Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1058/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1058/2009
Ședința publică din26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - - Curții de Apel
- - JUDECĂTOR 2: Petrașcu Adriana Preșdintele Doriani
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.293/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta asistată de avocat și avocat G pentru pârâta intimată -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța pune în discuția părților tardivitatea recursului declarat de reclamantă dat prin faptul că hotărârea a fost comunicată la data de 14 aprilie 2009 și recursul s-a înregistrat la data de 29 aprilie 2009.
Mandatarul reclamantei recurente solicită respingerea excepției de tardivitate motivat de faptul că nu se află în prezența unui conflict de drepturi supus codului muncii ci acordarea unor drepturi privind ajutorul de șomaj întemeiat pe codul civil întrucât termenul de recurs este de 15 zile conform codului d e procedură civilă.
Mandatarul pârâtei intimate solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului declarat de reclamantă.
Mandatarul reclamantei recurente solicită a se avea în vedere că primul motive de recurs este competența de soluționarea a cauzei.
Instanța deliberând lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr.4386/85/5.11.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 2600 lei reprezentând daune echivalente cu valoarea ajutorului de șomaj neîncasat din culpa pârâtei;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 lei reprezentând valoarea daunelor morale datorate urmare prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea unei obligații datorate legal
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat în esență că din culpa pârâtei care a înscris în carnetul de muncă ca temei al încetării raporturilor de muncă art.55 lit. b Codul muncii, în loc de art.65 Codul munciia fost în imposibilitatea obținerii ajutorului de șomaj pentru perioada 4.06.2007 - 15 august 2007, în valoare de 1100 lei, iar atitudinea șicanatoare și comportamentul abuziv al pârâtei prin neîndeplinirea unor obligații legale necorespunzător și înserarea unor date nereale în carnetul de muncă au determinat paralizarea drepturilor consacrate legal și i-au produs un prejudiciu moral estimat la 2000 lei.
În drept a invocat disp.art.264 alin.1 și 2 Codul muncii, art.281, 284 Codul muncii și art.274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii susținând că demersurile reclamantei sunt de o totală rea-credință, întrucât a fost notificată de mai multe ori după data pronunțării sentinței civile nr.1268/21.11.2007, în sensul de a prezenta carnetul de muncă pentru rectificarea erorii strecurate dar nu a dat curs notificărilor. A mai arătat că raportat la dispozițiile art.38 dinLg.76/2002, reclamanta trebuia să solicite ajutorul de șomaj, lucru care nu s-a întâmplat astfel că pretențiile formulate sunt nefondate la fel și daunele morale solicitate, 29-33).
În drept a invocat disp.art.17, 38, 39 din Lg.76/2002 și art.274 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 293 din 31 martie 2009 pronunțată în cauză, Tribunalul Sibiua respins acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei până la data de 4.06.2007, când au încetat raporturile de muncă în condițiile art.65 Codul muncii ( decizia nr.18/2007 fila 8 dosar). În carnetul de muncă al reclamantei s-a operat încetarea raporturilor de muncă conform art.55 lit. b Codul muncii și nu art.65 Codul muncii cum s-a dispus prin decizia nr.18/2007 ( copie carnet de muncă 19 dosar).
Împotriva acestei decizii s-a promovat contestație, soluționată irevocabil prin decizia Curții de APEL ALBA IULIA nr.724/26.06.2008. Prin sentința civilă nr.1268 din 21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a dispus " anularea înregistrării din carnetul de muncă a poziției nr.83 privind încetarea raportului de muncă al contestatoarei conform art.55 din Codul muncii " măsură menținută și prin decizia curții de apel ( sentința civilă nr.1268/2007 - fila 10-11, decizia civilă nr.724/2008 a curții de APEL ALBA IULIA 12-16 dosar).
La data de 15.08.2007, reclamanta s-a angajat la altă societate ( copie carnet de muncă fila 19 dosar).
A mai reținut că prin acțiunea promovată se solicită obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat urmare imposibilității de a beneficia de ajutorul de șomaj din culpa acesteia precum și la plata daunelor morale.
Din probatoriul administrat în cauză a reținut că reclamanta nu a respectat dispozițiile Legii nr. 76/2002 care constituie sediul materiei în privința primului petit și nici nu a făcut dovada înregistrării vreunei cereri la agenția pentru ocuparea forței de muncă în termenele prevăzute de art.38 alin.-2 și 3, pentru acordarea indemnizației de șomaj, care conform înscrierilor inițiale din carnetul de muncă urma a fi respinsă de instituția abilitată.
