Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1151/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1151
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în comuna, sat -Români, județ și pârâta SC SA, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.131 din 19.01.2009 și a încheierii din 2 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 19 mai 2009 și ulterior la data de 25 mai 2009, dând următoarea decizie:
Curtea
Deliberând asupra recursurilor de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA Târgoviște pentru a fi obligată, prin reprezentanții săi legali, să-i emită o adeverință din care să rezulte toate sporurile primite pe durata angajării, inclusiv sporul de 25% pentru orele de noapte lucrate în perioada 1 septembrie 1993-1 august 2002, cu obligarea pârâtei la plata unei amenzi de 50 lei pe zi pentru întârzierea executării hotărârii judecătorești anterior pronunțate în temeiul art.5803cod pr.civ. obligarea pârâtei la plata sumei de 4500 lei cu titlu de daune morale precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin sentința civilă nr.1329 din 11 octombrie 2006 aceluiași tribunal s-a dispus obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe similare însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale, respectiv Ordinului nr.687 din 15 septembrie 2006.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 6-8) prin care a cerut respingerea acțiunii cu motivarea că adeverința la a cărei emitere a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească anterioară a fost eliberată reclamantului, are nr.288 din 2 februarie 2007 și evidențiază sporul pentru munca prestată în timpul nopții conform formularului anexă la Ordinul nr.687/2006, însă reclamantul a refuzat primirea acestei adeverințe și care ulterior i-a fost remisă prin corespondență poștală.
Pârâta a depus la dosar adeverința nr.288 din 2.02.2007 (fila 9).
La termenul de judecată din 12 iunie 2008 reclamantul și-a precizat acțiunea (filele 13-15) și a depus înscrisuri (filele 20-76).
Prima instanță a încuviințat proba cu expertiză de specialitate contabilă (fila 79) pentru a verifica dacă reclamantul a lucrat zilnic numai pe timpul nopții și dacă sporul de 25% acordat prin adeverința nr.288/2007 este corect calculat. În plus, s-a mai cerut expertului să justifice procentul de 7,88 % aplicat de societatea pârâtă la eliberarea adeverinței.
Expertiza a fost efectuată de expert (filele 88-99) completată în mod repetat (filele 103-106, 119-131, 133-140, 144-148).
Pârâta SC SA Târgoviște a depus concluzii scrise (filele 142-143).
Prin sentința civilă nr.131 pronunțată la 19 ianuarie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să emită o adeverință care să cuprindă toate sporurile primite pe durata angajării inclusiv sporul de 25% pentru orele de noapte lucrate în intervalul 1 septembrie 1993-1 august 2002 conform dispozițiilor CCM la nivel de unitate, art.8 lit.e din contractul individual de muncă și pct.8 din procedura din 15 septembrie 2006 privind modul de eliberare a actelor doveditoare ale sporului pentru munca prestată în timpul nopții.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit anexei nr.21 la CCM pe anul 1993, reclamantul a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă pentru postul de ofițer de serviciu cu un program de lucru de 16 ore zilnic, între orele 15,00-7.00.
Punctul 8 lit.e din acest contract prevede că pentru lucrul în timpul nopții reclamantul va beneficia de un spor de 25%.
Ulterior, în anul 1998 fost încheiat între părți un nou contract de muncă, înregistrat la Camera de Muncă sub nr.45192/1 noiembrie 1998 prin care reclamantul a continuat să ocupe postul de ofițer de serviciu pentru un program de 8 ore pe zi, iar sporul de noapte nu a mai fost prevăzut în noul contract.
A constatat tribunalul că și în aceste condiții, reclamantul a lucrat efectiv preponderent în timpul nopții, iar potrivit clauzelor CCM se consideră muncă desfășurată pe timpul nopții munca prestată în intervalul orar 21.00-7.00 și se plătește cu un spor de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin J din durata normală a programului zilnic de lucru.
