Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1122/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (6646/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1122/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă - împotriva sentinței civile nr.1039/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod proc. civilă, s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsa părților, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.1039 din 18.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași -Secția Civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că acțiunea patrimonială de față introdusă în baza art. 270 alin. 1 Codul Muncii este motivată de reclamantă pe prevederile art. 193, 194 și 195 din Codul Muncii.
Tribunalul a reținut că din economia textelor prevăzute în art. 194 și 195 Codul Muncii rezultă că pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajatului pentru cheltuielile efectuate de angajator cu pregătirea sa profesională trebuiau îndeplinite cumulativ și obligatoriu următoarele condiții, astfel:participarea la cursul de calificare să presupună scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru (art. 194 alin 3 Codul Muncii );cursul sau stagiul de formare profesională să fie mai mare de 60 zile;să existe act adițional la contractul individual de muncă prin care salariatul se obligă să lucreze în unitate o perioadă de minim 3 ani în caz contrar se obligă să plătească cheltuielile de școlarizare.
Din probele aflate la dosarul cauzei a rezultat următoarea situație de fapt și anume: cursul de calificare la a durat 2 zile fără scoatere din activitate;cursul la Patronatul Național Român a durat 720 ore însă conform comunicării patronatului acesta s-a desfășurat în timpul liber al pârâtului, tară scoatere din activitate.
Instanța de fond, analizând fiecare curs de calificare în parte, a constatat următoarele:
de montaj Ť. metalice de 2 zile nu întrunește condiția de durată (60 zile) prevăzut la art. 195 alin 1 Codul Muncii și nici una din condițiile prevăzute de art. 194 alin. 1 lit. b sau alin. 3 din Codul Muncii.
de calificare la Patronatul Național Român întrunește condiția de timp fiind de 720 ore (90 zile) dar nu întrunește nici una din condițiile prevăzute de art. 194 alin. 1 lit. b sau alin. 3.
Totodată conform art. 115 alin. 1. 2 și 3 din Codul Muncii salariatul nu trebuie să restituie decât cheltuielile de școlarizare calificare nu și salariile primite.
Prin urmare, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei nu întrunește condițiile cumulative ale răspunderii patrimoniale pentru cheltuielile cu pregătirea profesională și pe cale de consecință, fiind neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta, în dezvoltarea motivelor de recurs, susține că în perioada în care pârâtul a fost angajatul său, respectiv 01.09.2006-01.11.2007, acesta împreună cu alți angajați ai societății a participat la mai multe cursuri de instruire si școlarizare printre care si de constructor monta tor de structuri metalice, cu durata de 720 de ore, curs organizat de Patronatul National R in perioada 25.01.2007 - 10.06.2007.
Recurenta precizează că acest curs a fost efectuat de 15 salariați ai L, iar societatea a achitat taxa de școlarizare in suma de 750 lei pentru fiecare angajat conform facturii nr. - / 30.12.2007. De asemenea a achitat paratului și drepturile salariale aferente perioadei 25.01.2007 - 10.06.2007 în suma de 2.442 lei.
Învederează că, la data de 16.06.2007, pârâtul a promovat examenul de absolvire al cursului de constructor montator de structuri metalice, acestuia eliberându-i-se Certificatul de Calificare Profesionala seria D nr. - din data de 28.06.2007 și că la data de 12.01.2007 a încheiat cu pârâtul Convenția- nr. 29, prin care, conform art. 1 din aceasta convenție, pârâtul se angaja să lucreze în cadrul societății reclamante o perioada de trei ani de la data absolvirii programului de formare profesionala / specializare / perfecționare în domeniul - Montaj țiglă metalică.
Mai precizează recurenta că potrivit art. 2 din Convenția - angajament se obliga să suporte toate taxele de școlarizare aferente programului de formare profesională, drepturile salariale și cheltuielile de delegare conform prevederilor legale în vigoare.
