Despăgubire contencios administrativ. Decizia 131/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 131/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta -. SA - prin SUCURSALA B, cu sediul în B, str. -, - 1, parter, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 720/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în B, str. -, -C 1,. 76, având ca obiect "despăgubire".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta reclamantă -. SA - prin SUCURSALA B consilier juridic - și pentru intimata pârâtă
avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citată cu copia motivelor de recurs intimata pârâtă nu a depus întâmpinare, după care:
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar concluzii scrise și chitanța reprezentând onorariul apărătorului ales învederând că nu are alte cereri.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului pentru motivele descrise în cererea de recurs.
Dezvoltând pe scurt motivele pentru care recursul este admisibil învederează că susținerile expertului sunt contradictorii și totuși, instanța, nereținând contradictorialitatea acestora, a apreciat că nu se poate reține culpa pârâtei pentru că a virat sumele reținute ca impozit într-un singur cont în loc ca acestea să fie virate în două conturi distincte prevăzute în clasificarea bugetară.
Apreciază dovedită vinovăția pârâtei prin probatoriul administrat fiind întrunite condițiile răspunderii civile de dreptul muncii, prejudiciul fiind constatat ca urmare a unei fapte ilicite, nerespectarea atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului.
Solicită admiterea recursului și, pe fondul cauzei, atragerea răspunderii pârâtei prin obligarea acesteia la plata sumei ce constituie prejudiciu și a cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea procesului.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele descrise în concluziile scrise, cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite cu chitanța depusă la dosar.
Apreciază legală și temeinică hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond care, în mod justificat, nu a reținut culpa pârâtei. Recurenta nu a făcut dovada că fapta intimatei a fost săvârșită cu vinovăție și nici că prejudiciul este cert și real, cu atât mai mult cu cât s-a constatat că acesta nu există deoarece sumele erau reținute într-un singur cont și la dispoziția statului.
De asemenea, nu există nici restanțe sau penalități deoarece s-a făcut dovada că a fost încărcat contul cu suma corectă reținută ca formă de impozitare, motiv pentru care nici actul de control nu a stabilit neregularități.
Față de expunerea de motive și apărări formulată prin concluziile scrise depuse la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată constând în plata onorariului de avocat.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 720/21.10.2008 pronunțată de către Tribunalul Brăila, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta. SA Sucursala B, împotriva pârâtei.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 1050 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr. 3938/113/ 14.12.2007, reclamanta Societatea Comercială asigurare Reasigurare SA - Sucursala, a solicitat ca pârâta, să fie obligată să plătească reclamantei suma de 10 017 lei cu titlu de prejudiciu creat societății.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că salariata, în calitate de director al departamentului economic, în perioada 01.07.2002 - 30.04.2005 nu și-a îndeplinit în termen legal obligațiile de plată a unor impozite datorate, ceea ce a determinat plata de către societate a sumei de 10 017 lei, reprezentând impozit neplătit la termen și accesorii, conform Raportului de inspecție fiscală înregistrat cu nr. -/09.05.2007.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că din documentele contabile întocmite în perioada în care a fost salariata societății rezultă că și-a îndeplinit în condițiile legii sarcinile de serviciu legate de calculul și plata impozitelor (filele 41-42).
Părțile aflate în litigiu au depus la dosar înscrisurile privitoare la prejudiciu și la raportul de muncă, iar în cursul procesului a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă.
Tribunalul, examinând susținerile, probele administrate în dovedirea lor, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat că cererea formulată în baza art. 270, coroborat cu art. 284 din Codul muncii, este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt:
În conformitate cu contractul individual de muncă nr. 1648/15.06.2000 înregistrat la ITM B, pârâta a fost angajată la 15.06.2000 de Societatea Comercială Asigurare Reasigurare SA - Sucursala B, pe durată nedeterminată în funcția de director economic (fila 47).
Raporturile de muncă dintre părți au încetat la 21.07.2005 cu acordul părților, potrivit deciziei nr. 1038/18.07.2005 (filele 51-52).
