Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1090/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1090/R-CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Florina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, cu sediul în P,-, R,.4, județul A, împotriva sentinței civile nr.430/CM din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru HG intimatul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.073 din 9 iunie 2009 emise de Cabinet individual- Baroul Argeș, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat HG, pentru intimatul-pârât, depune la dosar întâmpinare și împuternicirea avocațială nr. 073/ 2009 însoțită de chitanța fiscală nr.38/2009. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat HG, pentru intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care le-a susținut oral în ședință.
Declară că recurenta-reclamantă nu și-a dovedit pretențiile, iar cu ocazia inventarierii nu s-a constatat nicio lipsă în gestiunea sa. Mai arată că la încetarea activității, între reclamantă și pârât s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire gestiune, proces verbal din care reieșea că intimatul-pârât nu are niciun fel de debit către aceasta.
Solicită obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.04.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 23.105 lei, reprezentând lipsă în gestiune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său în perioada 24.02.2005 - începutul anului 2008, având funcția de gestionar, iar la sfârșitul lunii ianuarie 2008, cu ocazia efectuării unui inventar, s-a descoperit în gestiunea acestuia o lipsă în cuantum de 23.105 lei. Pârâtul a recunoscut corectitudinea inventarului efectuat și lipsa în gestiune, dar nu a oferit lămuriri și nici nu a dorit să acopere aceasta lipsă, iar ulterior și-a prezentat demisia și nu s-a mai prezentat la serviciu.
Prin sentința civilă nr.430/CM/02.03.2009, Tribunalul Argeșa respins acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Pârâtul a devenit angajatul reclamantei, pe perioadă nedeterminată, în funcția de gestionar, la data de 24.02.2005, încheindu-se între părți contractul individual de muncă nr. 134/24.02.2005 înregistrat la
La data de 15.02.2005 părțile au încheiat contractul de garanție în numerar nr. 71, prin care s-a constituit garanția în cuantum de 25 lei pe lună.
Tribunalul a apreciat că lipsa la interogatoriu a pârâtului nu poate reprezenta decât un început de dovadă, urmând a se completa cu alte probe.
S-a constatat, însă, că la dosar nu s-au depus niciun fel de înscrisuri din care să reiasă suma solicitată cu titlu de lipsă în gestiune.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 22/1969, ncălcarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea materială, disciplinară, administrativă, penală sau civilă, după caz.
Art. 24 și 25 din același act normativ prevăd că ngajații răspund material, potrivit Codului muncii și prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni, iar gestionarul răspunde integral față de angajator pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.
Pentru instituirea răspunderii patrimoniale a pârâtului instanța a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 270 alin. 1 din Codul muncii.
Pentru a verifica dacă există minusuri în gestiunea pârâtului s-a dispus efectuarea unei expertize contabile. Lucrarea a fost efectuată de către expert, iar din concluziile lucrării a reieșit că acesta a calculat un debit în cuantum de 23.105 lei.
Instanța de fond nu a reținut acest debit, întrucât nu a fost susținut de niciun fel de acte contabile existente în contabilitatea reclamantei. Astfel, tribunalul a apreciat că nu este îndeplinită condiția existenței pagubei în patrimoniul angajatorului, prevăzută de disp. art. 270 alin. 1 din Codul muncii.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, reclamanta " ", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.23-25 din Legea nr. 22/1969 și ale art. 270 alin. 1 din Codul muncii.
A rezultat din înscrisurile aflate la dosar că pârâtul, salariat al reclamantei pe postul de gestionar din data de 24.02.2005, a prezentat la inventarul din 23.01.2008 o lipsă în gestiune de 23105 lei.
Pârâtul a fost prezent la efectuarea inventarului, a recunoscut debitul și a semnat procesul-verbal de predare-primire fără obiecțiuni.
Nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată și nu s-a prezentat la interogatoriul încuviințat de instanță.
Debitul de 23105 lei a rezultat și din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară.
Cu toate acestea, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, apreciind că nu este îndeplinită condiția existenței pagubei în patrimoniul angajatorului.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Textele art. 23-25 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, republicată, ce se pretinde a fi fost aplicate greșit, fac vorbire despre paguba în gestiune cauzată prin încălcarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor agentului economic.
Operațiile din gestiune constând în primirea și eliberarea de bunuri, precum și constatările și măsurile referitoare la păstrarea bunurilor se înregistrează, potrivit dispozițiilor art. 5 și următoarele din nr. 2230/1969 privind gestionarea bunurilor materiale ale agenților economici, în registrele contabile ale unității.
S-a susținut în motivarea acțiunii că paguba a fost constatată la efectuarea inventarului din ianuarie 2008.
Contrar celor arătate în argumentarea recursului, inventarierea pornește numai prin luarea unei declarații scrise de la gestionar din care să rezulte dacă există plusuri sau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are cunoștință.
În acest sens sunt dispozițiile pct. 9 lit. a) din Anexa la nr. 1753/22.11.2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv.
Respectarea regulilor de gestionare a bunurilor, implicit existența minusurilor în gestiune pot fi stabilite numai prin verificarea evidenței contabile, a evidenței operațiilor de gestiune.
Această procedură de constatare a eventualei pagube în patrimoniul unității este detaliată în Anexa la ordinul menționat mai sus.
În declarația de început de inventar de la fila 52 din dosar, pârâtul a declarat că nu are plusuri sau lipsuri în gestiune, de a căror cantitate sau valoare să aibă cunoștință.
Din declarația de sfârșit de inventar a aceluiași pârât rezultă acordul salariatului față de procedura de numărare a mărfurilor și ambalajelor.
Se precizează însă de către gestionar că toate documentele au fost operate în evidența contabilă și că operațiunile efectuate se regăsesc în aceste înregistrări. Mai mult, nu se menționează la rubrica specială eventuale minusuri sau plusuri în gestiune.
Procesul-verbal de predare-primire de la fila 55 din dosar nu constituie lista de inventariere prevăzută de Normele de efectuare a inventarierii amintite deoarece nu precizează rezultatele numărării mărfurilor și diferențele constatate față de înregistrări.
În aceste condiții, simplul acord al gestionarului față de procedura de numărare a mărfurilor nu are valoarea unei recunoașteri a debitului pretins de angajator, câtă vreme nu s-a constatat în vreunul din actele unității existența și cuantumul acestuia. Aceasta cu atât mai mult cu cât partea nu a plătit suma solicitată de bunăvoie.
de inventariere din 23.01.2008 prezentate expertului contabil judiciar nu fac dovada existenței minusului în gestiune întrucât nu cuprind elemente obligatorii ca semnătura membrilor comisiei de inventariere și a gestionarului, precizările gestionarului cu privire la modul de efectuare a inventarierii - pct. 33 din Anexa la nr. 1753/2004.
De altfel, sumele consemnate în aceste liste de inventar nu coincid cu mărimea prejudiciului a cărui acoperire se solicită prin cererea de chemare în judecată.
În aceste condiții, soluția instanței de fond constând în respingerea acțiunii în răspundere patrimonială pentru neîndeplinirea condiției privitoare la existența prejudiciului, prevăzute de art. 270 alin. 1 din Codul muncii, este rezultatul aprecierii judicioase a probelor administrate în cauză și al corectei aplicări a prevederilor legale incidente în materie.
Întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea atacată motivele de nelegalitate și netemeinice reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și cheltuielile de judecată suportate de intimatul-pârât constând în plata onorariului de avocat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, cu sediul în P,-, R,.4, județul A, împotriva sentinței civile nr.430/CM din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul .
Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât a cheltuielilor de judecată de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Florina
