Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1129/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1129/
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.349/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta, în acțiunea având ca obiect - despăgubire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21.10.2009, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.10.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.349 din 27.04.2009, Tribunalul Brăila - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție - T B și, în consecință, a obligat pârâtul la plata cu titlu de despăgubiri - diferență dintre cuantumul indemnizației de creștere a copilului până la vârsta de 2 ani - încasată în perioada martie 2006-septembrie 2007 și cuantumul indemnizației de 75 % prevăzută de art.79 alin.4 din Legea nr.303/2004, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata cu titlu de despăgubiri a diferenței dintre cuantumul indemnizației de creștere a copilului până la vârsta de doi ani, pe care a încasat-o în perioada martie 2006-septembrie 2007, și cuantumul indemnizației de 75% prevăzută de art.79 alin.4 din Legea nr.303/2004, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este încadrată în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism începând cu data de 1 noiembrie 2005. La data de 18.10.2005 a dat naștere fiului său -, în consecință, în baza ordinului nr.835/13.04.2006 a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, începând cu data de 29.03.2006.Până la data reluării activității, 01.10.2007, a încasat cu titlu de indemnizație de creștere a copilului suma de 8 milioane lunar în perioada martie 2006-decembrie 2006, în baza art.1 alin.1 din nr.OUG 148/2005, și 6 milioane lei lunar în perioada ianuarie 2007-septembrie 2007, conf. art.2 din același act normativ. În conformitate cu prevederile art.79 alin.4 din Legea nr.303/2004, judecătorii și procurorii aveau dreptul, în perioada concediului de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, la o indemnizație în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei la care se acordă acest concediu. După intrarea în vigoare a G nr.148/2005, s-a stabilit o indemnizație unică, egală pentru toate categoriile socio-profesionale, indiferent de contribuția la bugetul asigurărilor sociale. Astfel, s-a creat o stare de discriminare pentru magistrați deoarece s-a aplicat aceeași măsură pentru persoane aflate în situații diferite, cu contribuții diferite la fondul asigurărilor sociale. Reclamanta a apreciat că astfel s-au încălcat dispozițiile art.14 din CEDO, a art.1 din Protocolul nr.12 la CEDO și ale art.4 alin.2 extinse la cele ale art.20 din Constituție. De asemenea, a mai arătat că CNCD, prin Hotărârea nr.241/2007 a reținut că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin întâmpinare, pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de dispozițiile art. 49 alin.2 și art.50 din Legea nr.53/2003 potrivit cărora contractul individual de muncă se suspendă de drept în situația concediului de maternitate, suspendarea contractului având ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator pe perioada concediului de creștere a copilului. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Acesta a arătat că, urmare a pronunțării Deciziei nr. 821/3 iulie 2008 de către Curtea Constituțională, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 alin1, alin.11 și art. 27 din nr.OG 137/2000, dispoziții pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, ar trebui să se facă aplicarea prevederilor art. 31 din Legea nr.47/1992 și să se respingă acțiunea ca inadmisibilă. De asemenea, a mai precizat că prin abrogarea prevederilor art.79 alin.4 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, de către art.28 alin.2 din nr.OUG148/2005, nu s-a produs nici o discriminare ca urmare a aplicării acelorași reguli pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, art. 16 din Constituție garantând egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Față de plata actualizată a despăgubirilor, a arătat că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate angaja cheltuieli din bugetul de stat decât în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive tribunalul apreciază că este nefondată având în vedere atât raporturile de muncă ale reclamantei cu pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cât și faptul că suspendarea contractului de muncă pe perioada concediului de creștere a copilului nu are relevanță în cauză față de caracterul pretențiilor reclamantei respectiv despăgubiri constând în diferența până la cuantumul indemnizației de 75% prevăzută de art.79 alin.4 din Legea nr.303/2004, indemnizație care se acorda de către ordonatorul de credite, așa cum este și pârâtul din cauză.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată în fapt următoarele:
Reclamanta are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism începând cu data de 27.11.2004(adeverința nr.57/RU/2009).
Conform certificatului de naștere seria -, nr.- la data de 18.10.2005 s-a născut fiul reclamantei- -.
În baza ordinului nr.835/13.04.2006 reclamanta începând cu data de 29.03.2006 a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, iar conform Ordinului nr. 2005/20.09.2007 la data 01.10.2007 și-a reluat activitatea.
În conformitate cu art.1 alin.1 din nr.OUG 148/2005 reclamanta a încasat în perioada martie 2006-decembrie 2006, cu titlu de indemnizație de creștere a copilului suma de 800 lei lunar, iar în perioada ianuarie 2007-septembrie 2007, potrivit art.2 din același act normativ a încasat 600 lei lunar.
Potrivit art.79 alin.4 din Legea nr.303/2004 "În perioada concediului de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, judecătorii sau procurorii au dreptul, la o indemnizație în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei la care se acordă acest concediu." Acest text a fost abrogat prin G nr.148/2005 prin care s-a stabilit o indemnizație unică, egală pentru toate categoriile socio-profesionale, indiferent de contribuția la bugetul asigurărilor sociale.
