Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1213/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1213/2009 -
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul SPITALUL MUNICIPAL S cu sediul în S,- - 4, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă - domiciliată în B,-,. 2,. D,. 2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 544 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - despăgubiri.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 1 octombrie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 544 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Municipal S în contradictoriu cu pârâta, ca fiind prescrisă; reclamantul a fost obligat să plătească în favoarea pârâtei suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 30.01.2009, instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție ce a fost admisă pentru următoarele considerente:
În urma unui control efectuat de auditorul din cadrul serviciului de audit intern a B, s-a întocmit raportul de audit nr. 1803/7.04.2003, prin care s-a stabilit un minus de inventar în valoare totală de 189.519.955 lei, aferent 1.01 - 31.07.2002 și 27.09 - 31.12.2002.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Instanța a reținut din probele administrate că reclamanta, unitatea angajatoare, a luat la cunoștință de producerea prejudiciului la data înregistrării raportului de audit, respectiv data de 7.04.2003, iar în anul 2002 fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta plângerea penală împotriva pârâtei, care se referă la un minus în inventar pentru aceeași perioadă. Rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, prin care s-au soluționat plângerile reclamantei, sunt din datele de 28.04.2004 și 17.06.2004, cu propunere de neîncepere a urmăririi penale.
În cele două rezoluții se menționează că pârâta a predat gestiunea farmaciei la data de 31.03.2004, așadar la această dată reclamanta avea cunoștință de producerea prejudiciului.
Față de aceste considerente, raportat la prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca atare acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Spitalul Municipal S, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza pe care de excepție, reținând că dreptul la acțiune este prescris, omițând faptul că în speță petentul a formulat plângere penală împotriva pârâtei intimate, ce a fost soluționată definitiv la data de 18 aprilie 2007, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție, acțiunea ce face obiectul prezentului litigiu fiind înregistrată la data de 24 august 2008.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare, invocând în ședința publică din 29 septembrie 2009, excepția tardivității formulării prezentului recurs.
Verificând recursul civil de față prin prisma excepției invocate, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Sentința civilă nr. 544 din 16 martie 2009 Tribunalului Bihor, atacată cu prezentul recurs, a fost comunicată recurentului la data de 1 aprilie 2009, după cum reiese din dovada de primire și procesul verbal de predare, aflat la fila 29 - dosar fond, care poartă ștampila recurentului și semnătura persoanei care a primit comunicarea.
Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999, actualizată, privind soluționarea conflictelor de muncă, "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond".
Recursul de față a fost expediat prin poștă la data de 14 aprilie 2009, ori, față de data de 1 aprilie 2009, când a fost comunicată sentința, ultima zi pentru depunerea acestuia era data de 11 aprilie 2009, potrivit art. 101 alin. (1) Cod procedură civilă.
Data de 11 aprilie 2009 fiind o zi nelucrătoare (zi de sâmbătă), potrivit aliniatului (5) al textului de lege mai sus evocat, termenul pentru depunerea recursului s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, care în speță a fost ziua de luni, 13 aprilie 2009.
Susținerile recurentului, prin reprezentantul său, în sensul că ziua de 13 aprilie 2009 ar fi coincis cu Paștele cultului catolic, situație în care, termenul pentru depunerea recursului s-ar prelungi până la data de 14 aprilie 2009, se apreciază de către instanță că nu sunt de natură să atragă incidența art. 101 alin. (5) Cod procedură civilă.
Este adevărat că, potrivit art. 134 din Codul muncii, modificat prin Legea nr. 202/2008, se acordă două zile libere pentru fiecare dintre cele trei sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora,însă, în speță, nu se poate reține că reclamantul recurent Spitalul Municipal S, face parte din această categorie de persoane, iar pe de altă parte, instituțiile au funcționat, serviciul nefiind suspendat, situație în care recurentul avea posibilitatea să expedieze memoriul de recurs în termenul legal impus de textele evocate mai sus.
Pentru aceste considerente, apreciind ca întemeiată excepția invocată de intimată, Curtea de Apel Oradea, ținând cont de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, va respinge ca tardiv recursul civil de față, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca tardiv recursul civil declarat de reclamantul SPITALUL MUNICIPAL S cu sediul în S,- - 4, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă - domiciliată în B,-,. 2,. D,. 2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 544 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 21.10.2009
jud.fond. -
dact.
4 ex./22.10.2009
- 2 com./
- SPITALUL MUNICIPAL S - S,- - 4, județul B,
- - - B,-,. 2,. D,. 2, județul
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
