Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1123/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1123/
Ședința publică din 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în G,-, -.15, jud.G împotriva sentinței civile nr. 989/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă CONSTRUCȚII ȘI REPARAȚII PRIN LICHIDATOR CI, cauza având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.10.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 21.10.2009 și apoi la 23.10.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele șui lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.989/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta și Reparații G prin lichidator CI în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligată pârâtă către reclamantă la plata sumei de 8057,33 lei, cu titlu de pretenții și a sumei de 8057,33 lei cu titlu de penalități.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.7495/121/21.11.2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta și Reparații Gac hemat în judecată civilă pe pârâta, solicitând ca în baza probelor administrate să fie obligată la plata sumei de 8057,33 lei reprezentând avansuri în numerar neurmărite și nejustificate și penalități de întârziere calculată conform decontului nr.209/1976 în sumă de 8057,33 lei.
A arătat în motivarea cererii că în perioada 07.06-31.07.2006 Curtea de Conturi a efectuat la SC și Reparații SA G, un control având ca obiectiv justificarea situației și modul de administrare a patrimoniului societății, precum și calitatea gestiunii economico-financiare.
Perioada supusă controlului a fost cuprinsă între 01.01.2004 - 30.06.2006.
În urma controlului organul Curții de Conturi a constatat abateri financiar-contabile care au fost consemnate în Procesul-Verbal de Constatare nr.989/31.07.2006 (extras anexat), înregistrat la societate sub nr.2081/31.07.2006, abateri în urma cărora societatea a fost prejudiciată cu suma totală de 8057,33 lei, reprezentând avansuri în numerar, la care se adaugă penalități conform Decretului nr.209/1976 în sumă de 8057,33 lei.
Organul de control pe lângă amenzile aplicate a lăsat și sarcini privind luarea de măsuri pentru recuperarea prejudiciului, plus foloase nerealizate.
În capitolul IV al Procesului Verbal de Constatare intitulat"Concordanța datelor înregistrate în evidența contabilă cu cele preluate în balanța de verificare și înscrise în multe nereguli financiare săvârșite de pârâta, fosta salariată la SC și Reparații SA G, care în perioada verificată a îndeplinit atât funcția de contabil casier cât și cea de a ține gestiunea casieriei. Funcții care le-a deținut până la data de 31.03.2005 când gestiunea a fost predată salariatei, fără proces-verbal de predare-primire.
În perioada în care pârâta a cumulate cele două funcții, Organul de Control a reținut următoarele nereguli:
-Sumele evidențiate în centralizatorul de note contabile nu au fost susținute în totalitate cu documente justificative;poziția a)din capitolul IV al Procesului Verbal de constatare;
- Nu a înregistrat corect în evidența contabilă valoarea unor documente reprezentând justificarea unor avansuri în numerar pentru diverse achiziții;poziția din capitolul IV al Procesului-Verbal de Constatare;
- A plătit sume în numerar prin casieria societății, fără ca operațiunile să fie justificate clar; poziția c) din capitolul IV al Procesului-Verbal de Constatare;
Și-a efectuat plăți în numerar fără documente legale care să justifice operațiunea efectuată(referate de necesitate, chitanțe), poziția d)din capitolul IV al Procesului-Verbal de Constatare;
Prin neregulile săvârșite pârâta a încălcat dispozițiile Legii contabilității nr.82/1991, republicate în Ordinul MFP nr.1850/14.12.2004 privind registrele și formularele financiar-contabile care la anexa 1 -"Normele metodologice de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economiile privind activitatea financiară și contabilă" -prevăd cum se consemnează operațiunile economico-financiare și momentul efectuării lor, cum se fac înregistrările în jurnale, fișe și alte documente contabile, ce trebuie să cuprindă documentele justificative și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un act pentru a dobândi calitatea de document justificativ.
A depus la dosar înscrisuri în susținerea pretențiilor sale.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.270, 272 Codul muncii, Legea nr.82/1991.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, depunându-se la dosar la termenul de judecată din data de 5.06.2008, cu mult după prima zi de înfățișare.