Prin raportul de inspecție fiscală nr. - din 09.05.2007 întocmit de către Direcția Generală a Finanțelor publice - Activitatea de inspecție fiscală, s-a stabilit în sarcina unității plata unei obligații fiscale suplimentare, reprezentând baze și accesorii de 10017 lei pentru perioada 2002-2006, reținând că agentul economic nu a declarat la organul fiscal teritorial și nu a virat către bugetul general consolidat suma de 9943 lei, la care s-au calculat dobânzi, majorări și penalități (filele 20-31).
Organul de control, prin dispoziția nr. 871 115/10.05.2007 a ordonat ca până la data de 05.06.2007 suma să fie înregistrată în contabilitate și virată către bugetul general consolidat (fila 17).
Conducerea societății, prin declarația dată pe 10.05.2007, a susținut că sumele datorate cu titlu de impozit au fost plătite la buget, dar au fost cumulate și virate într-un singur cont (fila 53).
Suma impusă a fost achitată de unitate prin ordinele de plată nr.174, 175, 176 și 178 din 30 mai, respectiv 1 și 5 iunie 2007 (filele 9-12).
Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul, prin concluzii, a stabilit că agentul economic a virat în totalitate sumele datorate cu titlu de impozit, doar că sumele aferente impozitului pentru colaboratori și cele aferente pentru contracte agent s-au virat la Trezorerie într-un singur cont, în loc să fie virate în conturi distincte prevăzute de clasificarea bugetară, fapt confirmat de Trezorerie prin adresa nr.9348/16.07.2008.
În această situație, în realitate, bugetul nu a fost prejudiciat.
Termenele legale fiind respectate, dobânzile, majorările și penalitățile nu sunt datorate.
S-a mai reținut de către expert că, deși decizia de impunere nr. 22/10.05.2008 putea fi contestată în termen de 30 de zile la organul fiscal emitent și apoi la instanță, societatea nu a exercitat calea de atac, cu toate că aceste aspecte ar fi putut fi lămurite.
În consecință, suma de 10017 lei achitată în urma controlului, fără să fie contestată, se constituie în prejudiciu pentru societate, dar cauza producerii acesteia este neexercitarea căilor de atac (filele 77- 93).
Reclamanta a susținut că vinovată pentru producerea prejudiciului este fostul director al departamentului economic, care potrivit fișei postului, răspundea de întocmirea și ținerea la zi a registrelor de contabilitate obligatorii și asigura îndeplinirea, potrivit prevederilor legale a obligațiilor sucursalei către bugetul statului și către terți.
În drept:
În conformitate cu dispozițiile art. 270 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților, angajatorul trebuie să facă dovada existenței unui prejudiciu cert, real și actual, că acesta a fost produs de către salariat cu vinovăție, iar între prejudiciu și munca acestuia există o strânsă legătură.
Sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile până la prima zi de înfățișare, potrivit art. 287 din Codul muncii.
În cazul de față, expertul a stabilit că în realitate sumele datorate la buget au fost corect stabilite și la termen plătite, doar că ele au s-au virat la Trezorerie într-un singur cont, în loc să fie virate în conturi distincte prevăzute de clasificarea bugetară, fapt confirmat de Trezoreria municipiului B prin adresa nr.9348/16.07.2008 (fila 94).
Prin urmare, nu se poate reține în sarcina pârâtei neîndeplinirea, potrivit prevederilor legale, a obligațiilor sucursalei către bugetul statului și către terți.
Concluzia aceasta se impune și față de faptul că din declarația dată pe 10.05.2007 de conducerea unității rezultă că aceasta cunoștea foarte bine cauza situației create (fila 53).
Totodată, toate aspectele legate de suma imputată de organul de control puteau fi lămurite prin contestarea deciziei în condițiile legii.
