Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1252
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta - General Com SRL A, împotriva Sentinței Civile nr. 1028/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect despăgubiri derivate din antrenarea răspunderii materiale a angajatului.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat și pentru pârâtul intimat avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanții părților prezente depun la dosar, înscrisuri, concluzii scrise și împuterniciri avocațiale.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită instanței suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului de insolvență al societății, învederând că in speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244 alin.1 pct.1 /pr.civ.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită judecarea cauzei fără a aștepta declararea falimentului societății.
In deliberare asupra cererii de suspendare a procesului, Curtea constată că soluționarea dosarului de insolvență la care face referire recurenta nu reprezintă pentru litigiul pendinte o chestiune prejudicială, de care să depindă soluționarea fondului procesului de față, în înțelesul dat de art. 244 alin.1,pct.1/pr.civ. motiv pentru care, văzând și caracterul facultativ al normelor legale in discuție, va respinge cererea de suspendare.
Curtea, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, ori probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul recursului, invitând in același timp părțile prezente să-și expună poziția față de excepția caracterului prematur al acțiunii principale.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu se poate pretinde că acțiunea sa este prematură in condițiile in care a făcut dovada că pe rolul instanțelor judecătorești a fost declanșată procedura falimentului față de beneficiarul - SRL
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Declară că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției de prematuritate a acțiunii principale.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele.
Prin Sentința Civilă nr. 1028/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta General Com SRL A,împotriva pârâtului, acțiune ce a avut ca obiect plata unor despăgubirii de 766.437,22 lei reprezentând prejudiciu pretins a fi fost creat titularei cererii de către angajatul său in timpul și in legătură cu desfășurarea atribuțiilor de serviciu.
Prin aceeași hotărâre judecătorească,reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 15.500 lei.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut că între reclamant și pârâtă s-a încheiat contractul individual de muncă nr.- (fila 5-7 dosar), pârâtul funcționând în calitate de director al departamentului produse industriale începând cu 15 iunie 2007, pe o perioadă determinată stabilită până la 31 decembrie 2007. Între atribuțiile postului cuprinse în contractul menționat, au fost considerate semnificative punctul 2 literele a-e, cu referire la realizarea normei de muncă, a atribuțiilor ce-i revin conform fișei postului, respectarea disciplinei muncii, obligația de fidelitate, de a respecta măsurile de securitate și secretul serviciului.
Judecătorii fondului au mai observat că între părți s- încheiat concomitent derulării raporturilor de muncă și Contractul de management nr.3300A / 1 06 2207 (filele 141-145), în care, între obligațiile reclamantului,figurează ca obiectiv realizarea unui profit de exploatare lunar de 45.000 lei pentru care salarizarea sa lunară a fost stabilită la 3000 lei precum și realizarea unui profit de exploatare peste cel prevăzut cu posibilitatea creșterii salariului cu 20 %. Pentru livrările în cadrul politicii de vânzări s-a stabilit că în cazul încasărilor după livrarea mărfii, reclamantul trebuie să facă verificări ale firmei cumpărătoare, înaintea vânzării, depistând incidentele bancare, continuitatea acționariatului, a majorității acestuia sau a asociațiilor de minim 1 an, rulajele precedente cu firma respectivă, incidentele în derularea afacerilor, etc. menționându-se că pentru mărfurile ce depășesc valoarea de 50.000 RON este necesară consultarea și obținerea acordului scris al directorului general.
La data de 15 octombrie 2007 contractul de muncă s-a modificat, pârâtul devenind referent comercial, funcție pe care a ocupat-o până la încetarea raporturilor de muncă. Cu acest prilej, pârâtul a semnat și fișa postului (fila 73-75 dosar), în cuprinsul căreia sunt descrise atribuțiile și responsabilitățile dintre care cele mai importante și relevante pentru cauză sunt analizarea permanentă a cererii și ofertei pieții și să decidă împreună cu directorul departamentului asupra soluțiilor care să asigure o eficiență maximă a comercializării produselor departamentului, luarea deciziilor pentru rezolvarea problemelor generate de furnizori, transporturi și clienți, împreună cu directorul departamentului, monito- rizarea permanentă a scadenței și modalităților de plată a clienților societății, etc.
