Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1192/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1192
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr.1124/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.10.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 27.10.2009, când instanța mai având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 29.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1124/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - SRL P în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2583/121/12.05.2009 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta - SRL G a chemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat la plata sumei de 4573,65 lei reprezentând prejudiciul produs prin înregistrarea unui minus în gestiune, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul a fost salariatul societății reclamante în perioada 24.XI.2008 - 10.04.2009, îndeplinind funcția de gestionar. El nu s-a mai prezentat efectiv la serviciu din 2.03.2009, dată la care s-a depus demisia. Contractul de muncă i-a fost însă desfăcut disciplinar.
Gestiunea sa a fost supusă inventarierii, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie. Astfel, s-a constatat un prejudiciu total de 4573,65 lei în baza procesului-verbal de inventar a gestiunii nr. 1420/20.03.2009, ca urmare a inventarierii efectuate în intervalul 25-27.02.2009, prejudiciul fiind de 4416,22 lei și în baza procesului-verbal de constatare nr. 35341/26.02.2009, ca urmare a reclamațiilor făcute de un debitor și a returnării mărfii, prejudiciul fiind de 157,43 lei.
În cauză, a precizat reclamanta, sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a angajatului, în baza art. 271 al.1 din Codul Muncii.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță, fiind chiar citat cu mențiunea "la interogatoriu", dar a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu are nicio datorie față de societatea pârâtă, că nota de lichidare semnată de reprezentanții societății demonstrează acest lucru, iar prejudiciul ce face obiectul litigiului de față i-a fost imputat după ce a reclamat societatea la. pentru încălcarea unor dispoziții legale.
Tribunalul analizând cererea reclamantului prin prisma motivelor invocate și potrivit înscrisurilor depuse la dosar de societatea reclamantă, a reținut următoarele:
Potrivit contractului de muncă depus la filele 11-15 în dosar, pârâtul a fost angajatul societății reclamante, începând cu data de 24.XI.2008, pe post de gestionar depozit, la gestiunea din cadrul punctului de lucru P (a se vedea și decizia nr. 4877/24.XI.2008 depusă la fila 17).
Începând cu data de 10.04.2009, pârâtului i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, așa cum rezultă din decizia de concediere nr. 591/10.04.2009 depusă la fila 63 în dosar.
Înainte însă de a săvârși abaterile pentru care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, astfel cum rezultă din decizia mai sus-menționată, în perioada 25-27.02.2009, gestiunea ce i-a fost încredințată a făcut obiectul unei inventarieri, urmare căreia, societatea reclamantă a constatat un prejudiciu, reprezentând lipsă în gestiune de 4416,22 lei, conform procesului-verbal nr. 1420/20.03.2009 depus la filele 22-24 în dosar, și un prejudiciu de 157,43 lei, constatat prin procesul-verbal nr. 3534/26.02.2009, despre care se face mențiune în procesul-verbal de inventariere nr. 1420, reprezentând marfă returnată de un beneficiar, după cum rezultă din înscrisul depus la fila 80.
Reclamanta a înțeles să-și dovedească prejudiciul încercat pe baza procesului-verbal de inventariere menționat mai sus și a unor facturi de livrare marfă depuse la filele 25-28 și 31-58.
În ce măsură acest prejudiciu despre care se menționează în procesul-verbal nr. 1420/20.03.2009 poate fi imputat pârâtului, nu a fost dovedit.
Societatea reclamantă s-a prevalat de declarația de început de inventar dată de pârât în care acesta precizează că a distribuit cca. 15 plăci de melaminat în stare bună în loc de 15 plăci deteriorate, pentru care s-a arătat de acord să plătească o diferență de 30% în baza inventarului dispus.
Procesul-verbal de inventariere nu a mai fost însă semnat de pârât.
Acesta este și motivul pentru care reclamanta a solicitat citarea pârâtului la interogatoriu, cerând să se facă aplicarea dispozițiilor art. 225 din Codul d e procedură civilă întrucât nu s-a prezentat.
Instanța însă nu poate interpreta acest fapt drept o recunoaștere a pârâtului cu privire la prejudiciul produs deoarece acesta nu poate fi considerat cert.
În timpul inventarului gestiunea nu a fost închisă, s-au făcut livrări de marfă, dar s-a susținut că s-a ținut seama de acestea (a se vedea mențiunile din cuprinsul procesului-verbal de inventariere - fila 23).
Ca atare, evaluarea pagubei - și deci întinderea despăgubirii - nu a fost stabilită pe baza unor date economice concrete.
Salariatul nu poate fi ținut să răspundă dacă prejudiciul produs în legătură cu munca sa nu este real și cert.
Procesul-verbal de inventariere pe baza căruia s-a susținut vinovăția pârâtului nu este pe deplin edificator în speță. În primul rând, conține precizări ce se contrazic. Astfel, pe de o parte se arată că in momentul începerii operațiunii de inventariere, nu s-au mai făcut operațiuni în gestiune, iar pe de altă parte, că la stabilirea stocurilor faptice, s-a ținut seama de livrările făcute în timpul inventarului.
În al doilea rând, la baza acestui proces-verbal de inventariere nu stau decât facturile despre care s-a menționat mai sus și nu o documentație solidă care să dovedească situația precisă și exactă a gestiunii înainte și după inventariere, dacă verificarea financiară întreprinsă a fost făcută cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie.
În lipsa unor astfel de dovezi, răspunderea patrimonială a pârâtului nu poate fi angajată în temeiul art. 270 al.1 din Codul Muncii.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins ca nefondată acțiunea formulată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta - SRL P, criticând-o pentru neaplicarea prevederilor art.225 pr.civilă.
Nu s-a ținut cont de mijloacele de probă administrate în cauză, potrivit fișei postului gestionarul răspunzând pentru marfa din gestiune din momentul în care a semnat procesul- verbal de predare primire în calitate de primitor până la momentul în care a semnat procesul verbal de predare-primire în calitate de predator.
Faptul că intimatul-pârât nu a semnat procesul verbal depunându-și demisia și ignorând faptul că și în perioada de preaviz era obligat să se prezinte la serviciu, ar reprezenta dovada sustragerii de la plata prejudiciului creat recunoscut în scris prin declarația de la începutul inventarului.
A depus nota de lichidare semnată de reprezentanții societății, în care este cuprins prejudiciul ce face obiectul prezentei cauze din care s-a scăzut garanția reținută gestionarului de la angajare, garanție ce urmează se fie disponibilizată în funcție de rezultatul procesului.
Dacă instanța ar fi considerat că nu există suficiente date economice din care să reiasă că prejudiciul este real și cert ar fi putut solicita depunerea întregii documentații care a stat la baza emiterii procesului verbal de inventariere.
S-au făcut mențiuni cu privire la marfa intrată și ieșită din gestiunea aflată în inventariere, operațiunile fiind efectuate doar de gestionarul primitor.
Intimatul-pârât a fost prezent la inventarierea faptică ulterior și dându-și demisia, a fost convocat la sediul societății, însă nu s-a prezentat, s-a dispus antrenarea răspunderii sale patrimoniale în condițiile art.271 al.1 muncii.
A mai invocat întrunirea condițiilor cumulative în vederea angajării răspunderii patrimoniale, solicitând obligarea intimatului-pârât la plata sumei totale de 4573,65 lei precum și actualizarea sumei cu rata inflației până la data plății efective.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.270 al.1 și art.271 al.1 muncii, art.23 și art.24 din Legea nr.22/1969, nr.1753/2004, art.8 al.2 din 2230/1969.
În recurs a depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a invocat modalitatea de efectuare a inventarierii, considerând că nu are nici un debit de achitat societății.
Examinând recursul declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea reține următoarele:
Prima instanță a soluționat litigiul dintre părți pe baza mijloacelor de probă administrate în proces, respectiv procesul verbal de inventariere a gestiunii din cadrul punctului de lucru P al - SRL întocmit la data de 20.03.2009.
Din conținutul procesului verbal rezultă că, prealabil efectuării inventarierii, gestionarii au declarat faptul că au livrat plăci din melaminat bune în loc de plăci deteriorate 30% ( cca.15 bucăți), consemnându-se pentru intimatul-pârât un prejudiciu de recuperat de 178,11 lei.
Totodată, au fost constatate ca fiind deteriorate un număr de 62 plăci din, datorită neglijenței în manipularea și păstrarea în condiții necorespunzătoare a bunurilor încredințate, fiind consemnat pentru intimatul-pârât un prejudiciu de recuperat de 1927,70 lei.
Din procesul verbal de constatare defecte seria - nr.- din 26.02.2009 rezultă că au fost livrate produse deteriorate în proporție de 30% către -
Deasemeni, la momentul începutului de inventar realizat prin procesul verbal arătat cu nr.1420/20.03.2009, intimatul a făcut mențiunea că a distribuit în jur de 15 bune în loc de 15 deteriorate cu 30%, în urma inventarului angajându-se ca diferența să o suporte acesta.
Instanța de fond a considerat că asemenea dovezi nu ar reprezenta o recunoaștere a pârâtului, deși emană de la acesta și se află în legătură cu pretențiile formulate în proces de către reclamantă.
În ceea ce privește caracterul incert al prejudiciului reținut de prima instanță, probele administrate fac dovada existenței unui prejudiciu, iar întinderea acestuia putea fi determinată pe baza administrării de mijloace de probă pertinente și utile aflării adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
Deși se reține că procesul verbal de inventariere nu este edificator în speță, nu sunt evidențiate alte mijloace de probă care să înlăture valoarea probatorie a acestuia, prin raportare și la mențiunile intimatului-contestator din data de 24.02.2009 prealabile efectuării inventarierii.
În recurs au fost depuse noi înscrisuri privind nota de lichidare întocmită la 15.06.2009, facturile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de inventariere, evidențe privind identificarea și compararea mărfurilor existente faptic și cele din contabilitate, liste de inventariere.
Pe baza înscrisurilor noi depuse cât și a celor constatate mai sus, curtea apreciază necesară o nouă cercetare a fondului, în scopul lămuririi situației de fapt și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Potrivit Deciziei nr.21/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite dată în materia recursului în interesul legii, pentru asigurarea unui echilibru funcțional în activitatea jurisdicțională, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân totuși în sarcina instanțelor de fond iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar, cu structură specifică în dreptul de control.
A considera altfel înseamnă ca instanței de recurs să i se atribuie, contrar spiritului legii, atribuția de a se ocupa de stabilirea situației de fapt - fără ca această chestiune să fi fost rezolvată mai întâi de către instanța de fond, ceea ce ar contraveni prevederilor art.305 pr.civilă potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
În rejudecare, pe baza analizării întregului probatoriu al cauzei și cu luarea în considerare și a înscrisurilor depuse în recurs, instanța de fond va asigura lămurirea împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei privind condițiile angajării răspunderii patrimoniale, urmând a aprecia și asupra utilității administrării unei expertize de specialitate.
După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, în conformitate cu prevederile art.315 al.3 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta-recurentă - SRL, împotriva sentinței civile nr.1124/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red./14.12.2009
Dact./4 ex/21.12.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
