Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1029/
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Brașov ȘI Curtea de APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1131/M din 6.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți recurenții pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV, a intimaților reclamanți, precum și a intimatei pârâte Curtea de APEL BRAȘOV.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Constatând cauza în stare de judecată, față de lucrările dosarului și motivele invocate în recursuri și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 1131/6.06.2008, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Brașov.
A admis acțiunea formulată de reclamanții,toți cu domiciliul procesual ales în B,B-dul - nr.5 (la sediul Curții de APEL BRAȘOV ) în contradictoriu cu pârâții:1)CURTEA DE APEL BRAȘOV,cu sediul în B,Bd. - nr.5;
2) TRIBUNALUL BRAȘOV,cu sediul în B,Bd.15 nr.45;
3)MINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în B,str. - nr.17,sector 5
4)MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,cu sediul în B,str. - nr.17,sector 5 și în consecință:
A obligat pe pârâții 1,2,3, să recunoască discriminarea,să calculeze și să plătească drepturile reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT,ținând seama și de funcțiile deținute de unii dintre reclamanți,echivalente cu cele similare din cadrul DIICOT și DNA,începând cu luna aprilie 2006 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești,precum și pentru viitor,actualizate la data plății efective.
A obligat pe aceeași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A obligat pe pârâtul 4 - MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției,instanța a reținut.că reclamanții au cerut drepturile reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile acestora și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT iar pârâtul are calitate procesuală pasivă,chiar dacă s-a invocat discriminarea,deoarece între părți au existat raporturi de muncă,atipice.
Faptul că pretențiile reclamanților sunt întemeiate pe o situație pretins discriminatorie creată printr-un act adoptat de către Guvern,nu conduce la concluzia că pârâtul nu are calitatea de "angajator" în sensul Codului Muncii,astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă,ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor instanța constată următoarele:
Pârâtul Ministerul Finanțelor Public răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat,pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite,precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete,conform Legii nr.5oo/2002 și HG nr.208/2005.De asemenea,calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art.1 din OUG nr.22/2002,aprobată prin Legea nr.288/2002,potrivit cărora,executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice,în temeiul titlurilor executării,se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora,cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Față de considerentele mai sus expuse,excepția a fost respinsă,ca neîntemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Brașova fost respinsă deoarece reclamantul a avut calitatea de judecător în perioada pentru care se solicită diferențele salariale la instanțe aflate pe raza de competență a tribunalului Brașov.
Pe fondul cauzei,examinând actele și lucrările dosarului instanța reține,în fapt următoarele:
Reclamanții sunt,în prezent, judecători în cadrul Curții de APEL BRAȘOV,așa cum rezultă din carnetele de muncă ale acestora. Din aceleași înscrisuri rezultă că la data de 01.04.2006 reclamanților li s-a acordat coeficientul 17,conform nr.OUG27/2006.
Potrivit prevederilor art.11 din nr.OUG27/2006 procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr.crt.6-13 de la lit. A din anexă,în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii iar coeficienții de multiplicare fiind cuprinși între 19 și 23.
Aceeași este situația și în cazul procurorilor din cadrul Departamentului Național Anticorupție. Astfel,art.87 din Legea nr.304/2004 prevede că Parchetul Național anticorupție (actualul Departament Național Anticorupție) se încadrează cu procurori numiți prin rodin al procurorului general al Parchetului Național Anticorupție,cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Modul de selecție al procurorilor în cadrul DIICOT și DNA,pe baza unui interviu la care poate participa orice procuror cu o vechime de doar 6 ani în funcția de procuror - în timp ce pentru a fi promovat în mod obișnuit la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,vechimea minimă necesară este de 8 ani - ridică aspecte de discriminare față de ceilalți procurori din cadrul parchetelor obișnuite care,pentru a fi promovați la gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să parcurgă toate treptele ierarhice de la nivel de procuror la parchet de pe lângă judecătorie,apoi de pe lângă tribunal și curte de apel,respectând condiționări de vechime și de promovare a unor examene complexe,pe când în cadrul DIICOT sau DNA pot fi și au fost promovați direct și procurori aflați la nivelul unui parchet de pe lângă judecătorie.
