Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1290/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 6699/2008)
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1290/
Ședința publică din 02.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul OFICIUL NAȚIONAL DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR, împotriva sentinței civile nr.4730 din 09.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10142/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "drepturi salariale - primă de vacanță 2006-2007".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 02.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4730/09.06.2008 pronunțată în dosarul nr.10142/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor; a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale prevăzute de OG nr.8/2007 pentru perioada 01.01l.2007-22.11.2007, precum și la plata primei de vacanță pentru anii 2006 și 2007; a obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 11.03.2008,până la plata efectivă; a obligat pârâtul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta este salariata pârâtului Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, fiind încadrată pe postul de asistent analist care face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate. Conform art.20 din Legea nr.652/2002 salarizarea plenului și personalului oficiului sunt prevăzute în anexa legii, anexa făcând referire la Legea nr.50/1996, mai precis la drepturile stabilite în anexa 2 la lege, cap.A, nr.13. La intrarea în vigoare a OG nr.8/2007, Legea nr.50/1996 a fost abrogată, fără a se realiza și modificarea adecvată a Legii nr.656/2002, în sensul de a face trimitere în anexa la OG nr.8/2007, acest fapt realizându-se abia în luna noiembrie 2007 prin Legea nr.306/2007. Prin Ordinul nr.153/08.02.2007 s-a luat măsura aplicării dispozițiilor OG nr.8/2007, însă ulterior, a fost anulat.
Tribunalul a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată în baza principiului aplicării imediate a legii noi, OG nr.8/2007, devenind aplicabilă de îndată, la intrarea sa în vigoare, 01.01.2007.
Referitor la prima de vacanță, tribunalul a reținut că pârâta nu a făcut dovada achitării acesteia pentru anul 2006 iar pentru anul 2007 reclamanta a primit o parte a primei de concediu proporțional cu zilele neefectuate din concediul de odihnă pe acest an. Tribunalul a apreciat că se cuvenea ca reclamanta să încaseze integral prima de vacanță având în vedere că dispozițiile OG nr.8/2007 sunt aplicabile de la începutul anului 2007, precum și pe împrejurarea că prima de concediu nu se achită proporțional cu zilele neefectuate de concediu, având un regim juridic deosebit.
În baza art.1088 Cod civil, tribunalul a obligat pârâta la daune interese constând în dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 11.03.2008 până la plata efectivă.
În baza art.274 Cod pr.civilă, a obligat pârâta la 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal pârâtul Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recurentul apreciază soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
În ceea ce privește obligarea Oficiului la plata drepturilor salariale prevăzute de OUG nr.8/2008, pe perioada 01.01.2007-22.11.2007, recurentul arată că potrivit art.11 al.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legile și ordonanțele intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial iar data publicării este 31.01.2007.
Recurentul apreciază totodată că susținerile instanței de fond cu privire la faptul că la intrarea în vigoare a OG nr.8/2007, Legea nr.50/1996 a fost abrogată, fără însă a se face o modificare adecvată a Legii nr.656/2002 sunt neîntemeiate, întrucât procesul legislativ în România este de durată iar instituția a depus diligențele necesare în vederea găsirii unor soluții care să conducă la clarificarea aspectelor de ordin legislativ, neavând vreo culpă pentru faptul că a fost abrogat un act normativ în baza căruia erau salarizați asistenți analiști din cadrul Oficiului. În urma demersurilor legislative efectuate, pentru modificarea anexei la Legea nr.656/2002 cu modificările și completările ulterioare, a fost promulgată Legea nr.306/2007, publicată în Monitorul Oficial din 19.11.2007. După intrarea în vigoare a Legii nr.306/2007 a fost emis Ordinul nr.666/22.11.2007 privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei, conform OG nr.8/2007.
Susține recurentul că până la modificarea anexei la legea specială, în sensul de a include în mod expres actul normativ nou după care se face salarizarea,intimata-reclamantă nu putea fi salarizată conform OG nr.8/2007, întrucât categoria asistenților analiști nu este menționată în mod expres în OG nr.8/2007, astfel încât apreciază că în speța dedusă judecății, este necesar ca norma veche să supraviețuiască până la reglementarea bazei legale de salarizare, respectiv modificarea anexei la legea specială.
În ceea ce privește acordarea procentului de 5%, recurenta arată că instanța de fond nu s-a pronunțat în mod distinct cu privire la acest capăt de cerere. Se menționează că din conținutul anexei la Legea nr.656/2002, coeficientul de multiplicare pe baza căruia este stabilit salariul de bază, este prevăzut în mod expres la poziția 11 fără a se menționa în nici un alt act normativ că acesta se va majora cu procentul de 5%, cum eronat a susținut reclamanta.
Susține recurenta că intimata-reclamantă nu este asimilată cu nici o categorie de personal din cadrul instanțelor și parchetelor, ci doar are salariul de bază stabilit pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut la poziția 5 din anexa 1c la OG nr.8/2007. Mai mult, art.1 și 2 din OG nr.8/2007 stabilește în mod expres care sunt beneficiarii drepturilor stabilite de acest act normativ, intimata neaflându-se printre aceștia.
Un alt motiv de recurs vizează soluționarea capătului de cerere privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2006-2007.