Prin Hotărârea nr.241/06.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat, sub aspectul modalității de tratament a magistraților, că prevederile cuprinse în OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată prin Legea nr. 7/2007, sunt discriminatorii, nefiind justificate de un scop obiectiv și legitim, potrivit art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.16 al.1 din Constituția României, art.6 din Carta Europeană privind statutul judecătorilor, art.1 al.2 lit.i, art.2 alin.3, art.6 alin.1 lit.c din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
S-a reținut că prin aplicarea prevederilor OUG nr.148/2005 categoria socio-profesională a magistraților(cei care vor beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani) a cunoscut o diminuare drastică a veniturilor sale, iar prevederile respective nu sunt de natură a "sprijini" familia magistratului, ci din contră are un caracter negativ asupra nivelului de trai al acestuia. Indemnizația pentru creșterea copilului nu-și îndeplinește funcția declarată de "înlocuire a venitului salarial".
Tribunalul apreciază că cele reținute prin hotărârea mai sus amintită, se aplică direct reclamantei în speță, dat fiind faptul că aceasta are calitatea de magistrat, are un copil în prezent în vârstă de 3 ani, iar în perioada concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani a beneficiat de indemnizație conform OUG 148/2005. Reclamanta a fost astfel prejudiciată, sumele încasate cu titlu de indemnizație fiind evident disproporționate cu veniturile reclamantei conform salariului, precum și în raport de contribuțiile lunare ale reclamantei pentru aceste indemnizații. Aceste venituri reduse nu au asigurat o acoperire satisfăcătoare și necesară a nevoilor familiei.
Se constată că de altfel discriminarea constatată a fost înlăturată prin OUG nr.226/30.12.2008 care a modificat art.1 din OUG nr.148/2005 în sensul că începând cu data de 1.01.2009 indemnizația de creștere a copilului este de 600 lei sau opțional în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni dar nu mai mult de 4000 lei.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție - DIICOT, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma motivelor prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține recurentul-pârât, în dezvoltarea motivelor de recurs, greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate atât timp cât, conform art.49 alin.2 din Codul Muncii, aprobat prin Legea nr.53/2003 "suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator".
Că indemnizația de concediu pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani nu este plătită de către angajator în această perioadă - contractul individual de muncă fiind suspendat de drept, în baza disp.art.50 din Codul Muncii și a cererii de acordare a concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani.
Ca atare, plata indemnizației speciale care i s-ar fi cuvenit în această perioadă reclamantei se face din fondurile bugetare de Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei și nu din fondurile Ministerului Public.
In consecință, solicită recurentul admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fond, pârâtul invocă greșita aplicare în speță dispozițiilor OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare atât timp cât, la data de 16 iulie 2008 intrat în vigoare Decizia nr.821/3 iulie 2008 Curții Constituționale prin care s-a constatat că dispoz.art.2 alin.1 și alin.11, precum și art.27 din OUG nr.137/2000, sunt neconstituționale.
In ipoteza în care nu se admite excepția lipsei calității procesuale pasive, recurentul solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, față de disp.art.31 din Legea nr.47/1992, sau ca neîntemeiată - față de disp.art.28 alin.2 din OUG nr.148/2005, aprobată prin Legea nr.7/2007.
Prin întâmpinarea formulată, intimata - solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât corect s-a pronunțat prima instanță pe fondul cauzei, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive, atât timp cât obiectul acțiunii îl constituie acordarea de despăgubiri și nu plata indemnizației prevăzută de Legea nr.303/2004.
Pe fondul cauzei, precizează intimata că în mod justificat s-a dat eficiență în speță OUG nr.226/2008 care modifică OUG nr.148/2005, acțiunea fiind așadar admisibilă - cum corect reține instanța de fond.
Recursul declarat este fondat pentru cele ce urmează:
Respingând ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive, Tribunalul reține total eronat că suspendarea contractului individual de muncă - în perioada concediului de creștere a copilului până la vârsta de doi ani - nu are relevanță în cauză față de caracterul pretențiilor reclamantei, respectiv aceasta solicitând despăgubiri constând în diferența până la cuantumul indemnizației de 75 % prev. de art.79 alin.4 din Legea nr.303/2004, iar această indemnizație se acordă de către ordonatorul de credite - așa cum este și pârâtul în speță.
Atât timp cât reclamanta a solicitat acordarea diferenței dintre cuantumul indemnizației de creștere a copilului până la vârsta de 2 ani, încasată în perioada 03.2006-09.2007 și cuantumul indemnizației de 75 % prev. de art.79 alin.4 din Legea nr.303/2004, motivarea instanței de fond, în sensul că obiectul acțiunii reclamantei îl constituiedespăgubiriconstând în - și, în acest context, pârâtul - ca orice ordonator de credite, are obligația de a-i achita respectiva diferență, suspendarea contractului individual de muncă neavând relevanță în cauză față de caracterul pretențiilor, este pur formală, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive constând practic într-un raționament juridic echivoc și lipsit de relevanță juridică.
Cum reclamanta a precizat că solicită o diferență de indemnizație pentru creșterea copilului, contractul individual de muncă fiindu-i suspendat de drept - la cererea sa, conform art.49 alin.2 din Codul Muncii, se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, obligația plății indemnizației speciale revenindu-i altui Minister decât cel în cauză.
Pentru aceste considerente, reținând ca justificată excepția invocată, Curtea nu va verifica legalitatea sentinței atacate și prin prisma criticilor vizând inadmisibilitatea acțiunii și a greșitei soluționări pe fond a cauzei, în urma admiterii recursului, acțiunea urmând a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului în cauză.
In drept, fiind aplicabile disp.art.312 poct.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.349/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă nr.349/27.04.2009 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, respinge acțiunea formulată de reclamanta - pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.-19.11.2009
Dact.MH-19.11.2009/4 ex.
Fond: -
Asistenți judiciari: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminita Cristea, Anica