De asemenea,acest mod de selecție este discriminatoriu în raport cu judecătorii de la curțile de apel și celelalte instanțe inferioare care,pentru a fi promovați la Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru a beneficia de o indemnizație stabilită,pornind de la coeficient de multiplicare 19,trebuie să parcurgă,de asemenea,toate treptele ierarhice,de la nivelul de judecător de judecătorie,apoi de tribunal și curte de apel,cu respectarea condițiilor de vechime și de promovare a unor examene complexe.
Mai mult decât atât,un procuror,odată selectat la DIICOT sau DNA și salarizat la nivelul unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,își păstrează aceeași indemnizație după revenirea la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze,potrivit legii,aplicându-se cunoscutul principiu din dreptul muncii,potrivit căruia drepturile câștigate se păstrează,considerându-se că indemnizația de procuror cu grad corespunzător celui de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este un drept câștigat care nu mai poate fi diminuat.
În plus nu toți procurorii din DIICOT și DNA funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ci în structuri teritoriale iar această teritorialitate este analogă structurii celorlalte instanțe și parchete,potrivit art.5,alin.1 din nr OUG43/2002 și art.4 alin.3 din Legea nr.508/2004 iar competența în instrumentarea actelor acestor structuri revine,de regulă,tribunalelor în primă instanță și nu Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din aceste considerente instanța nu a reținut apărarea Ministerului Justiției în conformitate cu care acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul DNA și DIICOT este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
Față de cele de mai sus,instanța constată existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2,alin.1 din nr.OG137/2000 republicată.
Potrivit legii,criteriile de discriminare sunt:
-rasa,naționalitate,etnie,limba,religie,categorie socială,convingeri,sex,orientare sexuală,vârsta,handicap,boala cronica necontagioasă,infectare,apartenența la o categorie defavorizată precum și orice criteriu. În cazul de față,un criteriu ce a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat judcătorilor poate fi considerată categoria profesională.
-tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea,înlăturarea recunoașterii,folosinței sau exercitării,în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege;Prin această măsură sunt încălcate prevederile art.6,alin.2 din Codul Muncii ce consacră principiul "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații să fie retribuiți în mod egal".
-tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare. Instanța constată că activitatea celor două categorii de magistrați este asemănătoare și atunci trebuie aplicat principiul prevăzut de art.6 alin.2 din Codul Muncii "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații să fie retribuiți în mod egal."
Potrivit art.1,alin.2 din nr.OG137/2000 republicată "Principiul egalității între cetățeni,al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:(i)dreptul la muncă,la libera alegere a ocupației,la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare,la protecția împotriva șomajului,la un salariu egal pentru munca egală,la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;
Potrivit art.2,alin.3 din nr.OG137/2000" sunt discriminatorii,potrivit prezentei ordonanțe,prevederile,criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane,pe baza criteriilor prevăzute al alin.1 față de alte persoane,în afara cazului în care aceste prevederi,criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov.
Prin motivele de recurs, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților arată că prin hotărârea pronunțată Tribunalul a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamanților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, respectiv nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Se mai arată că nu se poate pune în discuție incidența dispozițiilor nr.OG 137/2000, în lipsa unui text de lege care să recunoască reclamanților dreptul pretins prin prezenta cerere.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Curtea Constituțională reține că "Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind acea de a realiza justiția - art 126 alin (1) din legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective".
Se consideră de către Ministerul Justiției și Libertăților că soluția primei instanțe este nelegală și prin prisma motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
De asemenea, se arată prin motivele de recurs că nu se poate pune în discuție incidența dispozițiilor nr.OG 137/2000, în lipsa unui text de lege care să recunoască reclamanților dreptul pretind prin prezenta cerere.
Textul art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 potrivit căruia " Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile" este de asemenea, în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP reiterează prin motivele de recurs excepția lipsei calității procesuale pasive. Se arată că Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu Statul Român și bugetul de Stat; rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr. 500/2002.
Se învederează că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite și deține toate pârghiile necesare pentru solicitarea directă a fondurilor, în baza titlurilor executorii, fără intermedierea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Se susține în motivele de recurs că instanța de fond a admis acțiunea reclamanților dispunând obligarea pârâților la plata diferențelor de natură salarială dintre indemnizațiile acestora și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT. Pentru a pronunța astfel, instanța de judecată a reținut în mod greșit aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 2 al. 1 din OG137/2000, considerând că între reclamanți și procurorii de la DNA și DIICOT exista un tratament diferențiat pe baza criteriului " categoria profesională".
Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B consideră că este esențial a se reține faptul că indemnizațiile salariale ce se acordă oricărei persoane care desfășoară o activitate remunerată se stabilesc și se acordă în conformitate cu dispozițiile imperative ale legii, numai legiuitorul având posibilitatea să stabilească care sunt beneficiarii acestor sporuri.
Curtea de APEL BRAȘOV, prin motivele de apel formulate, consideră că instanța de fond, depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești nu a aplicat prevederile art. 3 alin 1 din OUG nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, care dispun " Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură.
Argumentele de fapt și de drept pe acre se sprijină sentința criticată sunt art. 1, art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2006, declarate neconstituționale prin decizia nr. 818/2008 a Curții Consituționale.
Se mai arată în motive că în speța de față există un act normativ cu putere de lucru judecat care, în mod expres prevede coeficienții de încadrare în cazul tuturor categoriilor de magistrați, respectiv judecători, procurori, procurori DNA și DIICOT, act normativ ce trebuie aplicat întocmai.
Tribunalul Brașov solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind temeinică și legală. Se invocă excepția lipsei calității procesual pasive pentru perioada în care reclamanții nu au avut calitatea de judecători la Tribunalul Brașov sau la instanțele competente din raza acestuia.
Se mai arată prin motivele de recurs că atât DNA cât și DIICOT sunt organizate și funcționează ca structuri autonome, distincte în cadrul Ministerului Public, fiind organizate și guvernate după legi speciale.
Aceste structuri sunt independente în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și cu relațiile cu celelalte autorități publice,
Reglementarea prin lege sau prin printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unei categorii de persoane ce excede cadrului legislativ stabilit prin OG nr. 137/2000 și prin urmare, modul de stabilire, prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte ce țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării,depășind cadrul legal reglementat de nr.OG 137/2000.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. pentru a putea fi reținut un tratament diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoge sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament diferențiat, iar dacă o asemenea distincție există ea nu-și găsește o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În raport cu categoria profesională a procurorilor din cadrul DNA și DIICOT nu poate fi reținută discriminarea, întrucât reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a acestora.
Analizând motivele invocate în recursuri, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de recurentul pârât MEF prin DGFP B, consideră că în mod corect aceasta a fost respinsă de către instanța de fond întrucât pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitatea procesual pasivă întrucât acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art. 28 Legea 500/2002. Acest pârât are obligația de a vira fonduri de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest pârât și-o invocă în cadrul întâmpinării formulate, respectiv " rolul de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
În ceea ce privește celelalte motive invocate în recursuri, pe fond, curtea retine ca reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Curții de APEL BRAȘOV iar prin acțiunea dedusă judecății solicită aceleași drepturi salariale cu cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT.
Salarizarea magistraților este reglementată de dispozițiile art.3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și constă într-o indemnizație de încadrare lunară brută stabilită în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
În baza art. 11 alin 1 din aceeași ordonanță, procurorii din cadrul DNA și DIICOT sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Prin acțiune reclamanții, în calitate de judecători, solicită aceleași drepturi salariale cu procurorii de la DNA și DIICOT pe considerentul că între cele două categorii profesionale legiuitorul a creat discriminări în ceea ce privește modalitățile de selecție și promovare în funcțiile de execuție și conducere iar cererea reclamanților are la bază extinderea normelor legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT și aplicarea acestora și celorlalte categorii de magistrați cu ignorarea propriilor norme de salarizare. Curtea reține că instanțele judecătorești au rolul de a asigura aplicarea corectă și nediscriminatorie a legilor în vigoare la momentul efectuării actului de justiție, însă nu au posibilitatea de a constata că o lege conține dispoziții discriminatorii. În acest sens, prevederile OG nr. 137/2000 privind discriminarea dau posibilitatea subiecților de drept să invoce orice discriminare în aplicarea unui act normativ, însă nu este posibil să se solicite instanțelor de drept comun să se constate că o normă legală este discriminatorie. În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr. 137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
Curtea reține că dispozițiile legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT în vigoare la data judecății se referă doar la aceste categorii profesionale nu pot fi extinse și aplicate altor subiecți de drept cărora nu li se adresează.
Față de aceste considerentele, în temeiul dispozițiilor art 312 alin 1 Cod procedură civilă, recursurile pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B urmează a fi admise, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin B, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr. 1131/6.06.2008 a tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la respingerea excepției calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției și MEF și MEF și Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 01 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 6.10.2009
Tehnorred AG 23.10.2009
Jud fond T /CT
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
