Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1313/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1313/2009-
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Toader Felicia | - - | - JUDECĂTOR 2: Măduța Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursurilor civile formulate derecurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în SMp -ța - nr. 3-5 județul S M, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 12-14, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, ambele cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în S M- județul S M,împotriva sentinței civile nr. 29/D din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: despăgubire,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 19 octombrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 21 octombrie 2009, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 29/D din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 4133 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamente și lucrări stomatologice, actualizată în funcție de rata inflației calculată până la data efectuării plății.
A fost obligat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să includă în buget suma necesară plății sumei solicitate.
Tribunalul Satu Marea dispus inițial, prin încheierea nr. 1306/04.09.2008, în considerarea disp. art. 2 alin. 1 și 2 din OUG nr. 75/2008, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei spre competentă soluționare Curții de Apel Oradea.
Curtea de Apel Oradea, sesizată cu rezolvarea cauzei în condițiile arătate anterior, a adoptat sentința civilă nr.67/P/2008 (dosar nr-), prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, cu motivarea că acțiunea de față nu intră în câmpul de aplicare al OUG nr. 75/2008, întrucât, potrivit art. 25 alin. 1 și 2 din OUG nr. 27/2006, dreptul solicitat nu are caracter salarial.
Tribunalul a constatat că este competent să soluționeze conflictul de drepturi de față, atât ratione materiae, conform art. 2 pct. 1 lit. c Cod de procedură civilă, cât și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 284 Codul muncii.
Judecând pe fond, Tribunalul Satu Mareareținut, din probele administrate în cauză și din actele de procedură îndeplinite de către părți, că starea de fapt prezentată de către reclamantă este reală. Litigiul dintre părți nu a fost generat de poziția diferită a acestora asupra circumstanțelor factuale, ci de poziția diferită în raport cu dispozițiile legale aplicabile. În opinia părții reclamante, situației de fapt îi sunt incidente disp. art. 25 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, în timp ce, potrivit părerii Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, normele aplicabile sunt reprezentate de art. 230 din Lg.nr. 95/2006 și reglementările derivate.
Tribunalul a considerat că acest concurs de norme se rezolvă pe baza regulii specialia generalibus derogant. În mod evident, fapt recunoscut de altfel și de Ministerul Public prin întâmpinare, în această materie, norma instituită prin art. 25 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 are caracter special față de cele cuprinse în art. 230 din Lg.nr. 95/2006 și reglementările derivate, care au caracter general. Astfel fiind, cum întotdeauna din această competiție câștigătoare este norma cu caracter special, tribunalul a stabilit că stării de fapt deduse judecății îi este incidentă prev. art. 25 alin. 1 din OUG nr. 27/2006.
Potrivit acestui text, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Cum, în speță, reclamanta are calitatea de procuror și a achitat contribuția socială pentru asigurările de sănătate, ea are dreptul la decontarea integrală a cheltuielilor efectuate pentru tratamentele și lucrările stomatologice. Împrejurarea că alin. 2 al art. 25 prevede că, prin hotărâre a Guvernului, vor fi stabilite condițiile de acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, precum și împrejurarea că Guvernul nu a adoptat o asemenea hotărâre, nu sunt în măsură să nege sau să suspende dreptul stabilit printr-o lege, stricto senssu, căci s-ar încălca principiul supremației legii în raport cu celelalte acte normative, s-ar încălca dispozițiile art. 78 din Constituția României (Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei), s-ar încălca art. 108 alin. 2 din Constituția României (Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor) și, nu în ultimul rând, s-ar ajunge la situația, absolut inacceptabilă, ca Guvernul să profite de o situație generată de neîndeplinirea culpabilă a unei obligații legale ce-i incumbă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurenții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și recurenții PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, cele trei recursuri fiind formulate în termenul legal și scutite de taxe judiciare de timbru.
Prin recursul formulat, recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și, pe cale de consecință, a respingerii acțiunii față de acesta, menționând în susținere că MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE nu este plătitor direct al drepturilor pretinse de reclamantă.
Rolul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, reprezentând procedura reglementată de articolele 19 și 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, invocând în acest sens și dispozițiile articolului 14 din Legea nr. 500/2002.
Recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată.