Mai mult, pârâtei nu i se poate reține nici o culpă în speța dedusă judecății, deoarece încă de la data promovării contestației împotriva deciziei de încetare a raporturilor de muncă, și-a manifestat disponibilitatea în a rectifica eroarea strecurată în carnetul de muncă ( întâmpinare depusă la 19.07.2007 în dosar nr- - fila 36 dosar), iar ulterior s-au emis două notificări în 22.02.2008 și 16.07.2008, pentru rectificarea înregistrărilor în carnetul de muncă, notificări la care reclamanta nu a dat curs astfel pârâta a fost în imposibilitatea de a opera ceva în carnetul de muncă, întrucât acest document se află în posesia reclamantei din iunie 2007.
În privința sumei de 2000 lei, pretinsă cu titlu de daune morale a reținut că nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu moral produs din culpa angajatorului în sensul disp.art.269 Codul muncii, simpla afirmație a reclamante " atitudine șicanatoare și comportament abuziv ", nesusținute de nici o probă neputând fi primite în sensul dovedirii unui prejudiciu moral produs din culpa angajatorului, mai ales că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pârâta a dat dovadă de multă disponibilitate în sensul îndreptării erorii strecurate în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând casarea ei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Sibiu iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În expunerea de motive, invocând dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă a susținut că instanța de fond nu și-a verificat competența materială, în funcție de natura raportului juridic dedus judecății întrucât a invocat prin acțiune existența unui prejudiciu creat din culpa intimatei, ca temei al răspunderii delictuale.
A precizat în acest sens că nu a pretins plata ajutorului de șomaj ci despăgubiri echivalente ajutorului de șomaj pe care l-ar fi putut obține în lipsa faptei culpabile a intimatei.
În susținerea motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă a arătat că acțiunea sa a fost respinsă pentru simplul motiv că indemnizația de șomaj se acordă la cerere, începând cu data la care a încetat contractul de muncă, în termen de 30 zile de la aceea dată, fără ca instanța să verifice și dispozițiile art. 5, 17, 18 și 20 din HG nr. 174/2002, așa cum a fost modificată prin HG nr. 934/2004.
Astfel, prin mențiunea greșită a desfacerii contractului de muncă, a fost pusă în imposibilitate de a formula cererea pentru ajutorul de șomaj pentru simplul motiv că nu se încadra în limitele prevăzute de art. 5 din Normele metodologice, nefiind implicată o concediere neimputabilă.
Mai mult, normele metodologice invocate, indică obligația angajatorilor de a elibera la încetarea contractului de muncă, certificate privind stagiile de cotizare, dar și date legate de existența unor debite la bugetul asigurărilor de șomaj, de eventuale perioade în care nu s-au plătit contribuțiile și eventual dacă se găsesc în vreuna din situațiile prevăzute de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002.
Consideră că în mod greșit i se impută de instanță și faptul că nu a dat curs notificărilor trimise de către intimată în privința disponibilității acesteia de a proceda la rectificarea mențiunii voit greșite, atâta timp cât prin hotărâre judecătorească s-a dispus rectificarea mențiunii din carnetul de muncă și nici după formularea unei cereri de executare silită, funcționarii intimatei nu au vrut să opereze mențiunea în cartea de muncă.
A precizat că a depus la dosar copii ale cererilor adresate conducătorului instituției pentru a-i fi reglementată situația iar prejudiciul pe care l-a încercat este cert, așa cum este certă și fapta culpabilă a intimatei.
Prin întâmpinare, intimata ORTODOXĂ ROMÂNĂ Sas olicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat întrucât natura juridică a cauzei este una de dreptul muncii și instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Anterior verificării legalității și temeiniciei sentinței atacare prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul a fost tardiv declarat.
În speță, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, indicat în dispozitivul sentinței recurate.
Potrivit dovezii de primire - procesului verbal de predare depus la fila 78, sentința nr. 293 pronunțată în dosar nr- a fost comunicată reclamantei la data de 14 aprilie 2009 iar potrivit înregistrării la Tribunalul Sibiu, recursul a fost declarat la data de 29 aprilie 2009, fila 3, după expirarea termenului de recurs prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 raportat la art. 301 Cod procedură civilă.
Întrucât conform art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește o împiedicare mai presus decât voința sa iar în cauză nu s-a constatat existența unor astfel de împrejurări, Curtea va respinge ca tardiv recursul reclamantei.
Tardivitatea declarării recursului atrage imposibilitatea verificării legalității și temeiniciei hotărârii, fapt ce împiedică examinarea sentinței prin prisma criticilor formulate.
Totodată, reținând culpa procesuală a recurentei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimatei, în sumă de 800 lei reprezentând onorariu avocat, dovedite cu chitanța nr. 323 din 18.09.2009 depusă la fila 22.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.293/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei - suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 26.10. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.PA
Tehnored.PA/TM/2ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Petrașcu Adriana Preșdintele Doriani
