Despăgubire contencios administrativ. Decizia 128/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 128/
Ședința publică din 18 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta - -, cu sediul în S,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1084 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul pârâților-intimați, av., lipsă fiind reclamanta-recurentă și pârâții-intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul pârâților-intimați depune la dosar împuternicire avocațială și copia chitanțelor (certificate) reprezentând dovada achitării onorariului avocațial, precum și concluzii scrise.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentantul pârâților-intimați solicită respingerea recursului pentru considerentele expuse în concluziile scrise de la dosar și menținerea în tot a sentinței atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1084/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - - S, în contradictoriu cu pârâtele, și .
În considerentele hotărârii instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată la data de 02.07.2007 sub dosar civil nr- reclamanta - - a chemat în judecată pârâții, și solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 233.434.080 lei, reactualizată cu indicele de inflație de la 01.07.2004, până la momentul executării obligației de plată reprezentând prejudiciul cauzat prin activitatea ilicită pe care a desfășurat-o în perioada în care au îndeplinit funcții de conducere, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtele au sustras din casieria societății suma de 233.434.080 lei prin distrugerea documentelor de evidență contabilă primară sau folosirea unor documente netipizate, aspect constatat la data de 30.06.2004. A mai arătat că, cu toate încercările ulterioare de recuperare a prejudiciului au rămas fără nici un rezultat.
Pârâtele și au depus întâmpinare (50 și 53) solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, întrucât nu se poate angaja răspunderea patrimonială în condițiile art.270 Codul muncii.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri constând în rezoluția din 31.10.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara (f.8-10), procesele verbale încheiate de comisia de cenzori deciziile de numire în funcție ale pârâților și contractele individuale de muncă ale acestora (29-42) și Decizia penală nr.692/R/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr- (92-96).
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că pârâta a îndeplinit funcția de Financiar la de S, fiind numită în această funcție prin Decizia nr. 163/17.12.1990, pârâta a fost numită în funcția de Compartiment financiar-contabil prin Decizia nr.2/27.10.1999, iar pârâta a îndeplinit funcția de director executiv potrivit Deciziei nr.4/25.11.1999 a - -
Reclamanta a susținut că cele trei pârâte au sustras din casieria societății unde lucrau suma de 233.434.080 lei, aspect constatat printr-un raport de expertiză extrajudiciară, efectuat în urma sesizării cenzorilor societății. Totodată, ca urmare a celor constatate - - a formulat și plângere penală față de învinuitele, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, faptă prev.de art.215 ind.l Cod penal, fals intelectual prev, de art.282 Cod penal și uz de fals, faptă prev. de art.291 Cod penal.
Prin Rezoluția din 31.10.2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoaraa dispus, în baza art.11 pct.2 lit.b și art.10 lit.b Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitelor, și, deoarece fapta acestora nu este prevăzută de legea penală, iar prin Rezoluția din 01.03.2007 pronunțată de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoaras -a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva rezoluției mai sus arătate.
Petenta - - S împotriva soluției pronunțată de procuror a formulat plângere la instanța de judecată care prin sentința penală nr.210/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sighișoaraa fost admisă, dispunându-se desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale față de învinuite.
Tribunalul Mureș prin Decizia penală nr.692/R/23.12.2008 a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara și recurentele și împotriva sentinței penale nr.210/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, a casat hotărârea atacată și a menținut soluția pronunțată prin rezoluția atacată.
În cauza de față instanța a reținut că potrivit art.270 Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajaților din vina și în legătură cu munca lor, însă din actele și lucrările acestui dosar instanța a constatat că pârâtele nu sunt răspunzătoare de prejudiciul suferit de reclamantă.
Astfel, după cum s-a arătat, deși pârâta cât și pârâta au avut încheiate contracte individuale de muncă cu societatea reclamantă, acestora nu li s-a întocmit fișa postului, cu privire la sarcinile și obligațiile specifice ce le reveneau, în situația pârâtei exista un înscris denumit "Fișa postului" care nu e semnat de ea, iar numele acesteia este scris de mână sub titlul acestuia.