Recurenta invocă dispozițiile art. 3 din Convenția - încheiată de societatea reclamantă cu pârâtul, susținând că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 193 și următoarele din Codul muncii, condiții ce trebuie îndeplinite pentru a atrage răspunderea patrimoniala a paratului pentru cheltuielile efectuate cu pregătirea profesionala, respectiv faptul că scoaterea din activitate nu s-a făcut pentru o perioada mai mare de 25 % din durata zilnică a timpului normal de lucru ( art. 194 alin. 3.mun.).
Recurenta precizează că din adresa emisa de Patronatul National R - Filiala Car ezultat că, paratul a efectuat acest curs în timpul liber al acestuia iar din certificatul de calificare profesionala eliberat de Patronatul National R - Filiala C, a rezultat că, acest curs s-a desfășurat pe o durată de aproximativ 5 luni, respectiv un număr de 720 de ore, în perioada 25.01.2007- 10.06.2007.
Susține recurenta că între adresa emisă de Patronatul Național R - Filiala C, și certificatul de calificare profesionala eliberat de aceeași instituție, exista vădite neconcordante, în sensul că, era imposibil ca, pârâtul să efectueze cele 720 de ore în timpul liber al acestuia într-o perioada de 5 luni, având în vedere ca în aceasta perioadă, conform contractului de muncă acesta lucra 8 ore pe zi, cinci zile pe săptămână, în atare condiții, ar fi însemnat ca pârâtul pe lângă cele 8 ore lucrate în cadrul societății să mai efectueze încă 7 ore de pregătire profesională.
Mai arată recurenta că deși a solicitat instanței de judecată să efectueze o noua adresa către Patronatul Național Român - Filiala C, în vederea lămuririi acestui aspect, cererea nu i-a fost admisa, apreciindu-se ca adresa emisă era concludentă.
Precizează faptul că paratul a fost scos din activitate pe o perioada mai mare de 25 % din timpul efectiv de muncă, astfel încât și cea de a treia condiție necesară angajării răspunderii patrimoniale a salariatului era îndeplinita.
Recurenta apreciază că instanța de judecata a ignorat cu multă ușurință celelalte probe existente la dosarul cauzei, dând credit unei adrese din care rezulta ca aceste cursuri s-au efectuat în timpul liber al angajatului, fără a analiza acest înscris și din punct de vedere logic al timpului efectiv necesar acestui curs, și fără a exista un înscris din care sa rezulte ca aceasta convenție a existat, si de asemenea fără a lamuri daca acest "timp liber" era timpul din afara programului de lucru sau erau perioade de timp liber acordate de societate tocmai in vederea efectuării acestor cursuri.
Pentru a lamuri aceste aspecte este impetuos necesaraă efectuarea unei noi adrese către Patronatul Național R - Filiala C, adresa din care să rezulte, exact programul zilnic, repectiv intervalul orar, între care s-a desfășurat cursul respectiv.
de motivarea instanței că, salariatul nu trebuie să restituie societății decât cheltuielile de școlarizare nu și salariile primite, recurenta arată că, art. 3 din Convenția - încheiata de societatea reclamantă cu pârâtul prevede ca, " în cazul în care, după absolvirea programului de formare profesională, va înceta raportul de munca din motive imputabile domnului, acesta se obliga să restituie C cheltuielile efectuate cu taxele de înscriere și școlarizare, drepturile salariale primite și drepturile de delegare la care se calculează dobânda BNR ".
Așadar, și acest capăt de cerere era întemeiat, susține recurenta, și în consecință, fiind admisibil în raport de faptul că că între părți luase naștere o convenție legal încheiată.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art.299 și urm. Cod pr.civilă, art. 193, art. 194 și art. 195 Codul muncii.
Deși legal citat, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecata recursului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Întrucât recurenta - nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile art.299, și următoarele din Codul d e procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 din Codul d e procedură civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 din Codul d e procedură civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Pe fond, reține că, în fapt, în perioada în care intimatul-pârât a fost angajatul societății recurente-reclamante, respectiv în perioada 01.09.2006-01.11.2007, acesta, împreună cu alți angajați ai societății, a participat la mai multe cursuri de instruire și școlarizare printre care șide constructor montator de structuri metalice, cu durata de 720 de ore, curs organizat de Patronatul Național R, în perioada 25.01.2007 - 10.06.2007, prilej cu care societatea a achitat taxa de școlarizare, în suma de 750 lei pentru fiecare dintre cei 15 salariați participanți la curs, așa cum rezultă din factura nr.- / 30.12.2007.
De asemenea a achitat intimatului-pârât și drepturile salariale aferente perioadei 25.01.2007 - 10.06.2007, în suma de 2.442 lei.
Intimatul-pârât a promovat examenul de absolvire al cursului deconstructor montator de structuri metalice, astfel că i s-a eliberat Certificatul de Calificare Profesionala seria D nr. -, din data de 28.06.2007.
La data de 12.01.2007 între recurenta-reclamantă L și intimatul-pârât s-a încheiat Convenția- nr.29, prin care, conform art. 1 din aceasta convențiesalariatul se angaja să lucreze în cadrul societății pentru o perioada de trei ani de la data absolvirii programului de formare profesionala / specializare / perfecționare în domeniul - Montaj țiglă metalică și, potrivit art.2 din Convenția - angajament se obliga să suporte toate taxele de școlarizare aferente programului de formare profesională, drepturile salariale și cheltuielile de delegare conform prevederilor legale în vigoare.
Curtea reține că fațăt de prevederile art.3 din Convenția - încheiată de societate cu salariatul și în raport de faptul că sunt întrunite, în speță, cerințele prevăzute de art.193 din Codul muncii, Curtea apreciază că în mod eronat prima instanță a apreciat că nu ar fi îndeplinite condițiile cumulative ale răspunderii patrimoniale pentru cheltuielile cu pregătirea profesională și pe cale de consecință, a respins, ca fiin neîntemeiată, acțiunea societății -
Astfel Curtea apreciază că sunt fondate, motiv pentru care le va primi ca atare, susținerile recurentei-reclamante în sensul că scoaterea din activitate a salariatului intimat-pârât s-a făcut pentru o durată mai mare de 25 % din durata zilnică a timpului normal de lucru - fiind deci, îndeplinită cerința de la art.194 alin.3 din Codul muncii -, întrucât era imposibil ca salariatul să efectueze cele 720 de ore în timpul său liber, pe durata a 5 luni și, în același timp el să lucerze 8 ore pe zi, timp de 5 zile pe săptămână, conform contractului individual de muncă, ceea ce ar fi însemnat ca intimatul-pârât, zilnic, pe lângă cele 8 ore lucrate în cadrul societății, să mai efectueze și cele 7 ore de pregătire profesională.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza a 1 Cod pr.civilă civilă, constată că recursul este fondat, motiv pentru care îl va admite și, în consecință,va modifica, în parte, sentința atacată,în sensul că va admite, doar în parte, acțiunea societății reclamante - și, în consecință, îl va obliga pe pârâtul să- plătească acesteia suma de 750 lei, reprezentând cheltuieli de școlarizare.
Totodată,va menține restul dispozițiilor,privind respingerea capătului de cerere referitor la restituirea drepturilor salariale, apreciind că în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.115 alin.1, alin.2 și așin.3 din Codul muncii salariatul nu trebuie să restituie decât cheltuielile de școlarizare pentru calificare, ci nu și salariile primite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat declarat de recurenta-reclamantă -, împotriva sentinței civile nr.1039 din data de 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 750 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare.
Menține dispoziția de respingere a cererii de restituire a drepturilor salariale.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 31.03.2009
Jud.fond::
Președinte:Petre Magdalena
Judecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