A invocat prescripția dreptului material la acțiune. A arătat că dreptul la acțiune s-a născut la data înregistrării și justificării pentru fiecare decont, cu documente, conform normelor financiar contabile aplicabile la data respectivă. Ultima factură a fost înregistrată în luna martie 2005, termenul prescripției împlinindu-se în luna martie 2008. Însă acțiunea a fost introdusă la data de 21.11.2008, cu depășirea termenului prevăzut de art.283 alin 1 lit c din Codul muncii.
Consideră că Curtea de Conturi nu avea competența efectuării controlului la societatea reclamantă.
Pe de altă parte în procesul-verbal întocmit de către Curtea de Conturi se face referire la două persoane răspunzătoare de paguba creată societății: -director economic și - contabil și casier. Consideră că trebuia chemată în judecată și numita.
Conducerea unității nu a luat măsurile dispuse de recuperare a sumei totale de la cele două persoane vinovate până la termenul fixat de Curtea de Conturi și nici până în prezent la încetarea raporturilor de muncă.
Întrucât conducerea nu a luat măsurile corespunzătoare consideră că nu i se poate reține nici o culpă în producerea prejudiciului.
A formulat totodată cerere de chemare în garanție a numitei .
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă la termenul de judecată din data de 5.06.2009.
Tot atunci s-a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție și judecarea separată a acesteia, fixându-se termen de judecată la data de 19.06.2009.
Tot la același termen reprezentantul reclamantei a invocat faptul că pârâta este decăzută din dreptul de a mai depune întâmpinare având în vedere că dosarul nu se mai afla la prima zi de înfățișare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prima zi de înfățișare a fost la termenul de judecată din data de 17.03.2009.
Întâmpinarea a fost formulată după trecerea unui termen de trei luni de zile, perioadă în care s-au administrat probatorii în cauză iar pârâta a beneficiat de serviciile unui apărător ales, astfel că solicitarea reclamantei este întemeiată.
Analizând și coroborând ansamblul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
Pârâta a fost angajata reclamantei în funcția de contabil începând cu data de 1.05.2000, conform contractului individual de muncă aflat la fila 25 dosar. La data de 8.09.2006 contractul individual de muncă a încetat în baza art.65 alin 1 din Codul muncii ca urmare a desființării postului ocupat de acesta.
În lunile iunie-iulie 2006 la societatea reclamantă s-a efectuat un control de către Curtea de Conturi G ce a vizat modul de administrare a patrimoniului și calitatea gestiunii economico-financiare pentru perioada 01.01.2004 - 30.06.2006.
Verificările efectuate s-au finalizat prin întocmirea procesului-verbal de constatare nr.989/1.08.2006, constatându-se săvârșirea unor abateri financiar -contabile.
S-a constatat că: - sumele evidențiate în centralizatoarele la notele contabile și înregistrate în evidența contabilă pe lunile ianuarie -martie 2005 nu sunt susținute în totalitate cu documente justificative, diferența nejustificată în aceste documente fiind în sumă de 3.124,88 lei.
- au fost înregistrate la alte valori a unor documente ce au stat la baza justificării unor avansuri în numerar în valoare de 3.573,25 lei.
- au fost acordate sume în numerar fără justificarea operațiunii efectuate în valoare de 259,20 lei.
- au fost făcute plăți în numerar fără documente legale care să justifice operațiunea efectuată în valoare de 1100 lei.
Reprezentanții organului de control au arătat că vinovăția în producerea acestui prejudiciu aparține pârâtei, care la momentul întocmirii acelor documente îndeplinea atât funcția de contabil cât și cea de casier. Pârâta a încălcat prevederile Decretului nr.109/1976, dispozițiile Legii nr.82/1991, Ordinul cu 1850/2004.
Curtea de Conturi a considerat că și, ce îndeplinea funcția de director economic, se face vinovată și ea de producerea prejudiciului, întrucât nu a verificat în mod corespunzător activitatea pârâtei.