A mai reținut Tribunalul că, semnificativ pentru activitatea reclamantului, este relația comercială de livrare de mărfuri către beneficiarul SRL H, observându-se că după data de 15 iunie 2007, când pârâtul a preluat funcția, au fost efectuate o serie de livrări care au fost încasate valoric la date apropiate de data livrării, cantitățile livrate variind între 19,93000 kg și 40,23000 kg. Cele două cantități au fost livrate la 20 06 2007, iar cea de peste 40.000 kg, la 24 mai 2007. s-au efectuat de către reclamantă atât înaintea încheierii contractului de management cu pârâtul cât și ulterior în temeiului contractului comercial nr. 70 încheiat la 1 mai 2007 (filele 24-26), în care între clauzele semnificative pentru obiectul litigiului de față, este cea din capitolul 5.3 care se referă la stabilirea unei tranșe de 200 tone livrarea următoare fiind condiționată de achitarea contravalorii mărfii livrate anterior.
Cum rezultă din data încheierii, contractului comercial nr. 70 precum și a contractului de management cu pârâtul, livrarea din 24 mai 2007 402 tone marfă către beneficiarul SRL s-a efectuat cu încălcarea clauzei de limitare a unei tranșe de până la 200 tone condiționată de achitarea mărfii livrată anterior. Deși contractul comercial dintre cele două unități este semnat de pârât acesta nu avea nici o calitate în unitatea reclamantă la data încheierii contractului comercial, iar limita livrării la tranșa de 200 tone condiționată de achitarea mărfii livrate anterior, nu a fost preluată în contractul de management pentru a fi opozabilă pârâtului, în relația sa cu reclamanta.
În realizarea sarcinilor de serviciu, reclamantul a continuat livrarea mărfii către SRL depășindu-se tranșele de 200 tone livrate anterior și achitate, ultima livrare făcându-se la 31 08 2007 iar beneficiara plătind contravaloarea facturilor în mod eșalonat, rămânându-i o restanță de 1,210,452.73 lei pentru cantitatea totală de 544,894.81 kg oțeluri de diferite sortimente.
Pornind însă de la obiectul acțiunii reclamantei, formulată pentru daune reprezentând suma de 766,437.22 lei, valoarea livrărilor ce depășește cantitatea de 207,539 tone marfă ce putea fi livrată de reclamant fără a fi achitată livrarea anterioară, Tribunalul a reținut că răspunderea pârâtului nu este angajată pentru plata acestui preț al cărui debitor principal este beneficiarul SRL Deși reclamanta a susținut că este înscrisă în calitate de creditor în procedura de insolvență a acestui beneficiar, reclamanta nu a făcut dovada imposibilității încasării contravalorii mărfii livrate clientului său de la acesta, astfel că până când nu se epuizează procedura insolvenței cu valorificarea patrimoniului debitoarei și plata creanțelor înscrisă în credal, reclamanta nu poate atrage răspunderea subsidiară a angajaților săi, respectiv a pârâtului și eventual, și a celorlalte persoane vinovate de livrarea unor cantități de mărfuri ce depășesc clauza din contractul comercial nr.70 /2007.
Analizând și fondul dreptului reclamantei, judecătorii primei instanțe au reținut și faptul că pârâtul nu are vinovăție nici în efectuarea livrărilor cu încălcarea clauzelor contractului comercial menționat întrucât după încheierea contractului individual de muncă din 15 iunie 2007 cu reclamanta, clauza nr. 5.3 din contractul comercial nr.70/2007 nu a fost reluată nici în contractul de management nici în fișa postului de referent comercial ocupat de pârât după data de 15 oct.2007, astfel că nu îi este opozabilă pârâtului în calitate de salariat al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamanta - General Com SRL A, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 26.08.2009,solicitând modificarea hotărârii supusă reformării,in sensul admiterii acțiunii sale, așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantei,care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 299, 304 și 304 ind.1/pr.civ.,Curtea reține că acestea s-au referit in esență la interpretarea eronată de către judecătorii fondului a înscrisurilor administrate, in contextul in care nu s-a observat,din situația facturilor și încasărilor că limita de 200 tone pentru livrare către beneficiarul - SRL a fost depășită din culpa pârâtului abia la data de 06.08.2007, iar nu inițial,la 24.05.2007. Prin urmare nu se poate concluziona că pârâtul nu a făcut decât să continue o practică mai veche a societății reclamante.