Reclamanta deși avea sarcina probei, potrivit art.287 Codul muncii, nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte atribuțiile de serviciu ce reveneau fiecărei pârâte, gestiunile fiecăreia, date privind organizarea activității, actele privind predarea și primirea gestiunii către pârâte. In plus, din piesele existente la dosarul cauzei a rezultat că activitatea societății nu era organizată corespunzător atâta vreme cât casieria funcționa în aceeași încăpere cu contabilitatea, iar banii erau păstrați într-un sertar la care aveau acces mai multe persoane.
Față de această situație, instanța a apreciat că în cauză nu se poate angaja în sarcina pârâtelor răspunderea patrimonială prevăzut de art.270 Codul muncii, cu atât mai mult, nu se poate angaja răspunderea patrimonială în condițiile art.271 Codul muncii, fiind chemate în judecată mai multe persoane, deoarece nu au nici o culpă la producerea prejudiciului.
Drept urmare, având în vedere considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată prezenta acțiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs reclamanta care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii, având în vedere că instanța de fond aar eținut în detaliu apărările pârâtelor, apărări care nu au demonstrat că acestea nu ar fi cauzat prejudiciul, rezumându-se la a susține că atribuțiile de serviciu nu au fost îndeajuns de clar stabilite.
În motivele recursului arată că, prima instanță în motivarea hotărârii a făcut referire doar raportul cenzorilor din care reiese prejudiciul cauzat și la expertiza efectuată în acest sens, acte care în opinia sa, nu au fost contestate și care demonstrează neîndoielnic faptul că pârâtele au cauzat prejudiciul.
A mai susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că plângerea penală depusă împotriva pârâtelor a fost respinsă, aceasta neavând în vedere că pentru a cauza un prejudiciu nu este mod obligatoriu necesar, ca fapta să fie de natură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamanta-recurentă, s-a solicitat obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 233.434.080 lei, reactualizată cu indicele de inflație, înregistrat la 01.07.2004 până în momentul executării obligației de plată, reprezentând prejudiciul cauzat societății prin activitatea ilicită pe care a desfășurat-o pârâtele, în perioada în care au îndeplinit funcții de conducere, respectiv de execuție, constatat printr-un raport de expertiză extrajudiciară, efectuat în urma sesizării cenzorilor societății.
De asemenea, la dosarul cauzei s-a depus rezoluția din 31.10.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, care în temeiul art.11 pct.2 lit.b și art.10 lit.b Cod procedură penală, care scos de sub urmărire penală pârâtele, deoarece fapta acestora nu este prevăzută de legea penală, fiind respinsă în 01.03.2007 ca neîntemeiată și plângerea formulată la Prim procurorul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara.
Totodată petenta s-a adresat cu o plângere Judecătoriei Sighișoara, care prin sentința penală nr.210/26.11.2007 a admis-o, dispunând desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei la parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale, sentința a fost menținută și de Tribunalul Mureș prin decizia penală nr. 692/R/23.12.2008.
În ceea ce privește litigiul de față, și față de actele și lucrările dosarului, nu reiese că între pârâtele, și societatea reclamantă, ar fi existat încheiat contracte individuale de muncă și nici nu s-a întocmit fișa postului cu obligațiile și drepturile ce le reveneau pârâtelor, iar față de pârâta, la dosar există un înscris denumit "fișă post", dar care nu este semnat de pârâtă.
Față de aspectele reiterate mai sus, Curtea reține că reclamanta în temeiul art.286 Cod procedură civilă, nu a administrat probe prin care să-și dovedească acțiunea, pentru a li se imputa pârâtelor răspunderea patrimonială, în temeiul art.270 Cod procedură civilă. Și cum nici în motivele de recurs nu a pus diligențe în acest sens, Curtea urmează să constate că hotărârea recurată s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii, situație în care recursul formulat de reclamanta este nefondat, conform disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Față de disp. art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtelor a câte 400 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - -, cu sediul în S,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1084 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata către intimatele și a câte 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/6 exp.
18.03.2010
Jd.fd.
Asist.jud. C-tin -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