Potrivit pct.7 din Ordinul Ministerului Muncii nr.687/15.09.2006, în situația în care munca a fost prestată ocazional pe timp de noapte, în cadrul unor activități care nu erau organizate pe schimburi, adeverințele vor cuprinde sumele acordate lună de lună cu titlu de spor de noapte, însă a reținut prima instanță că reclamantul nu a prestat munca de noapte în mod ocazional, astfel că acest text legal nu este aplicabil.
În conformitate cu pct.8 din actul normativ sus-citat, în situația persoanelor care prin natura sarcinilor de serviciu, au desfășurat activitate numai în timpul nopții, adeverințele vor cuprinde, procentul în care potrivit legii, sporul de noapte a fost acordat.
Aceste dispoziții au fost considerate incidente în privința reclamantului, astfel că acțiunea sa a fost admisă așa cum rezultă din dispozitivul sentinței, sus-citat.
Ulterior, prin încheierea pronunțată la data de 2 martie 2009, Tribunalul Dâmbovița, învestit cu cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentință constând în omisiunea pronunțării asupra cererii de daune morale, a respins această cerere (fila 12 dosar atașat).
Împotriva sentinței au exercitat recursuri atât reclamantul (fila 7) cât și societatea pârâtă SC SA Târgoviște (filele 4-6) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-reclamant, invocând cazul de recurs prev.de art.304 pct.8 cod pr.civ. a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind daunele morale evaluate la suma de 4500 lei și pe care le-a solicitat pârâtei, pe de o parte, iar pe de alta, că din dispozitivul hotărârii lipsește mențiunea pct."8" al Ordinului nr.687/2006 în temeiul căruia s-a dispus emiterea adeverinței.
La data de 26 martie 2009 (fila 12) reclamantul-recurent a declarat recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale, recurs care va fi examinat împreună cu recursul exercitat în contra sentinței.
Recurenta-pârâtă a susținut că în cauză este incident cazul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ. privitor la greșita aplicare a legii, constând în aceea că în mod eronat s-a reținut că reclamantul a desfășurat activitate numai în timpul nopții, el însuși recunoscând prin precizarea de acțiune de la termenul din 12 iunie 2008 că programul său de lucru era între orele 15.00-7.00, așa încât, fără nicio motivare, instanța de fond a dispus obligarea la eliberarea unei adeverințe care să ateste spor de noapte de 25% pentru orele lucrate pe timp de zi.
Sub un alt aspect recurenta a criticat, ca și reclamantul, lipsa din dispozitivul sentinței a punctului"8"din Procedura aprobată prin ordinul nr.687/2006.
O ultimă critică vizează contradicția dintre considerentele hotărârii șu dispozitivul acesteia în sensul că deși se motivează obligarea la eliberarea adeverinței care să cuprindă sporul pentru munca de noapte, în dispozitiv se dispune obligarea la emiterea unei adeverințe pentru toate sporurile primite de reclamant pe durata angajării sale, soluție care nu a fost în nici un fel justificată în fapt și în drept.
Ambele părți au formulat întâmpinare la recursurile reciproc exercitate (filele 18-24).
Curtea verificând sentința recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele, conform art.3041cod pr.civ. constată că ambele recursuri sunt întemeiate și urmează a fi admise, pentru considerentele care succed:
Este de netăgăduit faptul că reclamantul a fost angajat al societății pârâte pe baza unui contract individual de muncă, pe postul de ofițer de serviciu astfel cum rezultă din copiile înscrisurilor depuse la filele 39-68, până la data de 1 august 2002 când prin schimbarea locului de muncă, a prestat activitate pe postul de tehnician II la serviciul al societății SC SA Târgoviște (fila 56).
Urmare unui litigiu anterior, soluționat prin sentința civilă nr.1328 din 11 oct.2006 a Tribunalului Dâmbovița (filele 73-74) societatea angajatoare a fost obligată la emiterea unei adeverințe care să ateste sporul de noapte de care a beneficiat reclamantul, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.687/15 sept.2006.