Or, neexercitarea căilor de atac și supunerea la plata obligației stabilite prin actul de control constituie decizii ale conducerii societății, care nu pot fi imputate salariatului care nu mai are raport de muncă cu aceasta din 21.07.2005.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru suma achitată de societate în baza raportului de inspecție fiscală nr. - din 09.05.2007 întocmit de către Direcția Generală a Finanțelor publice - Activitatea de inspecție fiscală.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta. Sucursala B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal deoarece susținerile și concluziile expertului contabil confirmă cele reținute de către organele de control care au întocmit Raportul de inspecție fiscală.
Astfel, în raportul de expertiză contabilă întocmit de expert se menționează: "sumele aferente impozitului s-auz virat în același cont în loc să fie virate în conturi distincte" - pag. 5 alin. 3 din raportul de expertiză contabilă; "sumele au fost virate în contul în loc de contul și contul - pag. 5 alin. 4; "prevalându-se de această situație, organele de inspecție fiscală au calculat dobânzi și penalități " - pag. 6 alin. 3; " - Suc. Baî ntocmit incorect declarațiile lunare fiscale obligatorii" - pag. 6 alin. 4; "dacă se completa corect declarația lunară " - pag. 6 ultimul alineat; " - Suc. B trebuia să completeze declarația 100 conform prevederilor legale " - pag. 8 alin. 1; "expertul contabil verificând situațiile privind modul de calcul accesoriilor de către organele fiscale a constatat că acestea au fost corect stabilite " - pag. 8 alin. 2.
Toate aceste mențiuni confirmă faptul că măsurile dispuse prin Raportul de inspecție fiscală sunt legale iar calculul accesoriilor (majorări/dobânzi/penalități de întârziere) s-a făcut în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv nr.OG 61/2002.
De asemenea, instanța de fond a reținut că instituția recurentă nu a depus contestație împotriva deciziei de imputare, or, a formula contestație împotriva deciziei de impunere este un drept și nu o obligație. Era nejustificată exercitarea căilor de atac împotriva actului de control în condițiile în care, urmare verificărilor privind legalitatea și temeinicia acestuia, s-a constatat că nu sunt motive pertinente de a susține contestația. Prejudiciul a fost produs în timpul exercitării activității pârâtei, cât timp aceasta era salariată cu contract de muncă valabil, situație în care constituie prejudiciu în legătură cu munca, chiar dacă la data formulării acțiunii pârâta nu mai era salariată.
În consecință, având în vedere mențiunile din Raportul de inspecție fiscală întocmit de inspectorii Agenției Naționale de Administrare Fiscală în care se menționează că "în mod eronat agentul economic a cumulat sumele reținute angajaților în baza contractelor de agent și datorate bugetului de stat în vederea declarării și virării impozitului pe veniturile din salarii, consecința acestui fapt fiind diminuarea sumelor declarate și virate în contul impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice în baza contractului de agent" susținerile pârâtei din întâmpinare, respectiv "Este real faptul că în perioada menționată subsemnata eram cea care calculam și plăteam impozite la bugetul de stat" precum și concluzia expertului la obiectivul stabilit de instanță "Plata sumei de 10.017 lei constatată de organele de control fiscal constituie un prejudiciu pentru SA", a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile de dreptul muncii.
Pentru motivele invocate mai sus, în baza reaprecierii probelor administrate și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materie, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 720 pronunțată la data de 21.10.2008 de Tribunalul Brăila iar pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 10.017 lei reprezentând prejudiciu cauzat instituției și a cheltuielilor de judecată.
În drept și-a întemeiat prezentul recurs pe dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 9 și art. 304 Cod procedură civilă.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta redă în mod trunchiat concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la instanța de fond.
În realitate, expertul a reținut că sumele datorate au fost virateîn totalitateînsă aspectul reținut de organele de control fiscal ale DGFP Baf ost acela că sumele aferente impozitului pentru colaboratori cât și cele aferente impozitului pentru contracte agent s-au virat în același cont de trezorerie în care s-a virat impozitul de salarii, în loc să fie virate în conturi distincte prevăzute de clasificația bugetară.