Curtea de Conturi a solicitat reprezentanților reclamantei luarea măsurilor corespunzătoare, fixând totodată termen de realizare a acestora.
Nerealizarea acestor măsuri în termenele fixate poate atrage răspunderea disciplinară a reprezentanților societății sau eventual pe cea penală. În nici un caz, nu aduce atingere drepturilor reclamantei de a se adresa instanței de judecată pentru recuperarea prejudiciului.
Pe de altă parte, Curtea de Conturi era competentă să efectueze acest control la societatea reclamantă. Conform înscrisurilor depuse la dosar acționarul unic al și Reparații este Consiliul Local G, astfel că controlul efectuat a respectat în totalitate dispozițiile prevăzute de Legea nr.94/1992 și nr.OUG43/2006.
Reclamanta în calitate de angajator a îndeplinit sarcina probei instituită de disp.art.287 Codul muncii, făcând dovada existenței unui prejudiciu, a vinovăției acestuia, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și vinovăția pârâtei, iar pârâta nu a răsturnat prezumția de culpă, în temeiul art.270 din Codul muncii, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru următoarele motive:
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu a motivat soluția respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune, singura mențiune fiind aceea că a fost respinsă la termenul de judecată din data de 05.06.2009.
A reiterat excepția prescripției dreptului la acțiune, termenul de prescripție începând de la momentul întocmirii balanțelor pentru fiecare din cele 3 luni supuse controlului (ianuarie-martie 2005) și nu de la data înregistrării procesului verbal al Curții de Conturi, 31.07.2006.
Instanța de fond nu a motivat respingerea cererii de chemare în judecată a directorului economic al societății, d-na, pârâta solicitând depunerea veniturilor celor două persoane potrivit art.271 Codul muncii prin adresa depusă la termenul din 17.03.2009.
Instanța nu a pus în discuția părților solicitarea privind proba interogatoriului și proba cu martori, respingându-le fără a-și motiva dispoziția.
Aceste mijloace de probă ar fi elucidat aspectele legale de soluționarea cauzei, împrejurările care au condus la dispariția sau deteriorarea documentelor, s-ar fi putut demonstra faptul că documentele justificative au existat la momentul întocmirii documentelor contabile dar ulterior au dispărut datorită inundării arhivei și depozitării necorespunzătoare și neasigurate.
- hotărârea nu cuprinde motivele care au stat la baza admiterii capătului de cerere privind obligarea la plata sumei de 8057,33 lei cu titlu de penalități.
- hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
A invocat excepția privind necompetența Curții de Conturi în efectuarea controlului, nefiind vorba de nici o resursă publică utilizată, menită să fie evaluată din punct de vedere al economicității, eficienței și eficacității, ci de constatarea nesusținerii centralizatoarelor la notele contabile cu documente nejustificative pe lunile ianuarie-martie 2005, a înregistrării de valori eronate în documente justificative ale unor avansuri în numerar, a acordării de plăți în numerar fără justificarea operațiunii efectuate și a efectuării de plăți în numerar fără documente legale justificative.
- instanța de fond a obligat exclusiv pârâta la plata sumelor înaintate de reclamantă,cu încălcarea dispozițiilor art.271 Codul muncii, prin respingerea cererii de chemare în judecată a directorului economic d-na și disjungerea soluționării cererii de chemare în garanție a acesteia, existând posibilitatea începerii executării silite împotriva sa ca singura persoană responsabilă, o acțiune de drept comun presupunând posibilități mult reduse de dovedire a acțiunii, actele aflându-se în arhiva societății aflată în curs de dizolvare.
- instanța de fond nu a luat în considerare apărările din întâmpinarea formulată la termenul din 05.06.2009 ca urmare a depunerii de către reclamantă a copiei procesului verbal de control în întregime abia la termenul anterior din 24.04.2009.
A criticat faptul că apărările formulate cu titlu de concluzii scrise nu au fost luate în considerare pe motiv că întâmpinarea a fost introdusă tardiv.