În executarea sentinței a fost emisă adeverința nr.288/2 februarie 2007 (fila 9) despre care reclamantul a afirmat că nu corespunde dispozițiilor hotărârii judecătorești, fiindcă nu cuprinde toate sporurile, inclusiv sporul de 25% pentru orele de noapte lucrate în intervalul 1 septembrie 1993-1 august 2002.
Pentru verificarea susținerilor din cererea de chemare în judecată dar și a celor din întâmpinarea pârâtei, prima instanță a încuviințat proba cu expertiză de specialitate contabilă, refăcută și completată pe parcursul judecății în mod repetat, fără ca prin sentință, concluziile acestei lucrări să fie valorificate în vreun mod, ca și cum acest mijloc de probă nu există.
În aceste condiții, pe de o parte, mijlocul de probă administrat fie nu a fost util, pertinent și concludent, deși instanța de fond a încuviințat proba, ceea ce semnifică contrariul, iar pe de alta, întocmirea lucrării și completările ulterioare au condus la prelungirea judecății timp de circa 6 luni, situație în care este dificil de justificat pentru ce motive, prin considerentele sentinței, această probă nu este valorificată sau înlăturată, în lipsa oricărei motivări.
Sub un al doilea aspect, Curtea mai reține că soluția tribunalului este întemeiată pe interpretarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate ( denumit CCM) pentru anul 1993 și Anexa 21 la acesta, respectiv CCM pe 1998, însă aceste înscrisuri nu există în dosar, așa încât controlul de legalitate și temeinicie ce trebuie realizat de C în cadrul recursurilor de față, nu este posibil.
Se constată sub acest aspect că hotărârea pronunțată este argumentată pe mijloace de probă care nu sunt la dosar pe de o parte, iar pe de alta, mijloace de probă administrate în cauză, nu sunt valorificate sau înlăturate în procesul deliberării, în condițiile în care dispozitivul conține mențiunea referitoare la prevederile CCM la nivel de unitate și la art.8 lit.e din contractul individual de muncă-înscris care de asemenea nu este în dosar, pentru a putea fi legal invocat de instanța de fond.
În egală măsură, deși din ansamblul probelor din dosar rezultă fără putință de tăgadă că instanța de fond s-a preocupat doar de cercetarea sporului pentru munca desfășurată în timpul nopții de reclamant, în acest sens fiind stabilite obiectivele expertizei și apoi motivate considerentele sentinței, în dispozitiv, tribunalul a obligat pârâta la emiterea unei adeverințe care să cuprindă " toate sporurile primite de reclamant" fără ca această dezlegare să aibă fundament probator de fapt și de drept și să enumere care sunt aceste sporuri, ce cuantum au și pentru ce perioadă au fost analizate.
Un ultim aspect vizează omisiunea dezlegării capătului de cerere privind daunele "morale și materiale în sumă de 4500 lei RON" solicitate de reclamant și care, în raport de soluția pronunțată, trebuia să-și găsească rezolvarea fie în sensul admiterii fie în cel al respingerii, cu o justificare de fapt și de drept care să poată fi verificată apoi, în cadrul recursului.
În aceste circumstanțe și încheierea de respingere a cererii reclamantului formulată sub acest aspect (dosar atașat) este netemeinică și nelegală.
Pentru considerentele care preced, reținând că omisiunea pct."8" al Procedurii de eliberare a actelor doveditoare ale sporului pentru munca prestată în timpul nopții-anexă la Ordinul nr.687/2006-din dispozitivul sentinței (fila 153) constituie o eroare materială, fiindcă în minută este înscris."8" (fila 3 verso) iar nu un motiv de recurs, Curtea va admite ca fiind fondate ambele recursuri exercitate atât de reclamant cât și de pârâtă, cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță, în temeiul art.312 cod pr.civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în comuna, sat -Români, județ și pârâta SC SA, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.131 din 19.01.2009 și a încheierii din data de 2.03.2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și în consecință:
Casează sentința sus-menționată și încheierea de la 2.03.2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2009-06-29
/FA
Trib.D nr-
-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