În motivare arată recurentul că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate conform dispozițiilor articolului 304 aliniatul 1 punctul 3, fiind pronunțată de Tribunalul Satu Mare - Secția civilă cu încălcarea competenței Curții de Apel Oradea, invocând în acest sens prevederile OUG nr. 75/11.06.2008.
Referitor la dispozițiile OG nr. 137/2000, reținute de instanța de fond, menționează că prin Decizia nr. 821 din 03 iulie 2008 Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile articolului 2 aliniatul 1 și articolului 11 precum și dispozițiile articolului 27 din OG 137/2000 sunt neconstituționale, această decizie fiind obligatorie.
Arată, în consecință, că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând cheltuielile efectuate cu tratamente și lucrări stomatologice, depășind atribuțiile puterii judecătorești prin adăugare la legea specială de salarizare a magistraților, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestui act normativ.
Menționează că potrivit articolului 25 din OUG nr. 27/2006 republicată, gratuitatea privind asistența medicală, medicamentele și protezele de care beneficiază aceste categorii profesionale, se aplică doar în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale.
Invocă totodată dispozițiile articolului 230 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora asigurații beneficiază de tratamente stomatologice care se suportă din fond în condițiile stabilite prin contractul cadru, ordinul Comun al Ministerului Sănătății și al Președintelui CNAS nr. 255/236/27.03.2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului cadru, care prevede în anexa 7 la capitolul 3 pachetul de servicii medicale de medicină dentară preventivă și al tratamentelor de medicină dentară, acest ordin precizând pentru fiecare intervenție medicală procentul de compensare și tarifele la care se aplică aceste procente.
Potrivit Instrucțiunilor MINISTERULUI PUBLIC capitolul V punctul 4, contravaloarea serviciilor stomatologice prestate unui asigurat și care nu se regăsesc în lista serviciilor stomatologice menționată este suportată de asigurat, menționând totodată că, potrivit prevederilor punctului 5 din capitolul V, nu se pot deconta din bugetul MINISTERULUI PUBLIC serviciile stomatologice efectuate în cabinete stomatologice particulare care nu au încheiate contracte cu CASAOPSNAJ, ca și cele efectuate la cerere și/sau cele care nu au reprezentat o necesitate.
Precizează că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, în situația în care această instituție nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, invocând în acest sens dispozițiile articolului 14 aliniatul 2, articolul 29 aliniatul 3 și articolul 43 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Mai mult, această actualizare conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, iar în speță obligarea pârâților la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație este lipsită de cauză juridică.
În drept sunt invocate prevederile articolului 304 punctele 3, 4, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
Recurenții PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea și PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor au solicitat admiterea recursului pentru motivele prevăzute de articolului 304 punctele 3, 4 și 9 Cod de procedură civilă, cu aplicarea articolului 3041Cod de procedură civilă și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.
În motivare au arătat recurenții că în mod greșit a stabilit instanța de fond doar incidența dispozițiilor articolului 25 aliniatul 1 din OUG nr. 27/2006 și articolului 67 din Legea nr. 567/2004, fără a avea în vedere dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății precum și Ordinul Comun al Ministerului Sănătății Publice și al președintelui CNAS nr. 1781//2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Contractului cadru, dispozițiile legii speciale neputându-se aplica decât cu respectarea normelor generale aplicabile tuturor categoriilor de angajați.
Astfel, din serviciile medicale de care a beneficiat reclamanta au fost decontate numai cele reglementate și la nivelul tarifelor maxime stabilite de normele generale aplicabile tuturor categoriilor de asigurați.
Deși legal citată, intimata nu și-a precizat poziția asupra recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge recursuruile ca nefondate.
În ce privește critica invocată de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul nulității sentinței pronunțată de instanța de fond pentru încălcarea normelor de competență, se reține că, inițial, Tribunalul Satu Marea trimis cauza Curții de Apel Oradea pentru competentă soluționare în temeiul articolului 2 aliniatele 1 și 2 din OUG nr. 75/2008, instanță care, prin sentința civilă nr. 67/P/2008 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Satu Mare, reținând în cuprinsul considerentelor că potrivit prevederilor articolului 25 aliniatul 2 din OUG nr. 27/2006, drepturile constând în acordarea gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor nu au caracter salarial, nefiind astfel incluse în sfera de reglementare a normei înscrisă în articolul 1 punctul 1 din OUG nr. 75/2008 și deci nu atrag competența Curții de Apel Oradea. Această hotărâre nu a fost atacată cu recurs, Tribunalul Satu Mare fiind legal investit ca instanță competentă în soluționarea cauzei dedusă judecății.