Pe temeiul prevederilor Decretului nr.209/1976,în calitate de casier al societății pârâta nu putea înregistra note contabile nesusținute de documente justificative fără sesizarea compartimentului financiar-contabil și nu putea acorda sume în numerar fără justificarea operațiunii efectuate.
A invocat atribuțiile ce reveneau compartimentului financiar-contabil ca un argument în plus în dovedirea excepției prescripției extinctive privind operațiunile efectuate în perioada ianuarie - martie 2005, referitoare la evidența avansurilor spre decontare și al planificării acestora cu documente justificative.
- nu s-a luat în considerare faptul că societatea nu a constatat vreo abatere a sa pe perioada cât a fost casierul societății, la predarea gestiunii nu s-au constatat nereguli,conducerea societății nu a împărtășit opinia Curții de Conturi și nu a luat măsuri de tragere la răspundere, nu au fost analizate dovezile pârâtei că nu s- produs un prejudiciu și că nu există vinovăție.
A mai învederat faptul că instanța nu a luat în considerare desemnarea de către organele de control persoanei responsabile ca fiind directorul economic al societății și împărțirea culpei precum și faptul că societatea avea angajat compartiment financiar-contabil cu obligația de a constata orice nereguli privind activitatea casierului,serviciu care ar fi întrerupt legătura de cauzalitate între prejudiciu și vinovăție.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu interogatoriul pârâtei și a probei cu martori.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7,9, art.3041și art.305 Cod procedură civilă, ale Decretului nr.209/1976.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În cauză nu a fost formulată întâmpinare însă, cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul intimatei-reclamante solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.283 al.1 lit.c Codul muncii instituie un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care conflictul individual de muncă are ca obiect răspunderea patrimonială salariaților față de angajator.
Data nașterii dreptului la acțiune având un asemenea obiect este evident data la care angajatorul a luat cunoștință despre existența și întinderea prejudiciului cauzat din culpa salariatului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În speță, rezultă că intimata-reclamantă a luat cunoștință despre împrejurările care antamează răspunderea civilă contractuală a recurentei-pârâte, la data de 31.07.2006, cu ocazia înregistrării procesului verbal de control al Curții de Conturi sub nr.2081/31.07.2006.
Procesul verbal de control menționat a constatat existența unor abateri financiar-contabile în perioada 01.01.2004 - 30.06.2006, prin faptul înregistrării acțiunii pe rolul instanței de judecată la data de 21.11.2008 pretențiile formulate situându-se în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la momentul nașterii dreptului la acțiune, respectiv data luării la cunoștință de conducerea societății a existenței și întinderii prejudiciului și a persoanei responsabile de acestea (31.07.2006).
Contrar susținerilor recurentei-pârâte, motivarea dată de prima instanță soluției de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune se regăsește în conținutul încheierii de ședință din data de 05.06.2009, după ascultarea părților, instanța de fond reținând aceleași considerente referitoare la curgerea termenului de prescripție de la data luării la cunoștință despre crearea în mod culpabil a unui prejudiciu.
În ceea ce privește chemarea în judecată directorului economic al societății la acea perioadă, revine reclamantului disponibilitatea determinării cadrului procesual, instanța neputând din oficiu să dispună introducerea în cauză în calitate de pârât a altor persoane, altele decât cele indicate prin cererea de chemare în judecată.
În speță, acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu pârâta, instanța fiind ținută a se pronunța în contradictoriu cu aceasta.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale directorului economic recurenta-pârâtă ales modalitatea procesuală a chemării în garanție, cererea astfel formulată fiind dispusă și judecându-se separat.
În ceea ce privește dovezile căror administrare recurenta-pârâtă a solicitat- în fața instanței de fond, se constată că prima instanță a respins motivat proba testimonială ca nefiind utilă cauzei,față de teza probatorie susceptibilă de a fi stabilită doar pe baza probelor cu înscrisuri (încheiere de ședință din 05.06.2009 - fila 367 verso din dosarul de fond).
