Despăgubire contencios administrativ. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.119/
Ședința publică din 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta, domiciliată în G,-, -B,.48, împotriva sentinței civile nr.949/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata - reclamantă G, cu sediul în G,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23.01.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 26.01.2009.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI -Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.949/29.08.2008 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanta G în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 1612 lei reprezentând drepturi salariale necuvenite.
S-a constatat că pârâta are constituită o garanție la dispoziția societății în sumă de 1.150,44 lei.
S-au compensat cele două datorii reciproce și, a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 461,56 lei reprezentând diferență drepturi salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- reclamanta Gac hemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1612 lei reprezentând drepturi salariale necuvenite.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a avut calitatea de salariată a societății până la data de 01.06.2008, când s-a pensionat.
În cursul anului 2006, pârâta a fost cercetată penal pentru infracțiunile de falsificare de timbre, mărci sau bilete de transport, prevăzută de art. 283 alin. 1.pen. și înșelăciune, prev. de art. 215.pen.
Prin Ordonanța 1333/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtei și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 200 lei.
Însă, în baza adresei nr. 4060/19.05.2006 a Secției 5 Poliție, prin care s-a comunicat că împotriva pârâtei s-a dispus începerea urmăririi penale, societatea, în baza art. 52 alin. 1 lit. c muncii a procedat la suspendarea din funcție a pârâtei.
Decizia a fost contestată de pârâtă, iar prin sentința 1248/18.08.2006, Tribunalul Galația dispus repunerea în funcția deținută de pârâtă anterior suspendării contractului, cu obligarea societății la plata drepturilor salariale pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
Cu ocazia soluționării recursului formulat de societate, Curtea de APEL GALAȚI, prin decizia civilă nr. 694/06.11.2006, a modificat în tot sentința civilă 1248/2006 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, a respins ca nefondată contestația formulată de pârâtă împotriva deciziei 84/2006 de suspendare a contractului individual de muncă.
Având în vedere că sentința Tribunalului Galați privind restituirea drepturilor salariale este executorie, societatea a procedat la restituirea drepturilor salariale pe perioada suspendării contractului individual de muncă
( 28.06.2006-27.09.2006), în cuantum de 1612 lei.
Cum în recurs, Curtea de Apel a desființat sentința civilă 1248/2006 a Tribunalului Galați și a dispus respingerea contestației împotriva deciziei de suspendare, se impune restituirea sumei de 1612 lei încasată de pârâtă.
Întrucât pârâta are constituită drept garanție suma de 1150,44 lei, deoarece a avut gestiune, reclamanta a solicitat compensarea datoriilor până la concurența sumei de 1150,44 lei, solicitând obligarea pârâtei doar la plata diferenței de 461,56 lei.
În drept a invocat disp. art. 270, 272.muncii și art. 1143.civ.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar Ordonanța 1333/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, adresa nr. 4060/19.05.2006 a Secției 5 Poliție, sentința 1248/18.08.2006 a Tribunalului Galați, decizia civilă nr. 694/06.11.2006 a Curții de APEL GALAȚI, statele de plată, notă de lichidare, extras de cont din care rezultă că pârâta are constituită garanția în cuantum de 1150,44 lei.
Legal citată, pârâta s-a prezentat în instanță și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că nu datorează nici o sumă de bani.
Având în vedere că în întâmpinare pârâta a făcut referire și la plata unor drepturi salariale, pentru clarificarea situației de fapt și calificarea corectă a cererii acesteia, i s-au cerut lămuriri. Pârâta a precizat că s-a mai judecat însă pentru recuperarea unor drepturi salariale cuvenite pe perioada suspendării contractului de muncă, însă acțiunea i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 244/2008 a Tribunalului Galați, irevocabilă prin decizia civilă nr. 388/2008 a Curții de APEL GALAȚI și că nu formulează la acest moment o acțiune distinctă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, motiv pentru care a admis-
Astfel se constată că prin sentința 1248/18.08.2006, Tribunalul Galația dispus repunerea în funcția deținută de pârâtă anterior suspendării contractului, cu obligarea societății la plata drepturilor salariale pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
Societatea a procedat la plata drepturilor salariale pe perioada suspendării contractului individual de muncă (28.06.2006 - 27.09.2006), în cuantum de 1612 lei, conform statelor de plată depuse la dosar
Curtea de APEL GALAȚI, prin decizia civilă nr. 694/06.11.2006, a modificat în tot sentința civilă 1248/2006 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, a respins ca nefondată contestația formulată de pârâtă împotriva deciziei 84/2006 de suspendare a contractului individual de muncă.
Potrivit art. 270.muncii, salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Iar potrivit art. 272.muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Având în vedere că în recurs, Curtea de Apel a desființat sentința civilă 1248/2006 a Tribunalului Galați și a dispus respingerea contestației împotriva deciziei de suspendare, confirmând legalitatea acesteia, se impune restituirea sumei de 1612 lei încasată de pârâtă.
Se constată totodată că pârâta are constituită garanție materială în sumă de 1150,44 lei pe numele său și la dispoziția societății, că raporturile de muncă dintre reclamantă și pârâtă au încetat, ca urmare a pensionării acesteia pentru limită de vârstă, astfel încât reclamanta este datoare să restituie pârâtei suma menționată.
Potrivit art. 1143.civ.când două persoane sunt datoare una alteia, se operează între dânsele o compensație care stinge amândouă datoriile.
Apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru compensarea judecătorească, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1612 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit.
constatat că pârâta are constituită o garanție la dispoziția societății în sumă de 1150,44 lei.
dispus compensarea celor două datorii reciproce și, în consecință, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 461,56 lei, reprezentând diferență drepturi salariale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta considerând-o nelegală.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit prima instanță a considerat că trebuie să restituire suma de 1612 lei,dispunându-se compensarea acestei sume cu suma de 1150,44 lei pe care a primit- de la societate cu titlu de garanție constituită pentru gestiune.
A mai arătat recurenta că pe perioada suspendării trebuia să beneficieze de salariu.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Problema de drept ce trebuie analizată în prezenta cauză este aceea dacă în cazul înlocuirii răspunderii penale salariatul are dreptul la o despăgubire egală cu salariul pe perioada suspendării sale.
Este adevărat că potrivit art.52 al.2 din Codul Muncii, dacă se constată nevinovăția lui, salariatul își reia activitatea anterioară plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării sale.
Din analiza textului de lege rezultă că nu este vorba de orice nevinovăție, ci de inexistența vinovăției penale.
În cazul înlocuirii condiționare a răspunderii penale (art.90 și urm. din Codul penal) nu suntem în prezența nevinovăției salariatului (în sensul art.52 al.2) deoarece în această situație fapta își păstrează caracterul care justifică răspunderea penală dar aceastaeste substituită cu o astfel de răspundere, nu înlătură.
Într-o atare situație, așadar nu se poate vorbi de nevinovăție și drept consecință, persoanei suspendate nu i se cuvin despăgubirile prevăzute de Codul Muncii.
Așa cum rezultă din Ordonanța nr.1333/P/2006 de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, faptele comise de învinuita constituie infracțiunile prev.de art.283 al.1 Codul penal și art.215 al.2 Codul penal cu aplicarea art.33 lit.a Codul penal, dar având în vedere valoarea relativ mică a prejudiciului și împrejurările concrete în care s-au comis faptele, i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ și în consecință aceasta nu are dreptul la o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului individual de muncă în conf. cu art.52 lit.c din Codul Muncii contrar susținerilor recurentei.
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond referitor la faptul că în mod greșit instanța de fond a dispus compensarea sumei datorate societății din garanția constituită pentru gestiune societății,apreciem că nu este întemeiată.
Legea 22/1969 privind angajarea gestionarilor constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor societății cât și Codul Muncii nu prevăd expres că nu operează compensarea unor creanțe reciproce din garanția constituită de gestionar în baza art.10 din Legea 22/1969.
Compensarea este modul de stingere a obligațiilor care constă în stingerea a două obligații până la concurența celei mai mici dintre ele.
Prin ipoteza, compensația presupune existența a două raporturi juridice obligaționale destinate în cadrul cărora aceleași persoane sunt creditor și debitor, una față de cealaltă.
Din probele administrate în cauză rezultă că recurenta are constituită garanție materială în sumă de 1150,44 lei, raporturile de muncă dintre părți au încetat ca urmare a pensionării acesteia pentru limită de vârstă și aceasta are o datorie către societate în sumă de 1612 lei reprezentând drepturi salariale necuvenite și în consecință, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de lege pentru compensarea judecătorească (art.1143 Cod civil) cum corect a reținut și prima instanță.
Pentru aceste considerente și văzând disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de pârâta, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în G,-, -B,.48, împotriva sentinței civile nr.949/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 Ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
:./12.02.2009
:/2 ex./ 12 Februarie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Alina Savin