De altfel, dispozițiile articolelor 1 și 2 din OUG nr. 75/2009 au fost declarate neconstituționale conform Deciziei Curții Constituționale nr. 104/20.01.2009, astfel că invocarea acestor dispoziții în susținerea nulității sentinței este nefondată.
Criticile formulate de recurenții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, privind dispozițiile legale aplicabile în speță sunt nefondate, în mod temeinic reținând Tribunalul că acest concurs de norme se rezolvă pe baza regulii "Specialia generalibus derogant", astfel că norma instituită prin articolul 25 din OUG nr. 27/2006, având caracter special față de cele cuprinse în articolul 230 din Legea nr. 95/2006 și reglementările invocate de recurenți - care au caracter general, se aplică cu precădere.
Potrivit dispozițiilor articolului 25 aliniatul 1 din OUG nr. 27/2006, gratuitatea de asistență medicală, medicamente și proteze este acordată în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, neexistând nici un temei pentru condiționarea acestor gratuități de îndeplinirea condițiilor prevăzute în actele normative cu caracter general invocate de recurenți, iar împrejurarea că Guvernul României nu a adoptat o hotărâre în sensul prevăzut de aliniatul 2 al articolului 25 nu justifică negarea dreptului stabilit prin lege.
În condițiile în care reclamanta, în calitatea sa de procuror, a achitat contribuția socială pentru asigurările de sănătate, corect s-a apreciat că are dreptul, conform articolului 25 aliniatul 1 din OUG nr. 27/2006, la decontarea integrală a cheltuielilor efectuate pentru tratamentele și lucrările stomatologice.
Aspectele invocate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind constatarea neconstituționalității dispozițiilor OG nr. 137/2000, articolul 2 aliniatul 1, articolele 1 și 27 conform deciziei Curții Constituționale nr. 821/03.07.2008 urmează a fi înlăturate, în condițiile în care soluția primei instanțe se întemeiază, în mod corect, pe incidența dispozițiilor articolului 25 aliniatul 1 din OUG nr. 27/2006, dispoziții care prevăd gratuitatea pentru serviciile prestate în favoarea reclamantei, neputându-se reține astfel că instanța de fond și-a depățit atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la lege.
Referitor la dispoziția instanței de fond privind plata cheltuielilor efectuate cu tratamente și lucrări stomatologice actualizate cu indicele de inflație, se apreciază că această dispoziție este legală și temeinică, fiind necesară pentru a se asigura o reparare integrală a prejudiciului în momentul plății, iar această măsură nu poate fi interpretată prin prisma dispozițiilor articolului 14 aliniatul 2, articolului 29 aliniatul 3 și articolului 47 din Legea nr. 500/2002.
În ce privește recursul formulat de recurenta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, se apreciază ca nefiind fondate criticile aduse de recurentă.
Astfel, potrivit Legii nr. 500/2002, HG nr. 208/2005 și HG nr. 368/2007, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, a legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, rolul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat pe baza proiectelor coordonatorilor principașli de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ori, în aceste condiții nu se poate susține că MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE nu ar avea calitatea procesuală în cauză, calitate care de altfel este justificată și prin prisma dispozițiilor articolului 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul articolului 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge ca nefondate recursurile, menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declaratederecurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în SMp -ța - nr. 3-5 județul S M, în reprezentarea recurentului pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 12-14, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, ambele cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în S M- județul S M,împotriva sentinței civile nr. 29/ din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: TF/16.11.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /21.11.2009
6 comunicări cu:
1. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în SMp -ța - nr. 3-5 județul S M,
2. MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
3. MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-,
4. PARCHETULde pe lângă Curtea de Apel Oradea,
5. PARCHETULde pe lângă Tribunalul Bihor, ambele cu sediul în O- județul B,
6. ,cu domiciliul în S M- județul S
Președinte:Toader FeliciaJudecători:Toader Felicia, Măduța Doina, Stan Aurelia
