Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1206/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1206/2008-
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa | - - | - JUDECĂTOR 2: Maria Galeș |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în P O,-, județul O, în contradictoriu cu intimata reclamantă - GENERAL IMPORT EXPORT SRL, cu sediul în O,--2, județul B, împotriva sentinței civile nr, 28/LM din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul intimatei reclamante - GENERAL IMPORT EXPORT SRL-consilier juridic, în baza delegației nr. 2904 din 5 mai 2008 emisă de intimată, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 28/LM din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, invocată de pârât.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - Transilvania General Import Export SRL, în contradictoriu cu pârâtul, și în consecință:
Pârâtul a fost obligat în favoarea reclamantei la plata sumei de 54.325,35 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație de la data de 8.09.2005 și până la data plății efective și la plata dobânzilor legale pe perioada mai sus menționată.
De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 1350 lei cu titlu de onorariu parțial de expert în favoarea Biroului Local de Expertize B - expert, precum și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 1350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Împotriva sentinței, a declarat recurs pârâtul, recurs admis prin decizia civilă nr.946/2006-R, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.1752/2006, s-a dispus casarea cu trimitere a sentinței civile nr.253/C/2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, pentru o nouă judecare.
În considerentele deciziei Curții de Apel, s-a reținut de către instanța de recurs că pârâtul a fost angajat la societatea reclamantă începând cu data de 11.11.1995 și până la data de 18.05.2004, în funcția de director de zonă la Compania nr.95 O, că în data de 30 iunie 2004 fost efectuat un inventar de control la gestiunea de mijloace fixe, obiecte de inventar și materiale de publicitate din cadrul Companiei O, ca urmare a predării gestiunii de către recurent, iar în urma acestui inventar, materializat prin nota de prezentare 4517 din 25.05.2005, s-a stabilit o lipsă totală în gestiune de 1.399.873.458 lei, reprezentând contravaloarea a 2 vitrine frigorifice și a materialului publicitar.
Instanța de recurs a mai reținut că, criticile aduse de către pârâtul recurent cu privire la lipsa raportului de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul produs în patrimoniul intimatei, motivat cu aceea că acesta nu avea calitatea de gestionar, au fost apreciate ca nefondate, întrucât, potrivit fișei postului, pârâtul avea printre atribuțiile și sarcinile de serviciu pe care le avea în calitate de director de zonă O inclusiv obligația "gestionării cu bună credință a patrimoniului încredințat" și răspundea "de administrarea legală a patrimoniului încredințat din cadrul depozitelor punctelor de lucru etc.".
Referitor la criticile privind cuantumul prejudiciului, instanța de recurs a apreciat că acestea sunt fondate și s-a apreciat, de asemenea, ca fiind utilă efectuarea unui raport de expertiză, care să verifice toate avizele de expediție, de intrare și de ieșire a bunurilor constatate lipsă, care, în opinia recurentului pârât, ar exista în realitate, însă nu apar în evidențele societății reclamante.
După casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, aceasta a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub dosar nr.7121/R/C/111/2006.
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 17.01.2007, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor în soluționarea prezentei cauze, excepție pe care instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă ca atare, sens în care s-au avut în vedere dispozițiile art.284 al.2 Codul muncii,precum și obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța de fond, având în vedere decizia Curții de APEL ORADEA cu nr.946/2006-R, mai sus arătată, precum și dispozițiile art.315 al.1 Cod procedură civilă, a pus în discuția părților necesitatea administrării în cauză a probei cu expertiza contabilă de specialitate și a încuviințat efectuarea expertizei în ședința publică din 21 mai 2007.
De asemenea, în vederea efectuării raportului de expertiză ordonat în cauză, reclamanta a depus la dosarul cauzei avize de expediție, de intrare și de ieșire a bunurilor constatate lipsă la inventar - filele 49-863 dosar.
În raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, s-a concluzionat că în urma prelucrării avizelor de însoțire a mărfii, anexate dosarului conform anexelor 1-7 la lucrarea de expertiză și centralizarea rezultatelor anexelor în anexa 8, rezultat un minus de 381 etajere și 50 de gărdulețe metalice, în valoare totală de 487.153.257 lei ROL, iar la mijloacele fixe s-a constatat lipsa a 2 vitrine frigorifice în valoare de 56.100.289 lei ROL, totalul valoric al minusului fiind de 543.253.546 lei ROL, inclusiv TVA și care reprezintă valoarea bunurilor pentru care nu au fost găsite documentele care să justifice predarea lor către terți.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a fost comunicat părților și cu privire la care acestea nu au formulat obiecțiuni.
Ulterior depunerii raportului de expertiză, reclamanta și-a precizat obiectul pretențiilor cererii de chemare în judecată împotriva pârâtului la suma de 54.325,35 lei.
Instanța, din probațiunea administrată în cauză, a reținut că pârâtul a avut calitatea de angajat al societății reclamante pe perioada 11.11.1995 și până la data de 18 mai 2004, deținând în cadrul unității reclamante funcția de director zonă la Compania nr.95
Prin cererea de chemare în judecată, ulterior precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 54.325,35 lei, reprezentând lipsă în gestiune, urmare a inventarului de control din data de 30 iunie 2004 la gestiunea de mijloace fixe, obiecte de inventar și materiale de publicitate din cadrul Companiei O, ca urmare a predării gestiunii de către pârât, inventar în urma căruia s-a stabilit o lipsă totală în gestiunea pârâtului, conform notei de prezentare 4517 din 25.05.2005, de 1.399.873.458 lei ROL, reprezentând contravaloarea a 2 vitrine frigorifice și a materialului publicitar.
După depunerea raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert, reclamanta și-a precizat cuantumul pretențiilor la suma de 54.325,35 lei, reținută de către expert în raportul de expertiză.
Criticile aduse de către pârât prin întâmpinarea depusă, privind lipsa calității sale de gestionar și a raportului de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul produs în patrimoniul reclamantei, motivat de lipsa calității de gestionar, instanța reține că asupra acestora a statuat definitiv și irevocabil Curtea de APEL ORADEA prin 946/2006-R și, prin urmare, nu au mai putut fi puse în discuție.
Referitor la cuantumul prejudiciului, tribunalul a ținut cont de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni, în cuprinsul căruia expertul a reținut că vitrina simplă seria - și vitrina mică seria - și care fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată au existat la inventarul din data de 29.09.2003 și la inventarul ulterior din 30.06.2004 nu s-au mai găsit, fiind lipsă. Cu privire la mijloacele fixe, expertul a reținut că rezultă o diferență în minus de 431 bucăți, iar avizele de însoțire nu atestă existența faptică la terți a acestor materiale la data inventarului din data de 30.06.2004.
În raport de aceste considerente, tribunalul având în vedere probațiunea administrată în cauză, a reținut că sunt întrunite cumulativ condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului prevăzute de art.271 Codul muncii, motiv pentru care, în temeiul acestui text de lege și a art.270 Codul muncii, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva pârâtului conform dispozitivului hotărârii recurate.
De asemenea, instanța având în vedere faptul că pârâtul nu a achitat onorariul parțial, în sumă de 1350 lei, în favoarea expertului, care a întocmit raportul de expertiză, l-a obligat pe acesta la plata respectivei sume în favoarea Biroului Local de Expertize B - expert.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța de fond l-a obligat pe pârât, în favoarea reclamantei, la plata sumei de 1350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu parțial expert.
Împotriva acestei sentința a formulat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, iar pe fond respingerea pretențiilor intimatei.
Recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, recurentul arată că nu avea calitatea de gestionar asupra bunurilor ce fac obiectul prezentei acțiuni, aceasta calitate revenind reprezentantului de marketing precum și gestionarului de fapt, iar aceștia nu au fost introduși în proces, acesta aspect fiind menționat și în raportul de expertiză contabilă nr. 726/25.10.2007.
Cât privește suma la care a fost obligat, recurentul susține că aceasta este, întrucât cele două mijloace fixe cu valoarea de 56.100.289 lei, au existat la data penultimului inventar, conform procesului verbal încheiat la 14.01.2004.
