ambele recursuri formulate în cauză, va casa sentința atacată și va trimite dosarul spre competentă soluționare Judecătoriei Hunedoara. În rejudecare, instanța va verifica și celelalte motive de recurs formulate de către părți și a căror analiză nu se mai impune, dat fiind soluția de casare dispusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondat, recursul declarat de reclamantul, precum și recursul declarat de pârâta H împotriva sentinței civile nr. 270/LM/6.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.11.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./17.11.2008
Tehnored.TM/ 3 ex
Jud.
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Doriani Ana