Arată recurenta că susținerile instanței de fond privind faptul că nu a făcut dovada plății primei de vacanță pe anul 2006 sunt neîntemeiate, motivat de faptul că art.2 al.1 din OUG pentru aplicarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001-2006 stipulează acordarea primelor de concediu în anul 2008, în mod eșalonat în 3 tranșe, prima de vacanță pentru anii 2005-2006 fiind plătită în luna octombrie.
În ceea ce privește plata primei de concediu pentru anul 2007, recurentul susține că aceasta i-a fost acordată după modificarea anexei la Legea nr.656/2002, proporțional cu zilele de concediu rămase de efectuat. Susține recurentul că dreptul la prima de concediu derivă din dreptul la concediul de odihnă anual care, potrivit dispozițiilor art.140 al.2 Codul muncii, se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic, ceea ce determină ca și dreptul la prima de concediu să se acorde proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic, dacă există bază legală.
Dreptul reclamantei la prima de concediu s-a născut la 13.11.2007, dată la care s-a creat o bază legală de salarizare asistenților analiști, iar aceasta mai avea de efectuat doar 14 zile din concediul legal de odihnă aferent anului 2007, astfel încât a beneficiat de o primă de concediu proporțional cu zilele de concediu rămase de efectuat.
Recurentul precizează că pentru anul 2007, intimata-reclamantă a primit prima de concediu, sens în care se menționează că se depune dovada.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă coroborate cu prevederile Legii nr.168/1999, Legii nr.53/2003,HG nr.531/2006 și art.3041Cod pr.civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește obligarea recurentului la plata către reclamantă a drepturilor salariale prevăzute de OG nr.8/2007, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că salarizarea intimatei-reclamante se făcea potrivit Legii nr.50/1996, care a fost abrogată prin OG nr.8/2007, publicată în Monitorul Oficial nr.72/31.01.2007.
Curtea apreciază ca fiind corect raționamentul instanței de fond potrivit căruia, întrucât textul ce reglementa salarizarea reclamantei a fost abrogat, fiind înlocuit cu alte dispoziții legale prevăzute într-o lege nouă, fără a se modifica și dispoziția legală ce făcea trimitere la textul abrogat, este just ca noul text legal ce l-a înlocuit pe cel la care se făcea trimitere să devină aplicabil de la data intrării în vigoare a OG nr.8/2007, când s-a operat abrogarea Legii nr.50/1996.
Ca urmare, Curtea va admite recursul sub acest aspect și va modifica hotărârea atacată în sensul că va obliga pârâtul la plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în baza OG nr.8/2007 și cele încasate efectiv, începând cu 03.02.2007 și nu cu 01.01.2007, cum a reținut instanța de fond.
Susținerile recurentului în sensul că nu are nici o culpă pentru faptul că a fost abrogat un act normativ în baza căruia erau salarizați asistenții analiști din cadrul Oficiului și demersurile sale legislative privind modificarea anexei la Legea nr.656/2002 nu vor putea fi reținute, întrucât nici intimata-reclamantă nu are nici o culpă în acest sens și ca urmare nu poate fi prejudiciată.
Nici susținerile recurentului în sensul că în speță norma veche este necesar să supraviețuiască până la reglementarea bazei legale de salarizare nu poate fi reținută, întrucât până la modificarea expresă a anexei la Legea nr.656/2002 în sensul de a fi menționată expres OG nr.8/2007 ca temei al salarizării asistenților analiști, aceștia trebuiau salarizați în temeiul dispozițiilor legale în vigoare (OG nr.8/2007) iar nu în temeiul unei legi abrogate (Legea nr.50/1996).
În ceea ce privește motivul de recurs vizând procentul de 5%, Curtea deși împărtășește punctul de vedere al recurentului nu-l va putea avea în vedere, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere distinct din cuprinsul cererii de chemare în judecată iar partea interesată, intimata-reclamantă nu a declarat recurs care să vizeze acest aspect.
Nici motivul de recurs vizând acordarea primei de vacanță pe anii2006 și 2007 nu va putea fi primit.
Susținerile recurentului în sensul că prima pe anul2006 a fost achitată ca urmare a dispozițiilor OUG nr.146/2007 în luna octombrie 2006 nu echivalează cu plata efectivă, ca atare nu vor putea fi reținute în absența unor dovezi în acest sens.
Deși recurentul susține că pentru anul 2007 intimata-reclamantă a primit prima de concediu și că depune dovada în acest sens, la dosar nu a fost depusă nici o dovadă.
Totodată, Curtea nu va putea reține susținerile recurentului în sensul că prima de concediu se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic, prima de concediu având un alt regim juridic decât indemnizația de concediu care se acordă potrivit dispozițiilor art.140 (2) Codul muncii.
Pe de altă parte, pentru anul 2007 prima de vacanță a fost reglementată de dispozițiile art.23 al.1 din OG nr.8/2007, care sunt aplicabile de la începutul anului 2007.
Față de considerentele expuse,Curtea va admite recursul în baza dispozițiilor art.312 (1) Cod pr.civilă și va modifica sentința atacată în sensul că drepturile salariale prevăzute de OG nr.8/2007 se vor acorda pe perioada 03.02.2007-22.11.2007, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul OFICIUL NAȚIONAL DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR, împotriva sentinței civile nr.4730 din 09.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10142/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata .
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în baza OG nr.8/2007 și cele încasate efectiv, pe perioada 03.02.2007-22.11.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex.30.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Mariana Constanța AnastasieiJudecători:Mariana Constanța Anastasiei, Lizeta Harabagiu, Silvia