Întrucât reprezentanții părților din proces au precizat că nu mai au alte cereri de formulat, s-a acordat cuvântul în dezbateri.
În ceea ce privește competența Curții de Conturi în efectuarea controlului, așa cum a reținut și instanța de fond, o asemenea competentă există și se justifică de atribuțiile ce-i revin în verificarea modului de administrare patrimoniului public și privat al statului și unităților administrativ-teritoriale, precum și calitatea gestiunii economico-financiare din punct de vedere al economicității, eficacității și eficienței (art.1 și art.2 lit.j din Legea nr.94/1992, republicată).
De menționat faptul că intimata-pârâtă SC și Reparații SA G avea la momentul controlului forma juridică a unei societăți pe acțiuni, având ca acționar unic pe autoritatea administrației publice locale, respectiv Consiliul Local al municipiului
Referitor la modalitatea de formulare a întâmpinării de către recurenta-pârâtă în fața primei instanțe, se constată că aceasta a avut loc la data de 05.06.2006 în condițiile în care prima zi de înfățișare a constituit-o termenul din data de 17.03.2009.
Cum pârâtei i s-a acordat termen pentru lipsă de apărare la data de 16.02.2009, având apărător ales din data de 23.04.2009 (împuternicire avocațială fila 58 dosar fond), în mod corect prima instanță a reținut ca fiind întârziată depunerea întâmpinării la data de 05.06.2009.
Pe fondul cauzei, prima instanță în mod temeinic a constatat ca fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a recurentei-pârâte.
Cu ocazia efectuării controlului de către Curtea de Conturi a României s-a constatat faptul că nu s-a înregistrat corect în evidența contabilă valoarea unor documente reprezentând justificarea unor avansuri în numerar, au fost încasate sume în numerar prin casieria unității fără a se justifica în clar operațiunea efectuată, au fost efectuate plăți în numerar fără documente legale care să justifice operațiunea efectuată.
Toate acestea reprezintă încălcări ale atribuțiilor de serviciu corespunzătoare funcției de gestionar de mijloace bănești (casier) îndeplinită de recurenta-pârâtă pe perioada 01.01. - 31.03.2005.
De menționat, în ceea ce privește apărările recurentei-pârâte, faptul că răspunderea patrimonială îi este atrasă tocmai de nerespectarea procedurilor privind efectuarea plăților în numerar după vizarea documentelor pentru controlul financiar preventiv,în conformitate cu prevederile art.20 și 21 din Decretul nr.209/1976, casierul având obligația de a înapoia documentele pentru completare și numai după ce acestea sunt completate efectuează plata.
Faptul că societatea nu a constatat vreo abatere disciplinară în sarcina sa pe perioada cât a fost casierul societății, cât și faptul că la predarea gestiunii nu s-au constatat nereguli, nu sunt împrejurări de natură o exonera, efectuarea controlului și concluziile acestuia realizându-se înaintea încetării raporturilor de muncă (08.09.2006) dar în termenul de prescripție prevăzut de art.283 al.1 lit.c Codul muncii.
În ceea ce privește modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind penalitățile, prejudiciul constatat în valoare de 8057,33 lei este purtător de penalități în conformitate cu prevederile art.38 din Decretul nr.209/1976, suma percepută ca penalizare de întârziere neputând depăși debitul datorat.
În același sens sunt și precizările formulate de intimata-reclamantă prin reprezentant legal în fața instanței de fond și care au făcut obiectul dezbaterilor la termenul de judecată din data de 05.06.2009.
Ca atare, un asemenea capăt de cerere a făcut obiectul dezbaterii părților iar instanța de fond l-a admis pe baza caracterului său accesoriu cu ocazia stabilirii existenței prejudiciului, nici sub acest aspect neimpunându-se modificarea hotărârii judecătorești recurată.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 989/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în G,-, -.15, jud.G împotriva sentinței civile nr. 989/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/07.12.2009
Tehnored./ 4 ex./ 11 2009
Fond:-
Asistenți jud.--
Com. 2 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