Ceea ce a reținut în mod corect instanța de fond din conținutul raportului de expertiză este faptul că la impozitul pe salarii, sumele au fost virateîn plus(deci statul a beneficiat, în realitate, de o plată nedatorată de societate pentru impozitul pe salarii), dobânzile și penalitățile fiind calculate pentru nevirarea sumelor la impozitul pentru colaborări și contracte agent.
Suma datorată la bugetul de stat a fost corect calculată, fapta reținută în sarcina pârâtei fiind completarea eronată a unui formular fiscal, situație ce a condus la crearea artificială a unui prejudiciu.
Aceste erori de formă (și nu de fond sau de calcul) puteau fi analizate sau chiar remediate de către organele fiscale în cazul în care societatea ar fi recurs la posibilitatea de contestare a deciziei de impunere potrivit disp. art. 175 și 177 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală.
Într-adevăr, această posibilitate este un drept și nu o obligație însă societatea se prevalează de propria pasivitate, acceptând să nu uzeze de dreptul procedural prevăzut de lege. Instanța nu poate să rețină, în aceste condiții o obligație în sarcina pârâtei întemeiată chiar pe culpa recurentei reclamante întrucât renunțarea la un drept nu poate constitui bază juridică pentru "sancționarea" unei alte persoane.
Mai mult, recurenta avea posibilitatea să solicite restituirea sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, potrivit art. 147 lit. e din Codul d e procedură fiscală, întrucât, în speța de față, cum corect a precizat și intimata, este vorba doar de o eroare în completarea unui formular.
În consecință, și instanța de recurs apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de disp. art. 270 din Codul muncii privind răspunderea patrimonială a salariaților, prejudiciul putând fi considerat cert doar în condițiile s-ar fi epuizat toate căile legale de atac împotriva deciziei de impunere și s-ar fi obținut un rezultat nefavorabil pentru societate.
Față de aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă se va respinge ca nefondat recursul, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN OPINIE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta -. SA - prin SUCURSALA B, cu sediul în B, str. -, - 1, parter, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 720/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei pârâte, domiciliată în B, str. -, -C 1,. 76, suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//05 Martie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
CU OPINIA SEPARATĂ A D- JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
În sensul admiterii recursului și obligării pârâtei la plata prejudiciului în sumă de 10.017 lei și a cheltuielilor de judecată.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:
Spre deosebire de colegele mele, consider că acțiunea formulată de reclamantă este fondată și trebuia admisă, recursul declarat de societate fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Pentru a exista răspundere patrimoniala este necesar sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicita a salariatului, săvârșită în legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția salariatului.
În opinia majoritară s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de disp. art. 270 din Codul muncii întrucât prejudiciul putea fi considerat cert doar în condițiile s-ar fi epuizat toate căile legale de atac împotriva deciziei de impunere și s-ar fi obținut un rezultat nefavorabil pentru societate.
Consider că instanța trebuia să judece cauza doar din perspectiva dreptului muncii, neputând să facă speculații cu privire la rezultatul pe care l-ar fi obținut societatea dacă ar fi contestat decizia de aplicare a majorărilor de întârziere.
Având în vedere că nu s-a exercitat calea de atac, la acest moment prejudiciul este cert și a fost suferit de către societate, dovadă fiind că aceasta a achitat sumele calculate de organele financiare.
Referitor la necesitatea de a face contestație, mi se pare firesc că societatea nu a considerat necesar, atât timp cât s-a făcut dovadă (și nimeni nu a contestat acest lucru) că a existat o eroare de raportare a datelor contabile, în sensul că s-au virat sumele reținute ca impozit într-un singur cont, în loc ca acestea să fie virate în două conturi distincte prevăzute în clasificarea bugetară.
Contabilitatea este o știință exactă, iar din punct de vedere contabil, nu este suficient să o plată, pentru a stinge datoria, ci acea plată trebuie făcută în contul corect.
Ca urmare consider că vinovăția pârâtei a fost dovedită prin probatoriul administrat și sunt întrunite condițiile răspunderii civile de dreptul muncii, prejudiciul apărând ca urmare a nerespectării atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului pentru directorul departamentului economic.
Judecător,
: - -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