A mai adăugat recurenta că nu este justificat reproșul instanței de fond,argumentat pe faptul că limitarea celor 200 tone nu ar fi fost reluată in contractul de management și nici in fișa postului de referent comercial, in condițiile in care fundamentul răspunderii salariatului pentru modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu este contractul individual de muncă al acestuia.
Pârâtul intimat nu și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare,cu toate că a fost citat cu această mențiune de către instanța de recurs.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate,a excepției caracterului prematur al cererii de chemare in judecată ridicată din oficiu de către instanța de recurs, precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1 /pr.civ. Curtea reține următoarele:
Așa cum corect au observat judecătorii fondului, prin demersul său judiciar,reclamanta tinde la recuperarea de la fostul său angajat a sumei de 766,437.22 lei, reprezentând echivalentul valoric al mărfurilor ce depășesc o limită maximă care ar fi putut fi livrată de pârât unei societăți terțe cu care recurenta derula raporturi comerciale,fără a fi achitată de acest terț livrarea anterioară.
In opinia reclamantei,o atare obligație de despăgubire derivă din principiul consacrat prin art. 270 din Codul Muncii,potrivit căruia salariații răspund potrivit normelor și principiilor răspunderii civile contractuale,pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și in legătură cu munca sa, pretinzându-se că,în cazul concret al speței de față,culpa pârâtului ar fi constat in aprobarea unor livrări de marfă către - SRL, unul dintre partenerii de afaceri ai societății angajatoare peste limita prevăzută in contract.
Curtea observă insă că,in situația de fapt expusă prin cererea de chemare in judecată, răspunderea materială a pârâtului pe care reclamanta tinde s-o angajeze este, in mod evident, una subsidiară celei pe care o are beneficiarul - SRL,in baza contractului comercial derulat intre cele două societăți,de vreme ce acesteia din urmă i s-a livrat o anumită cantitate de marfă a cărei contravaloare nu a achitat-
Se reține astfel că,sub aspect cauzal,rolul faptei pe care se întemeiază răspunderea pârâtului este secundar și nu poate interveni decât ulterior răspunderii principale a cocontractantului. Dacă s-ar dovedi că nu sunt întrunite condițiile răspunderii principale,ori dacă prejudiciul ar fi integral recuperat de la terț, atunci răspunderea subsidiară nu ar mai putea fi posibilă.
Considerentele mai sus expuse sunt de natură a îngădui concluzia că reclamanta trebuia ca in prealabil să urmărească repararea prejudiciului de la - SRL, iar numai in cazul imposibilității de recuperare ( ce nu poate fi dovedită in cazul de față decât prin finalizare procedurii falimentului) să se adreseze instanțelor judecătorești in baza art. 270 din Codul Muncii. De aceea, Curtea consideră că dreptul subiectiv spre a cărui valorificare se tinde prin litigiul pendinte nu îndeplinește una dintre condițiile esențiale exercițiului acțiunii, anume nu este născut și actual.
In lumina argumentelor de fapt și de drept prezentate mai sus, apreciind inutilă cercetarea criticilor recurentei ce vizează fondul litigiului, in baza art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ., cu substituirea motivării instanței de fond care era ținută să acorde eficiență excepției prematurității acțiunii principale, Curtea va respinge recursul reclamantei, urmând ca aceasta din urmă să poată acționa intr-un nou litigiu atunci când dreptul său împotriva pârâtului va fi născut și actual.
Ca o consecință firească a soluției pronunțate asupra cererii principale,in baza art. 274 și urm./pr.civ.,Curtea va respinge petitul accesoriu al recurentei ce are ca obiect plata cheltuielilor de judecată, reținând că cererea pârâtului având același obiect nu a fost dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a judecății formulată de reclamanta - General Com SRL
Respinge recursul declarat de reclamanta - General Com SRL A împotriva Sentinței Civile nr.1028/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 14.10.2009
Tehnored / 14.10.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Arad
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