Referitor la mijlocul fix, vitrină simplă seria - aceasta a făcut obiectul unui contract de comodat încheiat cu un terț care nu a fost atras în proces, iar celălalt mijloc fix vitrină mică seria -, la data inventarului din iunie 2004, exista fizic în birourile unei firme din același imobil, la care reclamanta deținea acțiuni.
Nici contravaloarea prejudiciului nu reprezintă o valoare reală, susține recurentul, nefiind evidențiate corespunzător în raportul de expertiză, iar pe de altă parte, materiale de reclamă imputate fiind obiecte de inventar, trebuiau casate după un an de zile.
Cu privire la obligarea sa la plata sumei reactualizate și plata dobânzii, nu s-a constatat reaua sa credință, întrucât nu a achitat prejudiciul imputat câtă vreme suma a fost stabilită aleatoriu de către reclamantă, iar în urma probatoriului administrat a rezultat o treime din suma solicitată inițial.
În drept invocă dispozițiile art. 304 al. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare - GENERAL IMPORT EXPORT SRL, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art. 312 raportat la art. 304 al. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond nu subzistă.
În primul rând, se impune a fi subliniat faptul că recurentului contestator i-au fost acordate în recurs două termene de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinarea intimatei reclamante și pentru a administra probe, respectiv înscrisuri conform cererii formulate de acesta la 18 iunie 2008, dar acesta nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a depus probele invocate.
În ceea ce privește hotărârea instanței de fond privind calitatea sa de gestionar, motivul de recurs nu este fondat în condițiile în care, prin decizia civilă nr. 946/ 05.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEAs -a statuat cu putere de lucru judecat că "potrivit fișei postului recurentul intimat avea printre sarcinile și atribuțiile de serviciu care-i reveneau în calitate de director de zonă, inclusiv obligația gestionării cu bună-credință a patrimoniului încredințat și răspundea de administrarea legală a patrimoniului încredințat din cadrul depozitelor punctelor de lucru etc.". Casarea primei sentințe (253/C/2006) prin decizia sus-menționată a privit doar cuantumul prejudiciului, sens în care instanța a și dispus verificarea avizelor de expediere și completarea probațiunii privind aceste aspecte, inclusiv cu expertiză de specialitate.
Această expertiză s-a efectuat la instanța de fond în rejudecare, conform indicațiilor instanței de control, cu ocazia discutării acestei probe nu au fost obiecțiuni din partea părților, nici pârâtul recurent prin scriptul depus la dosar, la acea dată, nu contestă acest aspect.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului ce face obiectul prezentei acțiuni, acesta a fost stabilit de instanța de fond, în rejudecare, chiar în baza acestei expertize tehnice contabile și fiind întrunite condițiile de fond pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului a fost admisă acțiunea, conform precizărilor, în urma expertizei și obligat pârâtul în consecință, inclusiv la onorariu parțial de expert.
Nici celelalte susțineri ale recurentului nu sunt justificate cu probe pertinente, deși s-a acordat termen pentru al le dovedi, nu a înțeles să profite de acest termen și nu a depus actele de care s-a prevalat în scriptul depus la fila 14 în recurs, astfel că rămân simple susțineri, fără nici o forță probantă.
Este cert că în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, conform ar. 269 Codul muncii, ori aceasta a făcut dovada pretențiilor sale, iar contestatorul trebuia să facă contradovadă, să combată pretențiile reclamantei cu înscrisuri și probe pertinente ceea ce nu a făcut.
Cât privește cadrul procesual, respectiv atragerea și a altor persoane în proces, aceasta poate fi făcută doar la instanța de fond și nicidecum într-o cale de atac, recursul fiind cale extraordinară de atac, de altfel.
Nici celelalte motive de recurs invocate, care sunt de altfel motive de netemeinice, nu sunt întemeiate față de actele și lucrările de la dosarele celor două instanțe.
Față de cele mai sus expuse și neexistând nici un motiv de nulitate a hotărârii, pe care instanța să-l invoce din oficiu, sentința recurată apare ca legală și temeinică, urmând a fi menținută și respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în P O,-, județul O, în contradictoriu cu intimata reclamantă - GENERAL IMPORT EXPORT SRL, cu sediul în O,--2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 28/LM din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 09.10.2008
- dactilografiat grefier -09.10.2008-2 ex.
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan
